Trebuie sa vezi dincolo de natura si in afara ei, in curata si biruitoarea forta divina, in pururea neschimbatoarea si Sfanta Treime, fiinta biruitoare, izvoratoare si dinamica, in care se afla toate puterile ca in natura. Caci ea este vesnica muma a naturii, cu Cerul, pamantul, astrele, elementele, ingerii, diavolii, oamenii si toate cele ce s-au facut si exista in ea. Daca numim Cerul si pamantul, astrele si elementele si tot ce exista in ele, precum si tot ce exista dincolo de toate Cerurile, numim pe Dumnezeul intreg, care, in puterea Sa, ce de la El purcede, s-a preschimbat in aceste fapturi mai sus enumerate, facandu-Se, asadar, pe Sine creatura. Asa cum in natura binele si raul izvorasc si stapanesc necontenit, tot astfel si in om. Dar omul e pruncul lui Dumnezeu, pe care l-a facut din cel mai bun miez al naturii, pentru a stapani in bine si a birui raul. Chiar daca raul exista in fiinta omului, asa cum in natura e impletit cu binele, omul ii poate totusi invinge; de aceea isi inalta omul spiritul spre Dumnezeu, pentru ca Duhul Sfant sa patrunda in el si sa-l ajute a birui.
Jakob Böhme (probably April 24, 1575[1] – November 17, 1624) was a German Christian mystic and theologian. He is considered an original thinker within the Lutheran tradition, and his first book, commonly known as Aurora, caused a great scandal. In contemporary English, his name may be spelled Jacob Boehme; in seventeenth-century England it was also spelled Behmen, approximating the contemporary English pronunciation of the German Böhme.
I give it three as it is important to the records we have on the mystical experience. Jacob was an angry, firey spirit, and should probably not have stared into that plate.
Где грань между мистицизмом и философией? Как личные личные переживания отделить от божественного проведения? Не стоит ждать ответа от Якоба! Только поэзия, добротная поэзия духа!