What do you think?
Rate this book
Omar și diavolii
„Un personaj memorabil acest Ian-Omar. Naratiunea se dezvolta insinuind ca locul lui nu e de fapt nicaieri pe acest pamint, ca patria lui si a noastra, a celor care ii citim povestea, este in alta parte. Insinuarea aluneca spre revelatie, gratie bolilor noastre, ale parintilor si bunicilor si totodata gratie istoriei. O revelatie potentata de un talent poetic de exceptie... Cum se intimpla de regula in romanele atinse de harul vizionarismului, aceasta istorie personala tinde sa dea seama de istoria unei intregi generatii.“ (Radu Aldulescu)
„Dan Ciupureanu «explodeaza» cu un bildungsroman à rebours: autofictiune cruda, nu doar lipsita de concesii pentru amorul propriu al naratorului, ci chiar inclinata spre un anumit masochism, sustinuta de un ritm care iti taie respiratia, poetica, insa cu un simt al grotescului ce trimite, pastrind proportiile, la tribulatiile lui Ferdinand din Moarte pe credit, cu o tusa de candoare salingeriana si, pe alocuri, cu o incrincenare à la Eddy Bellegueule, din fericire fara urma de inflamare ideologica si resentimentara. Toate acestea, punctate de flashuri psihotice care te duc cu gindul la Recviem pentru un vis. Omar si diavolii are o autenticitate de brut art, fiind abia in ultima instanta si retroactiv un pariu cu literatura. Un pariu cistigat miraculos.“ (O. Nimigean)
„Dan Ciupureanu «explodeaza» cu un bildungsroman à rebours: autofictiune cruda, nu doar lipsita de concesii pentru amorul propriu al naratorului, ci chiar inclinata spre un anumit masochism, sustinuta de un ritm care iti taie respiratia, poetica, insa cu un simt al grotescului ce trimite, pastrind proportiile, la tribulatiile lui Ferdinand din Moarte pe credit, cu o tusa de candoare salingeriana si, pe alocuri, cu o incrincenare à la Eddy Bellegueule, din fericire fara urma de inflamare ideologica si resentimentara. Toate acestea, punctate de flashuri psihotice care te duc cu gindul la Recviem pentru un vis. Omar si diavolii are o autenticitate de brut art, fiind abia in ultima instanta si retroactiv un pariu cu literatura. Un pariu cistigat miraculos.“ (O. Nimigean)
160 pages, Paperback
First published January 1, 2017
72 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
February 19, 2017
Parcă m-aș fi dat într-un roller coaster, cam așa a fost senzația citind romanul ăsta. Imaginați-vă un "Trainspotting" filmat în Craiova. Haos și disperare. Disperarea cu care-i pui vieții o mînă în gît și îi ceri ceva mai bun.
May 23, 2024
Excelent, Ciupurene!
Scena morții lui Costi: "Mi se face frică - parcă aud pași în camera lui Costi. Îl sun pe Marius. Costi muri acum cinci minute, zice plângând, vino la Eugen. (...) Împreună cu Marius și Alina mergem la morgă. Ei nu vor să-l vadă - intru. Nu mai are bandajul pe cap - copcile de la operație sunt ca o cruce pe capul lui Costi -, el e. Mergem la o firmă de pompe funebre - semnez. A doua zi trebuie să-l ducă la capelă - sosește și tata. (...) Capela se umple cu flori și lumânări. Zeci de prieteni și de colegi intră și ies. E trei dimineața. Eu și Marius plângem în hohote peste corpul rece a lui Costi - îl sărutăm, îl mângâiem."
Bonus: "E Crăciunul, casc ochii - s-a făcut trei dimineața. Deschid dulapul și iau periuța de dinți și pasta. Mă spăl pe dinți, mă clătesc și le aranjez la loc în dulap. Mă așez la masa de lângă geam și mă uit la stele - aș vrea să fiu acasă. Adică unde e Roxana."
Scena morții lui Costi: "Mi se face frică - parcă aud pași în camera lui Costi. Îl sun pe Marius. Costi muri acum cinci minute, zice plângând, vino la Eugen. (...) Împreună cu Marius și Alina mergem la morgă. Ei nu vor să-l vadă - intru. Nu mai are bandajul pe cap - copcile de la operație sunt ca o cruce pe capul lui Costi -, el e. Mergem la o firmă de pompe funebre - semnez. A doua zi trebuie să-l ducă la capelă - sosește și tata. (...) Capela se umple cu flori și lumânări. Zeci de prieteni și de colegi intră și ies. E trei dimineața. Eu și Marius plângem în hohote peste corpul rece a lui Costi - îl sărutăm, îl mângâiem."
Bonus: "E Crăciunul, casc ochii - s-a făcut trei dimineața. Deschid dulapul și iau periuța de dinți și pasta. Mă spăl pe dinți, mă clătesc și le aranjez la loc în dulap. Mă așez la masa de lângă geam și mă uit la stele - aș vrea să fiu acasă. Adică unde e Roxana."
February 27, 2017
Nu este clar dacă Ian poate scăpa de stigmatul anturajului: bea, fumează, se bate, violența de limbaj, dar și fizică face parte din ființa sa. Iubește pătimaș pe Roxana, dar este deseori respins ori de ea, ori de părinți. Pentru a scăpa de lumea asta și de strigoii ei, pleacă la muncă în străinătate, unde tot un neadaptat este. După fiecare eveniment descris însă, apar texte scrise cu italice, unde un personaj nenumit filozofează delirant. Ce-i cu el?
Așadar, un roman atipic, de vreme ce descoperim de la început unele semne ale bolii de mai târziu, în ceea ce Dan Ciupureanu scrie cu italice, iar prin povestea propriu-zisă ne îndreptăm treptat, dar sigur, spre același deznodământ, al îndepărtării de realitate a personajului principal.
Așadar, un roman atipic, de vreme ce descoperim de la început unele semne ale bolii de mai târziu, în ceea ce Dan Ciupureanu scrie cu italice, iar prin povestea propriu-zisă ne îndreptăm treptat, dar sigur, spre același deznodământ, al îndepărtării de realitate a personajului principal.
October 13, 2017
Autoficțiune sfredelitoare, cartea lui Dan Ciupureanu amintește de universul maladiv al scrierilor lui Radu Găvan, cu diferența că, eroul său nu se salvează.
"Omar și diavolii" este un carusel amețitor de la început până la sfârșit. Pe parcursul celor 160 pagini, naratorul își plimbă schematic personajul din copilărie până în tinerețe, în încercarea de a puncta momentele definitorii ce-i șlefuiesc destinul și personalitatea. Este, din păcate, o relatare telegrafică, lipsită de introspecții, ce nu-i permite cititorului să empatizeze cu protagonistul. Acțiunea este atât de alertă, încât, în decursul unei singure pagini, Ian poate să fie beat într-o bodegă pentru ca, mai apoi, să călătorească într-un autocar spre Italia. Rapiditatea cu care se succedă evenimentele creează impresia unei curse nebune, al cărei singur scop este de a ajunge la final.
Ian provine dintr-un mediu familial violent și instabil, iar asta explică comportamentul său agresiv de mai târziu. Tatăl, inginer și poet respectat, îi aplică din când în când pedepse corporale, fie că este beat sau nu, din cele mai absurde motive, pentru că așa se făcea educația în acele vremuri. Mama, labilă psihic, suferă de halucinații și crede că are puteri bioenergetice, iar, mai târziu este diagnosticată cu schizofrenie și internată într-un spital de specialitate.
(fragmente din recenzia completă: https://matricea.ro/recenzie-carte-au...)
"Omar și diavolii" este un carusel amețitor de la început până la sfârșit. Pe parcursul celor 160 pagini, naratorul își plimbă schematic personajul din copilărie până în tinerețe, în încercarea de a puncta momentele definitorii ce-i șlefuiesc destinul și personalitatea. Este, din păcate, o relatare telegrafică, lipsită de introspecții, ce nu-i permite cititorului să empatizeze cu protagonistul. Acțiunea este atât de alertă, încât, în decursul unei singure pagini, Ian poate să fie beat într-o bodegă pentru ca, mai apoi, să călătorească într-un autocar spre Italia. Rapiditatea cu care se succedă evenimentele creează impresia unei curse nebune, al cărei singur scop este de a ajunge la final.
Ian provine dintr-un mediu familial violent și instabil, iar asta explică comportamentul său agresiv de mai târziu. Tatăl, inginer și poet respectat, îi aplică din când în când pedepse corporale, fie că este beat sau nu, din cele mai absurde motive, pentru că așa se făcea educația în acele vremuri. Mama, labilă psihic, suferă de halucinații și crede că are puteri bioenergetice, iar, mai târziu este diagnosticată cu schizofrenie și internată într-un spital de specialitate.
(fragmente din recenzia completă: https://matricea.ro/recenzie-carte-au...)
May 11, 2022
Desi a fost o lectura facila, asa cum m-am mai exprimat si la Jurnalul lui Nijinski, continutul are niste legaturi foarte puternice cu copilaria mea. Nu mai intru in detalii, si tata a suferit si mai sufera de schizofrenie si am putut sa inteleg cam tot ce a vrut sa transmita Ciupureanu. Am doar o mica teama undeva acolo sa nu ajung si eu intr-o asemenea situatie.
Cu toate acestea, cred ca aceasta carte ar fi trebuit sa se numeasca Ultraviolenta, cu toate scuzele de rigoare catre Bogdan Cosa. Unele pasaje sunt de neuitat, dar hei, asta poate fi o fractiune din viata reala a unor persoane.
Cu toate acestea, cred ca aceasta carte ar fi trebuit sa se numeasca Ultraviolenta, cu toate scuzele de rigoare catre Bogdan Cosa. Unele pasaje sunt de neuitat, dar hei, asta poate fi o fractiune din viata reala a unor persoane.
October 23, 2023
Am salvat cartea din cutia de 10 lei. Ceva în mine spune că mai bine nu o salvam. ,,Ce tot citești toate porcăriile?" ,,Nu sunt porcării.", răspund. ,,E plină de obscenități." ,,Da, dar au rostul lor."
De multe ori m-am gândit și eu să scriu ceva din perspectiva unui ,,băiat rău". Nu că aș fi fost unul, dar e o perspectivă foarte ofertantă... Doar că e foarte dificilă, chiar dacă ai fost unul. Iar cineva, cândva, mi-a spus: ,,Sinceritatea face cea mai proastă literatură." Nu e adevărat. De fapt, sinceritatea face marea literatură, dar ea reprezintă 1%, și nu trebuie neapărat să fie a ta. Celelalte n% sunt tot sinceritate, dar cu sine și cu truda artistică. Un fel de documentare.
Cartea nu mi-a displăcut, o chiftea de cauciuc pe care o tot rumegi, o rumegi, numai să nu o bagi în gură...
Din bolgie în bolgie... până când, ca Iona, îți spinteci mintea și atingi Marea Liniște...
S-a citit foarte ușor. Într-o zi. Sunt un melc cititor. E pentru adolescenți rebeli, dar, ca profesor, nu o recomand. Să o citească pe ascuns.😀🤗
De multe ori m-am gândit și eu să scriu ceva din perspectiva unui ,,băiat rău". Nu că aș fi fost unul, dar e o perspectivă foarte ofertantă... Doar că e foarte dificilă, chiar dacă ai fost unul. Iar cineva, cândva, mi-a spus: ,,Sinceritatea face cea mai proastă literatură." Nu e adevărat. De fapt, sinceritatea face marea literatură, dar ea reprezintă 1%, și nu trebuie neapărat să fie a ta. Celelalte n% sunt tot sinceritate, dar cu sine și cu truda artistică. Un fel de documentare.
Cartea nu mi-a displăcut, o chiftea de cauciuc pe care o tot rumegi, o rumegi, numai să nu o bagi în gură...
Din bolgie în bolgie... până când, ca Iona, îți spinteci mintea și atingi Marea Liniște...
S-a citit foarte ușor. Într-o zi. Sunt un melc cititor. E pentru adolescenți rebeli, dar, ca profesor, nu o recomand. Să o citească pe ascuns.😀🤗
December 15, 2025
Moartea prematură a lui Dan Ciupureanu conferă acum romanului „Omar și diavolii” o greutate și o semnificație aparte: ceea ce lectura trăia ca ficțiune — haosul interior, zbuciumul existențial, lupta cu demonii minții — devine, după dispariția autorului, un testament. Dacă înainte cartea părea un exercițiu literar de introspecție şi explorare a marginalităţii psihice și sociale, astăzi ea capătă valoarea unui apel final, a unei mărturii brutale, dar sincere, care rămâne ca o urmă adâncă.
February 20, 2017
"Ești o închipuire a cărții pe care-o citești!”
Pentru mine, este fraza cheie a acestui roman terapie. O iei cum vrei: terapie socială, de grup, individuală, terapia autorului pentru el însuși, sau a lui pentru tine. Mi-a plăcut stilul flamboaiant și alert, care nu-ți da nicio clipă de răgaz.
Nu voi spune nimic despre suprarealismul scriiturii, pentru că, din punctul meu de vedere, suprarealismul este o chestiune strict subiectivă.
Nu este o carte care să te mângâie pe frunte, ci care să nu te lase să o uiți.
Pentru mine, este fraza cheie a acestui roman terapie. O iei cum vrei: terapie socială, de grup, individuală, terapia autorului pentru el însuși, sau a lui pentru tine. Mi-a plăcut stilul flamboaiant și alert, care nu-ți da nicio clipă de răgaz.
Nu voi spune nimic despre suprarealismul scriiturii, pentru că, din punctul meu de vedere, suprarealismul este o chestiune strict subiectivă.
Nu este o carte care să te mângâie pe frunte, ci care să nu te lase să o uiți.
August 6, 2017
A book one should read at least once :)
February 4, 2023
3.5*
"Plin de regret este cel ce se vede pretutindeni."
"Ce bine e când nu am ce face și totuși nu mă plictisesc - acum am răbdare cu mine."
"Plin de regret este cel ce se vede pretutindeni."
"Ce bine e când nu am ce face și totuși nu mă plictisesc - acum am răbdare cu mine."
April 10, 2023
Îmi pare rău de viața oribilă pe care a trăit o….
September 12, 2019
Cartea lui Dan Ciupureanu este o avalanșă de scene care curge dinspre realitate către o suprarealitatea. Cu fraze scurte și fluide, adăugând o ritmicitate alertă, autorul contruiește lumea în care se va naște personajul problematic Ian, devenit în finalul romanului Omar.
Dincolo de urbanitatea limbajului, Omar și diavolii cartografiază o topografie lăuntrică în care predomină forme de relief extreme: munte, respectiv prăpastie (”să cădem în hăul din mintea ta!”)
Dacă în începutul romanului, ”diavolii” sunt reprezentați de înșiși membrii anturajului lui Ian (”colegii mei fumează”, ”Marius l-a bătut cu scaunul de față cu toți colegii”, ”Rață câștigă la păcănele și vrea să fugă cu banii – îl dăm cu capul de aparat și-i rupem coastele.”), spre finalul romanului adversarii lui Ian sunt înșiși diavolii pe care îi vede cu ajutorul unei forme ciudate de nebunie.
Drumul persoanjului principal este unul inițiatic, unul care are drept scop transformarea lui Ian cel acaparat de diavoli în Omar – așa-zisul biruitor al acestora și eroul Nadiei. Dar pentru că puterea mare aduce cu ea și responsabilitate mare, harisma alungării diavolilor vine în tandem cu o maladie mentală care-l va transforma pe Ian în umbra celui care fusese cândava. Frica (unul dintre marii diavoli) adusă de ideea că toată lumea complotează împotriva lui anihilează și ultimele sentimente care mai zac în el. E lupta în care diavolii au învis. ”Roxana mă sărută. (...) –, o împing și sar din pat, deschid ușa și mă uit pe scări, printre balustrade, intru în casă și încui ușa.”
Nebunia (diavolul primordial) ca maladie ereditară poate fi un reper care antrenează confruntarea ultimă a eroului (cea din care iese învins), odată cu moartea lui Costi – hrana care dă putere absolută diavolului asupra lui Ian.
Omar și diavolii e un roman în care valențele demonice ale lumii nevăzute se materializează în lumea simțurilor. Familia devine un diavol, prietenii devin un diavol, iubirea devine un diavol, pentru ca în final, viața însăși să devină un diavol.
Dan Ciupureanu contruiește un persoanj al cărui destin stă sub semnul fricii. Frica aceea care focalizează în Ian toate trăsăturile specifice unui persoanj aparținând literaturii naturaliste.
Dincolo de urbanitatea limbajului, Omar și diavolii cartografiază o topografie lăuntrică în care predomină forme de relief extreme: munte, respectiv prăpastie (”să cădem în hăul din mintea ta!”)
Dacă în începutul romanului, ”diavolii” sunt reprezentați de înșiși membrii anturajului lui Ian (”colegii mei fumează”, ”Marius l-a bătut cu scaunul de față cu toți colegii”, ”Rață câștigă la păcănele și vrea să fugă cu banii – îl dăm cu capul de aparat și-i rupem coastele.”), spre finalul romanului adversarii lui Ian sunt înșiși diavolii pe care îi vede cu ajutorul unei forme ciudate de nebunie.
Drumul persoanjului principal este unul inițiatic, unul care are drept scop transformarea lui Ian cel acaparat de diavoli în Omar – așa-zisul biruitor al acestora și eroul Nadiei. Dar pentru că puterea mare aduce cu ea și responsabilitate mare, harisma alungării diavolilor vine în tandem cu o maladie mentală care-l va transforma pe Ian în umbra celui care fusese cândava. Frica (unul dintre marii diavoli) adusă de ideea că toată lumea complotează împotriva lui anihilează și ultimele sentimente care mai zac în el. E lupta în care diavolii au învis. ”Roxana mă sărută. (...) –, o împing și sar din pat, deschid ușa și mă uit pe scări, printre balustrade, intru în casă și încui ușa.”
Nebunia (diavolul primordial) ca maladie ereditară poate fi un reper care antrenează confruntarea ultimă a eroului (cea din care iese învins), odată cu moartea lui Costi – hrana care dă putere absolută diavolului asupra lui Ian.
Omar și diavolii e un roman în care valențele demonice ale lumii nevăzute se materializează în lumea simțurilor. Familia devine un diavol, prietenii devin un diavol, iubirea devine un diavol, pentru ca în final, viața însăși să devină un diavol.
Dan Ciupureanu contruiește un persoanj al cărui destin stă sub semnul fricii. Frica aceea care focalizează în Ian toate trăsăturile specifice unui persoanj aparținând literaturii naturaliste.
August 11, 2025
Am citit in ultima perioada trei carti despre riff-raff-ul societatii romanesti (Soldatii, Interventia si Omar). Singura care mi-a placut si pe care o recomand este Omar si diavolii. Alerta si brutala, nimic siropos, final previzibil dar fix cum trebuia sa fie. O sa mai caut si alte carti de Dan Ciupureanu.
December 17, 2025
M-a cam băgat în ceață. Limbajul e brut (cred că poți număra pe degete cuvintele care nu sunt verbe, substantive sau pronume) și povestea mai puțină decât minimul necesar (și e și prima cartea a lui Dan Ciupureanu pe care am citit-o până acum), de aceea nu-mi pot da seama dacă asta e tot ce poate, sau ăsta e rolul pe care l-a pregătit pentru acest titlu.
Povestea e a unui tânăr craiovean care crește în mizerie și relații disfuncționale cu aproape toți cei pe care îi întâlnește. Sfârșește prin a abandona școala și a emigra în Italia, apoi Franța, unde execută tot felul de job-uri bazale. Cineva pe care nu-l cunoaștem (și de care, ergo, nici nu ne pasă) moare, băiatul nostru se întoarce acasă pentru înmormântare și are o cădere nervoasă... the end. Scenele debordează de teribilism leșinat (pe alocuri aduce a Pizdeț, o carte care n-a îmbătrânit nici ea prea bine), sunt doar niște puști tâmpiți făcând chestii tâmpite, dar nimic nu e cu adevărat wow!, și totul se mișcă cu o viteză care nu prea îți dă timp să asimilezi ce ai parcurs.
Nimic nu pare să aibă impact, nimeni și nimic nu evoluează, personajele intră și ies din scenă ca niște mingi de ping-pong scăpate de la o masă vecină. Fiecare zi din viața personajului pare să fie doar o lungă listă de chestii random care sunt bifate. Mi-a fost greu să empatizez cu personajul principal (cu restul nici n-am încercat, mi s-a părut imposibil având în vedere caracterul ultra-pasager al majorității) și mă gândesc la cartea asta ca fiind mai mult un experiment decât orice altceva.
Capitolele sunt întrerupte de vignete poetice (cât de cât), aparent fără prea mare legătură cu povestea. Spre final filonul narativ și vignetele fuzionează într-un segment psihedelico-religios de vreo 10 pagini despre care nici nu pot avea o părere..
Povestea e a unui tânăr craiovean care crește în mizerie și relații disfuncționale cu aproape toți cei pe care îi întâlnește. Sfârșește prin a abandona școala și a emigra în Italia, apoi Franța, unde execută tot felul de job-uri bazale. Cineva pe care nu-l cunoaștem (și de care, ergo, nici nu ne pasă) moare, băiatul nostru se întoarce acasă pentru înmormântare și are o cădere nervoasă... the end. Scenele debordează de teribilism leșinat (pe alocuri aduce a Pizdeț, o carte care n-a îmbătrânit nici ea prea bine), sunt doar niște puști tâmpiți făcând chestii tâmpite, dar nimic nu e cu adevărat wow!, și totul se mișcă cu o viteză care nu prea îți dă timp să asimilezi ce ai parcurs.
Nimic nu pare să aibă impact, nimeni și nimic nu evoluează, personajele intră și ies din scenă ca niște mingi de ping-pong scăpate de la o masă vecină. Fiecare zi din viața personajului pare să fie doar o lungă listă de chestii random care sunt bifate. Mi-a fost greu să empatizez cu personajul principal (cu restul nici n-am încercat, mi s-a părut imposibil având în vedere caracterul ultra-pasager al majorității) și mă gândesc la cartea asta ca fiind mai mult un experiment decât orice altceva.
Capitolele sunt întrerupte de vignete poetice (cât de cât), aparent fără prea mare legătură cu povestea. Spre final filonul narativ și vignetele fuzionează într-un segment psihedelico-religios de vreo 10 pagini despre care nici nu pot avea o părere..
February 8, 2017
I was among the lucky few to read this novel before it was published and from the first pages I knew that this was something raw and pure in the way Irvine Welsh might feel to a native Scot. It's presented through a very transparent point of view of Ian who goes through a rough pre and post adolescence. Dan Ciupureanu captivates the readers attention above else with his easy and honest yet brutal style, never censoring his protagonist's thoughts and deeds.
As the story progresses so do the devils accumulate (the book title roughly translates to Omar and the devils) and this is accompanied by a constant feeling of emotional entropy, as if everything's going to suddenly break down and that you're going to lose it.
You don't have to believe me, I translated a short passage from the novel below:
"For a week we've been eating baloney and fried eggs. Dad no longer asked me to take out the trash - I took it on my own. The house is a mess, nobody does anything. Dad sleeps in the armchair by the TV, I sleep in the other armchair - when he wakes me, I tell him I wasn't sleeping. When dad's asleep, Marius steals his money from his pockets - he sleeps with his salary in his pockets because we find it no matter where he hides it - and he also gives me a cut, just enough to please me, so I won't turn on him. Marius' friends, the punks, come to our home almost every night, dad reads them his poems and they are ecstatic, I tell Marius that he has the most awesome dad in the world, I drink and listen to punk music until the morning - I hardly sleep, I go to school nonplussed, sometimes I don't even wake and stay home."
As the story progresses so do the devils accumulate (the book title roughly translates to Omar and the devils) and this is accompanied by a constant feeling of emotional entropy, as if everything's going to suddenly break down and that you're going to lose it.
You don't have to believe me, I translated a short passage from the novel below:
"For a week we've been eating baloney and fried eggs. Dad no longer asked me to take out the trash - I took it on my own. The house is a mess, nobody does anything. Dad sleeps in the armchair by the TV, I sleep in the other armchair - when he wakes me, I tell him I wasn't sleeping. When dad's asleep, Marius steals his money from his pockets - he sleeps with his salary in his pockets because we find it no matter where he hides it - and he also gives me a cut, just enough to please me, so I won't turn on him. Marius' friends, the punks, come to our home almost every night, dad reads them his poems and they are ecstatic, I tell Marius that he has the most awesome dad in the world, I drink and listen to punk music until the morning - I hardly sleep, I go to school nonplussed, sometimes I don't even wake and stay home."
Displaying 1 - 15 of 15 reviews