What do you think?
Rate this book
În umbra pașilor tăi
Lumea lui Theodor se prăbușește în momentul în care o pierde pe Paula într-un accident rutier. De aici încolo totul își pierde orice rost. Lasă cariera în advertising, se mută cu traiul și începe o nouă viață. Însă fără Paula aceasta e o suferință continuă.
Într-o căutare interioară profundă, Theodor învață să nu mai gândească doar la timpul trecut și acceptă noile provocări ale vieții. Însă ce va face atunci când noile realități se contopesc prea mult cu trecutul său? Iar gândurile și amintirile sunt tulburate de un șir nesfârșit de întâmplări?
Un roman psihologic despre pierderi, secrete și căutări. O poveste care te strânge puternic la piept, amintindu-ți încă o dată de adevărata putere a dragostei.
Într-o căutare interioară profundă, Theodor învață să nu mai gândească doar la timpul trecut și acceptă noile provocări ale vieții. Însă ce va face atunci când noile realități se contopesc prea mult cu trecutul său? Iar gândurile și amintirile sunt tulburate de un șir nesfârșit de întâmplări?
Un roman psihologic despre pierderi, secrete și căutări. O poveste care te strânge puternic la piept, amintindu-ți încă o dată de adevărata putere a dragostei.
250 pages, Paperback
First published December 23, 2016
33 people are currently reading
732 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 95 reviews
February 7, 2017
O carte minunată, mă bucur mult pentru Vitali Cipileaga și evoluția sa ca autor.Sinceră să fiu nu mă așteptasem să fie o carte bună în adevăratul sens al cuvântului și îi mulțumesc enorm pentru cartea scrisă.
October 13, 2019
Rating: 4.5/5 || Recenzia pe Secretele Simonei || În umbra pașilor tăi
Pierderile ne destramă
În urmă cu aproximativ un an am citit De vorbă cu Emma, prima carte a autorului Vitali Cipileaga. Mi s-a părut o lectură ok, însă nu am reușit să mă bucur de ea așa cu mi-aș fi dorit. Luna trecută am avut ocazia să lecturez noua lui carte, În umbra pașilor tăi, un roman care împletește frumos ficțiunea, psihologia și dragostea. De această dată am simțit o evoluție a stilului autorului, a poveștii, lucru ce m-a bucurat mult.
Am făcut cunoștință cu protagonistul cărții, un tip pe nume Theodor care își începe o nouă viață după pierderea persoanei dragi lui, Paula. Pierderile sunt grele pentru orice om însă Theo pare să nu se mai regăsească iar teama lui de a se deschide mai mult în fața oamenilor și mai ales a femeilor este mereu prezentă.
A fost de apreciat faptul că lectura a fost una destul de serioasă, chiar dacă există uneori treceri rapide de la un eveniment la altul iar de la jumătatea cărții am simțit că este o carte previzibilă la unele aspecte.
Ca să treci peste o iubire veche, trebuie să înveți să iubești din nou
Cu toate că Theodor are multe aventuri de o noapte, el nu reușește și nu dorește să se apropie mai mult de alte femei. Gândul lui este tot la Paula, cu toate că nu are sens să trăiască în trecut. Totul se schimbă în momentul în care niște scrisori anonime încep să sosească, menirea lor fiind de a-l ghida pe tânărul care se închide în sine.
Apariția unor personaje feminine îl vor marca pe protagonist mult și am aflat pe parcurs care este misterul din spatele celor două femei, noilor iubiri ale lui Theo. Mi-a plăcut foarte mult de Carla, problema ei de sănătate impresionându-mă în timp ce sensibilitatea și bunătatea ei nu au făcut decât să o transforme într-o persoană căreia a-i dori să îi oferi toată protecția ta.
M-am bucurat de lectura acestei cărți și chiar am fost prinsă în drama lui Theodor, un tânăr care nu își mai găsește calea după o tragedie. La fel ca și el, orice om se poate pierde pe sine în urma unui eveniment neplăcut. Important este să ne putem deschide ochii și inima pentru a trăi din nou cum ar trebui.
Mi-a plăcut faptul că această carte a inclus elemente romantice însă accentul s-a pus mai mult pe pașii prin care trece Theodor pentru a se regăsi, pe bunătatea și pe ajutorul pe care îl primește de la cei din jur. Ca să putem învăța din nou cum să zburăm, trebuie să deschidem ochii la ce se întâmplă în jurul nostru și să ne lăsăm ajutați de cei dragi nouă. Autorul ne învață că privind spre trecut nu vom reuși niciodată să mergem spre viitor.
Citate:
Pierderile ne destramă
În urmă cu aproximativ un an am citit De vorbă cu Emma, prima carte a autorului Vitali Cipileaga. Mi s-a părut o lectură ok, însă nu am reușit să mă bucur de ea așa cu mi-aș fi dorit. Luna trecută am avut ocazia să lecturez noua lui carte, În umbra pașilor tăi, un roman care împletește frumos ficțiunea, psihologia și dragostea. De această dată am simțit o evoluție a stilului autorului, a poveștii, lucru ce m-a bucurat mult.
Am făcut cunoștință cu protagonistul cărții, un tip pe nume Theodor care își începe o nouă viață după pierderea persoanei dragi lui, Paula. Pierderile sunt grele pentru orice om însă Theo pare să nu se mai regăsească iar teama lui de a se deschide mai mult în fața oamenilor și mai ales a femeilor este mereu prezentă.
A fost de apreciat faptul că lectura a fost una destul de serioasă, chiar dacă există uneori treceri rapide de la un eveniment la altul iar de la jumătatea cărții am simțit că este o carte previzibilă la unele aspecte.
Ca să treci peste o iubire veche, trebuie să înveți să iubești din nou
Cu toate că Theodor are multe aventuri de o noapte, el nu reușește și nu dorește să se apropie mai mult de alte femei. Gândul lui este tot la Paula, cu toate că nu are sens să trăiască în trecut. Totul se schimbă în momentul în care niște scrisori anonime încep să sosească, menirea lor fiind de a-l ghida pe tânărul care se închide în sine.
Apariția unor personaje feminine îl vor marca pe protagonist mult și am aflat pe parcurs care este misterul din spatele celor două femei, noilor iubiri ale lui Theo. Mi-a plăcut foarte mult de Carla, problema ei de sănătate impresionându-mă în timp ce sensibilitatea și bunătatea ei nu au făcut decât să o transforme într-o persoană căreia a-i dori să îi oferi toată protecția ta.
M-am bucurat de lectura acestei cărți și chiar am fost prinsă în drama lui Theodor, un tânăr care nu își mai găsește calea după o tragedie. La fel ca și el, orice om se poate pierde pe sine în urma unui eveniment neplăcut. Important este să ne putem deschide ochii și inima pentru a trăi din nou cum ar trebui.
Mi-a plăcut faptul că această carte a inclus elemente romantice însă accentul s-a pus mai mult pe pașii prin care trece Theodor pentru a se regăsi, pe bunătatea și pe ajutorul pe care îl primește de la cei din jur. Ca să putem învăța din nou cum să zburăm, trebuie să deschidem ochii la ce se întâmplă în jurul nostru și să ne lăsăm ajutați de cei dragi nouă. Autorul ne învață că privind spre trecut nu vom reuși niciodată să mergem spre viitor.
Citate:
"Atunci, căzut cu fața în sus și cu un picior rupt, o văzu pe ea: atât de reală, atât de frumoasă, pentru prima dată după acea clipă tragică. Luă acest moment drept un semn venit de sus, chiar de la ea." (p.26)
"— De ce ești tristă, Paula?
Ea îl privi lung, apoi îi atinse palma cu obrazul drept.
— Theo, de multe ori lacrimile noastre nu au nimic în comun cu tristețea..." (p.37)
"— Ce zici, notezi numărul meu?
Îl notă, fără a reuși să dea o replică mai bună.
— Nu e cazul să mă conduci. Vreau să o iau pe străzile astea pustii, să mă gândesc.
Dispăru discret după primul colț. El o urmări atent, uimit de îndrăzneala și sinceritatea ei. Erau lucrurile care-i lipseau lui cu desăvârșire, lucruri pe care ar fi dat o avere.
Lasă-mă să mă gândesc." (p.68)
"— Asta e ceea ce mi-am dorit, îi șopti. O lume în care să mă simt acasă.
— Suntem aici de doar câteva minute...
Ea nu-i spuse nimic. Se ghemui la pieptul lui, privind în tăcere pe fereastră. Era un început de primăvară plin de speranță pentru ambii." (p.79)
"Sunt oameni care construiesc împreună locuri. Inventează prin amestecul emoțiilor comune trăite în acel loc o lume paralelă, imaginară, care le inundă creierul și care îi determină să simtă într-un fel anume. O cină, un mic dejun, un sărut, o strângere de mână, o casă, un drum: toate astea nu sunt decât reflectări ale acestei lumi. Doi oameni se întâlnesc, se cunosc, merg pe un drum ținându-se de mână și, din acel moment, acesta nu mai este un simplu drum. Devine un spațiu simbolic, o urmă lăsată în același timp, un loc de regăsire. În timp, aceiași oameni se despart, se implică în alte relații și când merg de mână pe acel drum alături de alt om, își aduc aminte de ceea ce au construit cândva. Se gândesc cum ar fi fost dacă... Și devin triști." (p.83)
December 27, 2016
Din moment ce am început lectura, am uitat că citesc o carte. Este un roman care se trăiește, nu doar se citește.
January 3, 2020
În umbra pașilor tăi este o povestioară previzibilă, scrisă slăbuț si fără prea mari pretenții. Pun asta pe seama lipsei de experiență a autorului, pentru că se vede clar incapacitatea lui de a crea dialoguri verosimile. (Posibil, ca pe măsură ce va scrie sa devină mai bun, nu stiu.)
Povestea e usor clișeică și chiar dacă are substanță, modul în care e prezentată e enervant. Nu are credibilitate. Mesajele motivaționale nu sar nimănui din gură așa la orice discuție, sa fim seriosi. O, si personajele astea toate atât de bune... de zici ca sunt din neamul Maicii Teresa, m-au scos din minți.
Ce m-a deranjat, a fost modul mecanic în care sunt prezentate locurile pe unde Theodor trece. Nu știu toate prenumele personajelor secundare, dar știu jumătate din numele străzilor din București. N-am inteles nevoia autorului de a le repeta obsesiv. Poate ca a vrut să creeze o poveste credibilă, habar nu am, însa mie mi s-a parut inutil in economia poveștii. Cartea e plina de lucruri neimportante, care nu fac decât să umple pagina... dar cum m-am obisnuit cu stilul acesta al autorilor români... nici nu imi mai bat capul să desfac firul in patru. E clar ca asta e nivelul și iau lucrurile ca atare. Am învățat să nu mai am așteptări.
Personajele sunt nerealiste și chiar dacă e o ficțiune, parcă mi-aș fi dorit să le cred. Nu le-am crezut.
Cartea se vrea una profundă, despre iubire, despre puterea de a crede în tine, despre renaștere, dar am primit încă o dovadă a faptului că, sa scrii o carte cu mesaj, care sa transmită emoție e tare greu.
Poate o să-i iasă data viitoare.
Este o carte de 2 stele dupa parerea mea, iar acestea le primeste pentru ideea poveștii in sine (care nu e rea și ar fi avut potential, dacă ar fi fost scrisă bine), pentru copertă (care mi se pare foarte reușită) și pentru documentarea numelor străzilor, a parcurilor și a cafenelelor din București (cred ca autorul a rupt google maps). 😏
În fine, nu știu dacă recomand cartea. Se citeste repede, dacă asta e vreun criteriu de alegere, însă nu va așteptați la cine stie ce... Sincer, mie recenziile de pe Goodreads mi se par exagerate, dar na, fiecare vede lucrurile in felul lui.
Povestea e usor clișeică și chiar dacă are substanță, modul în care e prezentată e enervant. Nu are credibilitate. Mesajele motivaționale nu sar nimănui din gură așa la orice discuție, sa fim seriosi. O, si personajele astea toate atât de bune... de zici ca sunt din neamul Maicii Teresa, m-au scos din minți.
Ce m-a deranjat, a fost modul mecanic în care sunt prezentate locurile pe unde Theodor trece. Nu știu toate prenumele personajelor secundare, dar știu jumătate din numele străzilor din București. N-am inteles nevoia autorului de a le repeta obsesiv. Poate ca a vrut să creeze o poveste credibilă, habar nu am, însa mie mi s-a parut inutil in economia poveștii. Cartea e plina de lucruri neimportante, care nu fac decât să umple pagina... dar cum m-am obisnuit cu stilul acesta al autorilor români... nici nu imi mai bat capul să desfac firul in patru. E clar ca asta e nivelul și iau lucrurile ca atare. Am învățat să nu mai am așteptări.
Personajele sunt nerealiste și chiar dacă e o ficțiune, parcă mi-aș fi dorit să le cred. Nu le-am crezut.
Cartea se vrea una profundă, despre iubire, despre puterea de a crede în tine, despre renaștere, dar am primit încă o dovadă a faptului că, sa scrii o carte cu mesaj, care sa transmită emoție e tare greu.
Poate o să-i iasă data viitoare.
Este o carte de 2 stele dupa parerea mea, iar acestea le primeste pentru ideea poveștii in sine (care nu e rea și ar fi avut potential, dacă ar fi fost scrisă bine), pentru copertă (care mi se pare foarte reușită) și pentru documentarea numelor străzilor, a parcurilor și a cafenelelor din București (cred ca autorul a rupt google maps). 😏
În fine, nu știu dacă recomand cartea. Se citeste repede, dacă asta e vreun criteriu de alegere, însă nu va așteptați la cine stie ce... Sincer, mie recenziile de pe Goodreads mi se par exagerate, dar na, fiecare vede lucrurile in felul lui.
March 6, 2021
Recunosc, credeam că va fi mai rău. Istoria în sine e destul de interesantă, dar acțiunea e trasă de coadă, limbajul banal. Și trebuie să menționez aparte personaje stranii care vorbesc neverosimil și absolut toate extraordinar de minunate, oare ce ne-am face dacă chiar toată lumea ar fi atât de bună?)
Dacă aș fi citit-o pe la 14 ani sunt sigură că mi-ar plăcea destul de mult. Dacă căutați o lectură de weekend și care să nu vă implice intelectual, poftim. (Chiar dacă cartea se vrea a fi profundă și să trezească emoții în cititor, pe mine m-a lăsat rece, pur și simplu nu am înțeles de ce așa mare dramă în tot ce se întâmplă)
Dacă aș fi citit-o pe la 14 ani sunt sigură că mi-ar plăcea destul de mult. Dacă căutați o lectură de weekend și care să nu vă implice intelectual, poftim. (Chiar dacă cartea se vrea a fi profundă și să trezească emoții în cititor, pe mine m-a lăsat rece, pur și simplu nu am înțeles de ce așa mare dramă în tot ce se întâmplă)
December 19, 2018
Doamne, cât de mult mi-a plăcut cartea asta! M-a prins atât de tare în “mrejele” ei, încât nu am putut să o las din mână până nu am terminat-o. Chiar nu credeam că o să mă prindă așa de tare, dar se pare că o carte te poate surprinde când te aștepți cel mai puțin.
Adevărul e că mi-am dat seama desptul de repede cine era Carla, dar totuși strategia autorului, referitoare la modul cum a aflat Theodor despre transplant, a fost genială.
Cred că e cea mai bună carte românească pe care am citit-o până acum! 👍
Adevărul e că mi-am dat seama desptul de repede cine era Carla, dar totuși strategia autorului, referitoare la modul cum a aflat Theodor despre transplant, a fost genială.
Cred că e cea mai bună carte românească pe care am citit-o până acum! 👍
June 23, 2019
Nu va pierdeti timpul citind cartea asta. Mai bine va uitati la vopsea cum se usuca. Scenariu previzibil, dialoguri nerealiste. Nu merita nici macar o stea.
August 28, 2018
Eu l-am descoperit pe Vitali Cipileagă cu romanul De vorbă cu Ema, care mi s-a părut comercial. Eram curioasă în privința acestuia, deoarece mi-a plăcut stilul lui, mi se pare talentat și sensibil, iar subiectul m-a atras. Mă așteptam la o poveste tristă, la o poveste de dragoste adevărată. Trebuie însă să recunosc că m-a dezamăgit un pic.
Romanul e profund și transmite destul de mult, iar Theo, personajul principal, e conturat bine. I-am simțit durerea și neliniștea și am încercat să mă pun în locul lui și să îi înțeleg deciziile. Există viață după moartea persoanei iubite, dar e foarte greu să mai crezi în ea, să mai speri și să găsești dorința să o trăiești și să te bucuri de ea. E greu să închizi ușa și să mergi mai departe spre ce te așteaptă, iar romanul surprinde foarte bine ideea asta.
Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că povestea de dragoste dintre Theo și Paula, mecanismul care pune totul în mișcare, nu a fost prezentată. Nu doar că nu s-a pus accent pe ea, ci i s-au rezervat doar câteva pagini. Nu am cunoscut-o deloc pe Paula și nici pe ei ca și cuplu. În schimb, în viața lui Theo au apărut alte femei, femei cu care nu am rezonat, pentru că și ele au fost prezentate prea puțin. Totul a părut pe fugă, am avut impresia că nu e un roman terminat și pus la punct. Personaje abia schițate, acțiune modestă și previzibilă...
Nu mi-au plăcut nici clișeele care nu își au locul într-un roman de genul. Ideea cu scrisorile și îngerul păzitor mi s-a părut trasă de păr. Mă așteptam la ceva simplu și profund, la o poveste de viață autentică. Cred că autorul e talentat, dar mi s-a părut un minus la construcția romanului.
Romanul e profund și transmite destul de mult, iar Theo, personajul principal, e conturat bine. I-am simțit durerea și neliniștea și am încercat să mă pun în locul lui și să îi înțeleg deciziile. Există viață după moartea persoanei iubite, dar e foarte greu să mai crezi în ea, să mai speri și să găsești dorința să o trăiești și să te bucuri de ea. E greu să închizi ușa și să mergi mai departe spre ce te așteaptă, iar romanul surprinde foarte bine ideea asta.
Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că povestea de dragoste dintre Theo și Paula, mecanismul care pune totul în mișcare, nu a fost prezentată. Nu doar că nu s-a pus accent pe ea, ci i s-au rezervat doar câteva pagini. Nu am cunoscut-o deloc pe Paula și nici pe ei ca și cuplu. În schimb, în viața lui Theo au apărut alte femei, femei cu care nu am rezonat, pentru că și ele au fost prezentate prea puțin. Totul a părut pe fugă, am avut impresia că nu e un roman terminat și pus la punct. Personaje abia schițate, acțiune modestă și previzibilă...
Nu mi-au plăcut nici clișeele care nu își au locul într-un roman de genul. Ideea cu scrisorile și îngerul păzitor mi s-a părut trasă de păr. Mă așteptam la ceva simplu și profund, la o poveste de viață autentică. Cred că autorul e talentat, dar mi s-a părut un minus la construcția romanului.
December 27, 2016
Eu aș spune că este un roman despre regăsirea de sine. Trecutul de multe ori ne face rău, mai ales atunci când nu ne putem împăca cu el. Iar acceptarea și renunțarea este puntea spre fericire și regăsirea de sine. Recomand cu încredere.
February 5, 2017
Did not expect much of this book from the very beginning, thus I'm not at all disappointed. It's hard to give it a clear rating, the style ranging from 1 to 3 stars, of course, just in my humble opinion.
The positive parts were:
1. an expected complexity of relations, intertwinement of characters;
2. the main character didn't end up in a relationship with neither of the two women.
The negative parts were:
1. unnatural discussions;
2. too simplistic description of details using enumeration (to the point it didn't seem to be a literary work);
3. too foreseeable details that were meant to be *unexpected*;
4. some scenes or events that made me think "wtf", like the man from the train grabbing Theo by the collar of his shirt with the words "jerk, what did you do to her?" or Laura moving to Theo's so soon, like it was a natural thing.
Overall it wasn't that bad. I also appreciated the length of the book, because it actually seemed there was a story and the author actually had what to say, compared to other recent books written by national writers.
The positive parts were:
1. an expected complexity of relations, intertwinement of characters;
2. the main character didn't end up in a relationship with neither of the two women.
The negative parts were:
1. unnatural discussions;
2. too simplistic description of details using enumeration (to the point it didn't seem to be a literary work);
3. too foreseeable details that were meant to be *unexpected*;
4. some scenes or events that made me think "wtf", like the man from the train grabbing Theo by the collar of his shirt with the words "jerk, what did you do to her?" or Laura moving to Theo's so soon, like it was a natural thing.
Overall it wasn't that bad. I also appreciated the length of the book, because it actually seemed there was a story and the author actually had what to say, compared to other recent books written by national writers.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 26, 2025
Genre: Romance
Rating: 4.5/5 stars
"In umbra pasilor tai" este o istorie foarte trista insa un un final fericit. Mi-au placut momentele de mister, în care nu puteam ghici cine scrie scrisorile.
Nu am citit cartea propriu-zisă în format fizic insa am ascultat-o pe YouTube interpretată de mult-talentatul actor Nicu Turcanu, a cărui voce e ca mierea pe suflet. Recomand cu drag sa o ascultați si voi.
Rating: 4.5/5 stars
"In umbra pasilor tai" este o istorie foarte trista insa un un final fericit. Mi-au placut momentele de mister, în care nu puteam ghici cine scrie scrisorile.
Nu am citit cartea propriu-zisă în format fizic insa am ascultat-o pe YouTube interpretată de mult-talentatul actor Nicu Turcanu, a cărui voce e ca mierea pe suflet. Recomand cu drag sa o ascultați si voi.
December 25, 2016
Acum câteva minute am terminat sa citesc romanul ,,În umbra paşilor tăi". Mi-a plăcut mult, nu m-am lăsat de lecturat până nu am aflat sfârșitul. Este o carte intrigantă, căci avusem un potop de întrebări, la care în ultimele pagini am găsit răspunsul. Mulțumesc pentru sentimentele, trăirile, pe care am avut bucuria să le percep.
February 16, 2017
unacarecitesteblog.wordpress.com
În continuare sunt în perioada în care vreau să citesc despre drame. Încă nu mi-am terminat procesul de suferință în care sunt, dar parcă am exagerat, citind câteva cărți, consecutiv, cu subiecte care se petrec în cel de al doilea război mondial, atunci când oamenii și-au dovedit, încă o dată, în istorie, primitivismul. Sunt la cea de a treia, dar pe care, momentan, am abandonat-o pentru că, sincer vă spun nu cred să existe o carte mai tristă ca cea a Svetlanei Aleksievici și anume Războiul nu are chip de femeie. .. voi reveni asupra ei, în curând!
Așa că m-am delectat cu În umbra pașilor tăi de Vitali Cipileaga, din dorința de a înțelege cum poți depăși o traumă survenită în urma unei pierderi omenești.
Ei bine, am ieșit dintr-un război ca să intru în altul, într-unul sufletesc, în care dragostea ia multe forme, începe cu inocența unei iubiri din tinerețe, care dictează că nimic rău nu se poate întâmpla, apoi răul își desfășoară aripile negre și iubirii i se alătură frica, mai târziu dragostea apare din nou, dar de data aceasta este respinsă din cauză că temerile și fricile fac echipă pentru a nimici iubirea. Ah! Dacă-ar știi tinerii cum să ocrotească și să ferească de rele iubirea, încă de la început de la primul fluturaș!
În umbra pașilor tăi este povestea lui Theodor, un tânăr cu inima zdrobită în urma unui accident în care Paula, iubita lui, piere.
Am citit destule povești de dragoste, cât să intuiesc anumite deznodăminte, însă în cartea de față, mi-a fost destul de greu, pentru că Cipileaga a reușit ca în cele 242 de pagini să-mi alunge gândurile, de la certitudine la incertitudine, de la natural la supranatural…și într-un final m-a făcut să mă las pradă hazardului adică să citesc fără să încerc să intuiesc și mai apoi am fost surprinsă de final.
Ce mi-a plăcut la această carte, este faptul că mi s-a părut a fi o carte contemporană, actuală, cu multe referințe la care am zâmbit a nostalgie, cum ar fi muzica dar mai ales locurile pe care obișnuiam să le frecventez pe vremea când locuim în București și care sunt menționate din abundentă, aici în carte. Nu știu cum se face dar în cele două seri în care am stat în compania cărții, citind-o, m-am simțit foarte apropiată și familiarizată cu personajele. Toate sunt bine conturate, și asupra tuturor planează misterul, în așa fel încât cititorul este îndemnat să nu rateze niciun detaliu care l-ar putea face să dezlege acțiunea plină de suspans în care scriitorul îl aruncă, fără milă pe Theodor.
L-am îndrăgit, compătimit și chiar încurajat pe Theodor și am găsit în el, multe asemănări cu câțiva apropiați de-ai mei, dar chiar și cu mine însămi, acum mulți ani.
Cu siguranță, este un roman psihologic în care se analizează calea spre refacerea unui suflet zdrobit, și veți găsi de toate călătorii, trenuri și avioane, dar mai ales fericire, bucurie, prietenie, moarte, tristețe, iubire, admirație, înțelegere, dorință.
Recomand acest roman,acelora în care speranța nu moare niciodată, nici atunci când totul pare fără cale de întoarcere.
În continuare sunt în perioada în care vreau să citesc despre drame. Încă nu mi-am terminat procesul de suferință în care sunt, dar parcă am exagerat, citind câteva cărți, consecutiv, cu subiecte care se petrec în cel de al doilea război mondial, atunci când oamenii și-au dovedit, încă o dată, în istorie, primitivismul. Sunt la cea de a treia, dar pe care, momentan, am abandonat-o pentru că, sincer vă spun nu cred să existe o carte mai tristă ca cea a Svetlanei Aleksievici și anume Războiul nu are chip de femeie. .. voi reveni asupra ei, în curând!
Așa că m-am delectat cu În umbra pașilor tăi de Vitali Cipileaga, din dorința de a înțelege cum poți depăși o traumă survenită în urma unei pierderi omenești.
Ei bine, am ieșit dintr-un război ca să intru în altul, într-unul sufletesc, în care dragostea ia multe forme, începe cu inocența unei iubiri din tinerețe, care dictează că nimic rău nu se poate întâmpla, apoi răul își desfășoară aripile negre și iubirii i se alătură frica, mai târziu dragostea apare din nou, dar de data aceasta este respinsă din cauză că temerile și fricile fac echipă pentru a nimici iubirea. Ah! Dacă-ar știi tinerii cum să ocrotească și să ferească de rele iubirea, încă de la început de la primul fluturaș!
În umbra pașilor tăi este povestea lui Theodor, un tânăr cu inima zdrobită în urma unui accident în care Paula, iubita lui, piere.
Am citit destule povești de dragoste, cât să intuiesc anumite deznodăminte, însă în cartea de față, mi-a fost destul de greu, pentru că Cipileaga a reușit ca în cele 242 de pagini să-mi alunge gândurile, de la certitudine la incertitudine, de la natural la supranatural…și într-un final m-a făcut să mă las pradă hazardului adică să citesc fără să încerc să intuiesc și mai apoi am fost surprinsă de final.
Ce mi-a plăcut la această carte, este faptul că mi s-a părut a fi o carte contemporană, actuală, cu multe referințe la care am zâmbit a nostalgie, cum ar fi muzica dar mai ales locurile pe care obișnuiam să le frecventez pe vremea când locuim în București și care sunt menționate din abundentă, aici în carte. Nu știu cum se face dar în cele două seri în care am stat în compania cărții, citind-o, m-am simțit foarte apropiată și familiarizată cu personajele. Toate sunt bine conturate, și asupra tuturor planează misterul, în așa fel încât cititorul este îndemnat să nu rateze niciun detaliu care l-ar putea face să dezlege acțiunea plină de suspans în care scriitorul îl aruncă, fără milă pe Theodor.
L-am îndrăgit, compătimit și chiar încurajat pe Theodor și am găsit în el, multe asemănări cu câțiva apropiați de-ai mei, dar chiar și cu mine însămi, acum mulți ani.
Cu siguranță, este un roman psihologic în care se analizează calea spre refacerea unui suflet zdrobit, și veți găsi de toate călătorii, trenuri și avioane, dar mai ales fericire, bucurie, prietenie, moarte, tristețe, iubire, admirație, înțelegere, dorință.
Recomand acest roman,acelora în care speranța nu moare niciodată, nici atunci când totul pare fără cale de întoarcere.
February 5, 2017
Romanul acesta e pur şi simplu wow. Zeci de întrebări pe parcursul lecturii, care la final au găsit răspuns. Un suflet zbuciumat, care pînă la urmă şi-a găsit liniştea şi pacea.
Recomand!!!
Recomand!!!
March 6, 2021
O mizerie,nici macar nu este pot spune ca este o carte decenta.
Avem tot decorul unei carti proaste.Personaje slab portretizate,intamplari previzibile,discutii neverosmile.
In alta ordine de idei dupa cateva propozitii slab dezoltate Theo,eroul cartii dupa cateva dialoguri mai plictisitoare ca o zi de iarna furtunoasa este uimit cum au trecut atatea ceasuri de discutii cu o tipa pe care tocmai a cunoscut-o. Dupa a 2a intalnire se muta impreuna cu ea, dar la inceputul cartii,adica cu cateva pagini inainte este portretizat ca un tip fara slabiciune pentru femei si fara interes pentru o relatie de durata,din moment ce a avut in spate momente traumatizante.Intamplarea din gara e de un prost gust dizgratios si nu e verosimila si ancorata la realitate.
O alta intamplare cu un om alcoolizat care facea deranj la Pariso si nu putea fi linistat dar dintr-o propozitie banala acest Theo il linisteste pe domn si acesta ii destanui viata sa.WTF pare o gluma de roman...Autorul pur si simplu nu intelege cum se nareaza o situatie si cum decurge o discutie intre 2 persoane.
Cred ca autorul ar trebui sa se lase de scris si sa faca ceva la care chiar se pricepe se vede ca e un autor care nu a citit mai mai nimic la viata lui sau nu a inteles nimic din arta scrierii.
Orice om poate performa intr-un domeniu dar Vitali clar si-a ales gresit domeniul de activitate.
Avem o maculatara jalnica astfel ca recomandarea mea sincera ar fi ca decat sa cititi aceasta carte mai bine va uitati pe perete la cum se usuca vopseaua...
Avem tot decorul unei carti proaste.Personaje slab portretizate,intamplari previzibile,discutii neverosmile.
In alta ordine de idei dupa cateva propozitii slab dezoltate Theo,eroul cartii dupa cateva dialoguri mai plictisitoare ca o zi de iarna furtunoasa este uimit cum au trecut atatea ceasuri de discutii cu o tipa pe care tocmai a cunoscut-o. Dupa a 2a intalnire se muta impreuna cu ea, dar la inceputul cartii,adica cu cateva pagini inainte este portretizat ca un tip fara slabiciune pentru femei si fara interes pentru o relatie de durata,din moment ce a avut in spate momente traumatizante.Intamplarea din gara e de un prost gust dizgratios si nu e verosimila si ancorata la realitate.
O alta intamplare cu un om alcoolizat care facea deranj la Pariso si nu putea fi linistat dar dintr-o propozitie banala acest Theo il linisteste pe domn si acesta ii destanui viata sa.WTF pare o gluma de roman...Autorul pur si simplu nu intelege cum se nareaza o situatie si cum decurge o discutie intre 2 persoane.
Cred ca autorul ar trebui sa se lase de scris si sa faca ceva la care chiar se pricepe se vede ca e un autor care nu a citit mai mai nimic la viata lui sau nu a inteles nimic din arta scrierii.
Orice om poate performa intr-un domeniu dar Vitali clar si-a ales gresit domeniul de activitate.
Avem o maculatara jalnica astfel ca recomandarea mea sincera ar fi ca decat sa cititi aceasta carte mai bine va uitati pe perete la cum se usuca vopseaua...
September 19, 2021
Este o carte excepțională 💫
Am citit o cu nerăbdare, și m am simțit în pielea personajului principal.
O recomand cu toată sinceritatea!
Am citit o cu nerăbdare, și m am simțit în pielea personajului principal.
O recomand cu toată sinceritatea!
August 4, 2022
PE SCURT:
Cartea asta a fost o dezmăgire extremă. Este superficială, se vrea a fi ceva ce nu e și te lasă rece.
Urmează un review mai pe larg, dar din nefericire părerea se va menține. Nu e de o stea că se citește repede, dar totul e ENERVANT de previzibil. Cele mai bune 20 de pagini fiind de fapt cele din preview-ul care m-a și determinat de fapt să cumpăr cartea în format eBook de pe Apple Store, că de luat fizic la prețul la care e acum, ar fi bani aruncați pe zboruri de fluturi ( dacă înțelegeți ce vreau să zic)
PS: Faptul că în carte se regăsesc de multe ori formele trecute inexistente ale verbului A VREA, mă neliniștește teribil.
Later edit:
Au trecut câteva zile de când am terminat cartea și sincer să fiu... nici nu prea îmi mai aduc aminte ce am citit în ea. Îmi amintesc vag doar cum personajul principal primește niște scrisori de la cineva anonim, acest personaj misterios care este interconectat cu toate celelalte personaje din carte și din punctul meu de vedere iese un fel de Pretty Little Liars wanna be care nu are sens și care, după cum am subliniat și la început, te lasă rece, sau mai bine spus, indiferent/ă.
Sunt ferm convins că asta e doar părerea mea și că alți cititori ai / alte cititoare ale cărții probabil au adorat acțiunea și au citit cartea dintr-o singură răsuflare. Ce-i drept și eu am terminat-o într-o singură zi, se citește foarte repede.
Dar se citește repede pentru că nu are fond... totul e doar de suprafață, personajele nu sunt deloc conturate din punct de vedere psihologic. Despre personajul principal cel mai detaliat contur îl avem când ne este descris cum își bea cafeaua în boxerii lui nergi în timp ce se gândește la cât de mult adoră faptul că stă în zona Capitalelor din București (nu o să subliniez aici cum personajul principal este construit pe ideea bărbatului alb privilegiat, pentru că asta e cu totul altă poveste pe care nici nu vreau să o iau în calcul), București care este descris de fapt din cinci perspective: Vitan, Dorobanți, Cișmigiu, Centrul Vechi și Bellu.
Cartea încearcă din când în când să fie profundă și să lovească, dar nu reușește. Îmi pare rău, poate pur și simplu preferințele mele tind către alte stiluri literare, iar aici nu mă refer la perioada în care au fost scrise cărțile, pentru că citesc destulă literatură contemporană, ci la modul în care au fost scrise cărțile și la subiectele abordate în desfășurarea acțiunii și la construcția personajelor.
Dar, sincer să fiu, mă tot gândeam să citesc Fluturi (Binder, I) doar pentru a vedea de ce există aceste două mari tabere în care se împart cititorii cărții, însă cred că În umbra pașilor tăi m-a lămurit indirect.
Cartea asta a fost o dezmăgire extremă. Este superficială, se vrea a fi ceva ce nu e și te lasă rece.
Urmează un review mai pe larg, dar din nefericire părerea se va menține. Nu e de o stea că se citește repede, dar totul e ENERVANT de previzibil. Cele mai bune 20 de pagini fiind de fapt cele din preview-ul care m-a și determinat de fapt să cumpăr cartea în format eBook de pe Apple Store, că de luat fizic la prețul la care e acum, ar fi bani aruncați pe zboruri de fluturi ( dacă înțelegeți ce vreau să zic)
PS: Faptul că în carte se regăsesc de multe ori formele trecute inexistente ale verbului A VREA, mă neliniștește teribil.
Later edit:
Au trecut câteva zile de când am terminat cartea și sincer să fiu... nici nu prea îmi mai aduc aminte ce am citit în ea. Îmi amintesc vag doar cum personajul principal primește niște scrisori de la cineva anonim, acest personaj misterios care este interconectat cu toate celelalte personaje din carte și din punctul meu de vedere iese un fel de Pretty Little Liars wanna be care nu are sens și care, după cum am subliniat și la început, te lasă rece, sau mai bine spus, indiferent/ă.
Sunt ferm convins că asta e doar părerea mea și că alți cititori ai / alte cititoare ale cărții probabil au adorat acțiunea și au citit cartea dintr-o singură răsuflare. Ce-i drept și eu am terminat-o într-o singură zi, se citește foarte repede.
Dar se citește repede pentru că nu are fond... totul e doar de suprafață, personajele nu sunt deloc conturate din punct de vedere psihologic. Despre personajul principal cel mai detaliat contur îl avem când ne este descris cum își bea cafeaua în boxerii lui nergi în timp ce se gândește la cât de mult adoră faptul că stă în zona Capitalelor din București (nu o să subliniez aici cum personajul principal este construit pe ideea bărbatului alb privilegiat, pentru că asta e cu totul altă poveste pe care nici nu vreau să o iau în calcul), București care este descris de fapt din cinci perspective: Vitan, Dorobanți, Cișmigiu, Centrul Vechi și Bellu.
Cartea încearcă din când în când să fie profundă și să lovească, dar nu reușește. Îmi pare rău, poate pur și simplu preferințele mele tind către alte stiluri literare, iar aici nu mă refer la perioada în care au fost scrise cărțile, pentru că citesc destulă literatură contemporană, ci la modul în care au fost scrise cărțile și la subiectele abordate în desfășurarea acțiunii și la construcția personajelor.
Dar, sincer să fiu, mă tot gândeam să citesc Fluturi (Binder, I) doar pentru a vedea de ce există aceste două mari tabere în care se împart cititorii cărții, însă cred că În umbra pașilor tăi m-a lămurit indirect.
January 29, 2020
E o carte care se citeste usor si care te tine cu sufletul la gura, din dorinta de a afla cine e persoana din spatele scrisorilor.
A fost o lectura placuta, lejera. Insa personal am acordat doar 3 stele, deoarece mi-as fi dorit ceva mai profund. Jumatate din carte mi s-a parut cam trasa de par. Mi-am dorit sa aflu cine e in spatele scrisorilor, dar dupa ce am aflat, nu s-a mai intamplat mare lucru.
Daca jumatate din carte a fost cam trasa de par, ultima parte a mers pe repede inainte.
Nu e o carte rea, insa personal, am avut alte asteptari.
A fost o lectura placuta, lejera. Insa personal am acordat doar 3 stele, deoarece mi-as fi dorit ceva mai profund. Jumatate din carte mi s-a parut cam trasa de par. Mi-am dorit sa aflu cine e in spatele scrisorilor, dar dupa ce am aflat, nu s-a mai intamplat mare lucru.
Daca jumatate din carte a fost cam trasa de par, ultima parte a mers pe repede inainte.
Nu e o carte rea, insa personal, am avut alte asteptari.
April 7, 2022
Aceasta carte mi-a arătat ca iubirea există și dincolo de moarte. Persoana care iubește cu adevărat va găsi motive sa fie lângă cel pe care ea îl iubește chiar și dincolo de moarte.. Cartea ne conectează la emoțiile lui Theo, care încearcă să dea un sens vieții după ce Paula iubita lui, piere într-un accident rutier. Inima Paulei a primit-o Carla care avea nevoie urgent de un transplant de inimă și apoi aceasta după ce și-a revenit a început să îi trimită scrisori lui Theodor, iar într-o zi din întâmplare s-au cunoscut în gară. În urma transplantului Carla nu mai voia sa mai vorbească deloc și nici la terapeut nu voia sa ajungă. Aceasta a refuzat sa mai vorbească după moartea mamei ei. Romanul este unul psihologic, un roman în care avem ceva de învățat. Ar mai fi multe de spus dar vă las și pe voi să o citiți.
This entire review has been hidden because of spoilers.
April 26, 2021
Din moment ce am luat cartea in mână,nu am mai lăsat-o,am citit-o timp de 4 ore,dar aceste 4 ore au fost unele de neuitat,în care am trăit mii de emoții
May 12, 2018
Putin previzibila!
March 14, 2017
O carte despre iubire și despre regăsirea într-o lume în care totul pare pierdut. Despre iubirea eternă, ce nu dispare niciodată, nici măcar după moartea sufletului. Ea va rămâne întotdeauna pe pământ și ne va da o gură de aer când vom simți că ne sufocăm. Este cea care ne va ține sufletul viu și frumos, cea care ne va motiva să fim fericiți...
O recomand cu mare drag!
„Încearcă să simți fericirea unei păsări atunci când este eliberată din colivie. Încearcă să trăiești viața unui fluture, știind că ea durează numai o zi.”
Întreaga recenzie aici: https://thoughts-about-books.blogspot...
O recomand cu mare drag!
„Încearcă să simți fericirea unei păsări atunci când este eliberată din colivie. Încearcă să trăiești viața unui fluture, știind că ea durează numai o zi.”
Întreaga recenzie aici: https://thoughts-about-books.blogspot...
June 14, 2017
O carte ce m-a surprins intr-un mod placut.~
Tranzitia lui Theodor,dupa pierderea suferita, a fost una fascinanta. Exista o anume naturalete prin care autorul te ajuta sa patrunzi in lumea personajului,ca si spectator, sa fii martor la dezgolirea subtila a sufletului acestuia si felul in care dragostea ia multe forme.
"Pentru el însă, suferința părea nelimitată, un paravan sub care-și derula scenariul cel mai nefericit dintre fericiți, iar acea femeie a trecutului său părea să fie unica destinație în care evada ca să se mai regăsească. Pentru a-i fi mai ușor, obișnuia să disece goliciunea în clipe. Erau acele clipe în care încerca să pară cuceritor și șarmant. Erau acele clipe când avea în față doar o sticlă de vin bun și câteva amintiri grele. Erau clipele în care cineva îl trezea la realitate, îl provoca să seducă. Se lăsa condus de propria pradă, i se oferea total, făcând fericit un suflet rănit sau poate două. Apoi, pur și simplu, dispărea din decor, luând cu el și imaginile. Regreta, însă relua același coșmar. "
Pusa pe un pedestal, Paula este asociata,in lumea lui Theodor, ca si ideal feminin,iar sentimentul de iubire il ingroapa alaturi de ea,devenind amortit si rece,simtindu-se abandonat. L-am indragit atat de mult,incat am compatimit langa el,ba chiar gasind o analogie a propiului suflet si chiar a unor cunoscuti.
Am adorat descrierea orasului si a reusit sa ma cuprinda nostalgia locului ce imi era "acasa".
Am urmarit entuziasmata,intensul sir de scrisori anonime,ce erau menite sa il ajute pe Theodor sa se vindece si am indragit nespus tanara gingasa ce i-a fost hrana pentru suflet.
Cartea are un anume fel de a pastra misterul personajelor,nepermitand intuirea unui anumit deznodamant.Intreaga actiune este atat de bine conturata,incat te indeamna sa fii atent la detalii Acel hazard plin de suspans si cu un final ce m-a emotionat profund.
Tranzitia lui Theodor,dupa pierderea suferita, a fost una fascinanta. Exista o anume naturalete prin care autorul te ajuta sa patrunzi in lumea personajului,ca si spectator, sa fii martor la dezgolirea subtila a sufletului acestuia si felul in care dragostea ia multe forme.
"Pentru el însă, suferința părea nelimitată, un paravan sub care-și derula scenariul cel mai nefericit dintre fericiți, iar acea femeie a trecutului său părea să fie unica destinație în care evada ca să se mai regăsească. Pentru a-i fi mai ușor, obișnuia să disece goliciunea în clipe. Erau acele clipe în care încerca să pară cuceritor și șarmant. Erau acele clipe când avea în față doar o sticlă de vin bun și câteva amintiri grele. Erau clipele în care cineva îl trezea la realitate, îl provoca să seducă. Se lăsa condus de propria pradă, i se oferea total, făcând fericit un suflet rănit sau poate două. Apoi, pur și simplu, dispărea din decor, luând cu el și imaginile. Regreta, însă relua același coșmar. "
Pusa pe un pedestal, Paula este asociata,in lumea lui Theodor, ca si ideal feminin,iar sentimentul de iubire il ingroapa alaturi de ea,devenind amortit si rece,simtindu-se abandonat. L-am indragit atat de mult,incat am compatimit langa el,ba chiar gasind o analogie a propiului suflet si chiar a unor cunoscuti.
Am adorat descrierea orasului si a reusit sa ma cuprinda nostalgia locului ce imi era "acasa".
Am urmarit entuziasmata,intensul sir de scrisori anonime,ce erau menite sa il ajute pe Theodor sa se vindece si am indragit nespus tanara gingasa ce i-a fost hrana pentru suflet.
Cartea are un anume fel de a pastra misterul personajelor,nepermitand intuirea unui anumit deznodamant.Intreaga actiune este atat de bine conturata,incat te indeamna sa fii atent la detalii Acel hazard plin de suspans si cu un final ce m-a emotionat profund.
August 25, 2019
Am cumpărat-o îndată ce s-a lansat, dar am început să o citesc abia acum. Atunci când am simțit nevoie să citesc un roman, nu am ales mult, voiam să descopăr ce se află “În umbra pașilor tăi”. Cartea aceasta m-a transpus într-un suflet de bărbat și am putut și eu simți disperarea, furia lui, stările de dezamăgire, dar cel mai frumos - stările de o ciudată și misterioasă îndrăgostire.
Deși autorul e basarabean, atât de bine a descris toate străzile bucureștene și alte destinații românești... Se simte investigația și în capitolul în care sunt implicate date din neurologie și medicină per general.
Și ca să nu vin aici cu spoilere, vă îndemn să apelați la această carte, atunci când veți simți că aveți nevoie să supliniți doza de dor, mister și melancolie.
Deși autorul e basarabean, atât de bine a descris toate străzile bucureștene și alte destinații românești... Se simte investigația și în capitolul în care sunt implicate date din neurologie și medicină per general.
Și ca să nu vin aici cu spoilere, vă îndemn să apelați la această carte, atunci când veți simți că aveți nevoie să supliniți doza de dor, mister și melancolie.
April 4, 2017
Nu obisnuies sa citesc literatura contemporana, insa aceasta carte m-a surprins, nu prin firul narativ sau povestea propriu-zisa, cat prin stilul "calduros" al autorului. Citind aceasta carte, m-am simtit de parca as lectura chiar un roman de-al scriitoarei Cella Serghi. Dar nici povestea nu este neglijabila, sfarsitul rezolvand toata drama prezentata intr-un mod miraculos.
September 25, 2020
Nu a fost conform asteptarilor. Personaje foarte slab conturate. E o carte ce poate fi citita lejer in cateva ore, dar eu am taraganat pentru ca nu m-a prins. Mi-au placut unele pasaje, citate incurajatoare, dar cam atat. A lipsit emotia, a fost atat de previzibila. No! :(
May 17, 2018
Am dat cu indulgenta 3 stele.
Personal nu m.a miscat cu nimic aceasta carte....ma asteptam la mai mult, avand in vedere cata publicitate i s.a facut.
Personal nu m.a miscat cu nimic aceasta carte....ma asteptam la mai mult, avand in vedere cata publicitate i s.a facut.
March 13, 2018
Vitali Cipileaga scrie despre dragoste. În cele două volume publicate “De vorbă cu Emma”(Ed. Bestseller, 2015) și “În umbra pașilor tăi”(Ed. Bestseller, 2016) autorul aduce în discuție dilemele pe care ni le creează iubirea, complexitatea trăirilor generate de prezența sau absența ei, autocunoașterea prin dragoste.
Astăzi mă voi opri asupra ultimului volum publicat, “În urma pașilor tăi”.
“ Fericirea, de obicei, e multă și mare, dacă nu ne aparține. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să luptăm pentru fericirea proprie”.
Momentul în care sufletul îți spune că ai în față persoana lângă care îți dorești să petreci restul vieții este înălțător. Iar când persoana din fața ta este de aceeași părere, superlativul trăirii fericirii, plenitudinii, visării, forței, optimismului aduc promisiunea experimentării unei lumi de basm.
Aceste sentimente îi aparțineau lui Theodor Onciu, când a cunoscut-o și a descoperit-o, pas cu pas, pe Paula. Norocul îl surprinsese cu un cadou de zile mari: dragostea, atât de căutată și cântată de omenire, venise, se așezase lângă el și spusese că nu are nici un gând de a se îndepărta. Călătoria la Paris a cuplului se încadra perfect în acest tablou. Prin ochii de îndrăgostit, orașul iubirii se colora în perfecțiune: străzile, clădirile, oamenii – totul își aducea aportul la starea de bine plenar. Și apoi, totul s-a oprit brusc. Destinul, parcă obosit de atâta strădanie, a decis să anuleze producerea filmului “ Viața e frumoasă”, în care Theodor era protagonist. Actorii, recuzita, decorul, au dispărut când Paula s-a alăturat îngerilor. Accidentul de mașină pe care l-au avut la întoarcerea din orașul îndrăgostiților l-a lăsat pe Theodor pustiit, o umbră abia sesizabilă a frumosului om care fusese odată.
După mai bine de doi ani de la dispariția Paulei, Theo face eforturi pentru a fi prezent, pentru a-și continua viața. A renunțat la vechea slujbă și și-a deschis un restaurant, care în scurt timp și-a făcut un renume. Sub complicitatea nopții, își amăgea inima cu crâmpeie de amor dăruite de chipuri de femei frumoase, care nu puteau însă învinge puterea trecutului. Dimineața deveneau simple tinere fără nume. Ca o ancoră ce îi garanta plutirea pe apele realității, în fiecare duminică, Theo respecta ritualul de a o vizita pe Mara, mama Paulei, ritual care începuse demult, în vremurile însorite ale vieții sale.
Și ca și cum destinul se săturase de atâta pasivitate, viața lui Theo începe să devină iar o scenă a vieții, a acțiunii. O cunoaște pe Laura Radu, o tânără ce i-a părut frumoasă la suflet și la chip, care de la început a lăsat să se observe plăcerea pe care i-o crea compania sa. Theo o invită pe Laura să poposească, apoi să ramână în viața sa.
“ Mutarea ei îl făcea mai responsabil de propriile emoții, mai conectat la realitate. Se jucau de-a cuplul fericit și atunci înțelese că așa era mai plăcut decât să te joci de-ascunselea singur”.
Theo întrevedea speranța, firavă, ca un fascicol de lumină ce străbate negura, dar hotărâtă și determinată.
După ce ne familiarizează cu felul în care personajele sale trăiesc pierderea, Vitali Cipileaga le supune unui alt registru de trăiri: nesiguranța, scepticismul, neîncrederea. Un mesaj bizar descoperit pe telefonul Laurei, o serie de scrisori anonime găsite cu regularitate în cutia poștală, îl fac pe Teo să nu mai aibă încredere în iubita sa, să saboteze toate tentativele Laurei de a dezvolta o relație armonioasă; invitația de a o însoți la Barcelona, într-o ultimă încercare de amânare a inevitabilului nu a putut schimba contradictoriile emoții pe care Teo le simțea:
“ Sunt oameni care construiesc împreună locuri. Inventează prin amestecul emoțiilor comune trăite în acel loc o lume paralelă, imaginară, care le inundă creierul și îi determină să simtă într-un fel anume. O cină, un mic dejun, un sărut, o strângere de mână, o casă, un drum: toate astea nu sunt decât reflectări ale acestei lumi. Doi oameni se întâlnesc, se cunosc, merg pe un drum ținându-se de mână și, din acel moment, acesta nu mai e un simplu drum. Devine un spațiu simbolic, o urmă lăsată în același timp, un loc de regăsire. În timp, aceeași oameni se despart, se implică în alte relații și când merg de mână pe acel drum alături de alt om, își aduc aminte de ceea ce au construit cândva. Se gândesc cum ar fi fost dacă…și devin triști”.
“ În umbra pașilor tăi” descrie într-o manieră complexă efectele neîncrederii în partener asupra relației. Refuzul de a comunica onest cu partenerul generează un cost exorbitant – sabotarea propriei relații. Ajungi să interpretezi eronat tot ceea ce e legat de frumosul om pe care îl apreciai cândva.
Ce mi-a mai plăcut la romanul lui Vitali Cipileaga? Ideea de autovindecare prin dorința de a face bine, fie la modul general, fie la cel particular.
Ce mi-a displăcut? Pe parcursul lecturării am trăit impresia că personajele( fie că e vorba de Mara, Laura sau Carla Navarro) generează și întrețin un mister forțat, pe alocuri acesta nefiind necesar.
Romanul menține un echilibru între descrieri și pasajele de dialog. Acțiunea se desfășoară într-un ritm constant, care nu alterează dramatismul sau sensibilitatea trăirilor.
Privit ca un tot, “ În umbra pașilor tăi” este un roman dedicat dragostei, care descrie cu acuratețe toate dilemele pe care neprevăzutul ni le se servește.
“ Poți schimba un om, iubindu-l. În această ecuație complicată și duală, de cerere-ofertă, necunoscutele sunt cele care mențin echilibrul”.
Astăzi mă voi opri asupra ultimului volum publicat, “În urma pașilor tăi”.
“ Fericirea, de obicei, e multă și mare, dacă nu ne aparține. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să luptăm pentru fericirea proprie”.
Momentul în care sufletul îți spune că ai în față persoana lângă care îți dorești să petreci restul vieții este înălțător. Iar când persoana din fața ta este de aceeași părere, superlativul trăirii fericirii, plenitudinii, visării, forței, optimismului aduc promisiunea experimentării unei lumi de basm.
Aceste sentimente îi aparțineau lui Theodor Onciu, când a cunoscut-o și a descoperit-o, pas cu pas, pe Paula. Norocul îl surprinsese cu un cadou de zile mari: dragostea, atât de căutată și cântată de omenire, venise, se așezase lângă el și spusese că nu are nici un gând de a se îndepărta. Călătoria la Paris a cuplului se încadra perfect în acest tablou. Prin ochii de îndrăgostit, orașul iubirii se colora în perfecțiune: străzile, clădirile, oamenii – totul își aducea aportul la starea de bine plenar. Și apoi, totul s-a oprit brusc. Destinul, parcă obosit de atâta strădanie, a decis să anuleze producerea filmului “ Viața e frumoasă”, în care Theodor era protagonist. Actorii, recuzita, decorul, au dispărut când Paula s-a alăturat îngerilor. Accidentul de mașină pe care l-au avut la întoarcerea din orașul îndrăgostiților l-a lăsat pe Theodor pustiit, o umbră abia sesizabilă a frumosului om care fusese odată.
După mai bine de doi ani de la dispariția Paulei, Theo face eforturi pentru a fi prezent, pentru a-și continua viața. A renunțat la vechea slujbă și și-a deschis un restaurant, care în scurt timp și-a făcut un renume. Sub complicitatea nopții, își amăgea inima cu crâmpeie de amor dăruite de chipuri de femei frumoase, care nu puteau însă învinge puterea trecutului. Dimineața deveneau simple tinere fără nume. Ca o ancoră ce îi garanta plutirea pe apele realității, în fiecare duminică, Theo respecta ritualul de a o vizita pe Mara, mama Paulei, ritual care începuse demult, în vremurile însorite ale vieții sale.
Și ca și cum destinul se săturase de atâta pasivitate, viața lui Theo începe să devină iar o scenă a vieții, a acțiunii. O cunoaște pe Laura Radu, o tânără ce i-a părut frumoasă la suflet și la chip, care de la început a lăsat să se observe plăcerea pe care i-o crea compania sa. Theo o invită pe Laura să poposească, apoi să ramână în viața sa.
“ Mutarea ei îl făcea mai responsabil de propriile emoții, mai conectat la realitate. Se jucau de-a cuplul fericit și atunci înțelese că așa era mai plăcut decât să te joci de-ascunselea singur”.
Theo întrevedea speranța, firavă, ca un fascicol de lumină ce străbate negura, dar hotărâtă și determinată.
După ce ne familiarizează cu felul în care personajele sale trăiesc pierderea, Vitali Cipileaga le supune unui alt registru de trăiri: nesiguranța, scepticismul, neîncrederea. Un mesaj bizar descoperit pe telefonul Laurei, o serie de scrisori anonime găsite cu regularitate în cutia poștală, îl fac pe Teo să nu mai aibă încredere în iubita sa, să saboteze toate tentativele Laurei de a dezvolta o relație armonioasă; invitația de a o însoți la Barcelona, într-o ultimă încercare de amânare a inevitabilului nu a putut schimba contradictoriile emoții pe care Teo le simțea:
“ Sunt oameni care construiesc împreună locuri. Inventează prin amestecul emoțiilor comune trăite în acel loc o lume paralelă, imaginară, care le inundă creierul și îi determină să simtă într-un fel anume. O cină, un mic dejun, un sărut, o strângere de mână, o casă, un drum: toate astea nu sunt decât reflectări ale acestei lumi. Doi oameni se întâlnesc, se cunosc, merg pe un drum ținându-se de mână și, din acel moment, acesta nu mai e un simplu drum. Devine un spațiu simbolic, o urmă lăsată în același timp, un loc de regăsire. În timp, aceeași oameni se despart, se implică în alte relații și când merg de mână pe acel drum alături de alt om, își aduc aminte de ceea ce au construit cândva. Se gândesc cum ar fi fost dacă…și devin triști”.
“ În umbra pașilor tăi” descrie într-o manieră complexă efectele neîncrederii în partener asupra relației. Refuzul de a comunica onest cu partenerul generează un cost exorbitant – sabotarea propriei relații. Ajungi să interpretezi eronat tot ceea ce e legat de frumosul om pe care îl apreciai cândva.
Ce mi-a mai plăcut la romanul lui Vitali Cipileaga? Ideea de autovindecare prin dorința de a face bine, fie la modul general, fie la cel particular.
Ce mi-a displăcut? Pe parcursul lecturării am trăit impresia că personajele( fie că e vorba de Mara, Laura sau Carla Navarro) generează și întrețin un mister forțat, pe alocuri acesta nefiind necesar.
Romanul menține un echilibru între descrieri și pasajele de dialog. Acțiunea se desfășoară într-un ritm constant, care nu alterează dramatismul sau sensibilitatea trăirilor.
Privit ca un tot, “ În umbra pașilor tăi” este un roman dedicat dragostei, care descrie cu acuratețe toate dilemele pe care neprevăzutul ni le se servește.
“ Poți schimba un om, iubindu-l. În această ecuație complicată și duală, de cerere-ofertă, necunoscutele sunt cele care mențin echilibrul”.
July 1, 2022
Deși începutul cărții nu mi s-a părut promițător, am decis să continui lectura mulțumită titlului.
Comportamentul Paulei a fost foarte bine oglindit în acele prime pagini, înainte de accident. Am putut observa bunătatea și gingășenia ei exact cum a fost descrisă de Theodor în pasajele următoare.
Dar, în profita importanței sale în întreaga poveste, nu a fost menționată îndeajuns. Theodor era foarte absorbit de dramele sale legate de scrisori și noi iubiri, încât uitase să mai infiltreze anumite descrieri ale femeii.
Înțeleg că întreaga aventura a sa avea ca scop să poată privi viața fără Paula, dar acceptarea e parte din tratament.
Relația sa cu Laura mi s-a părut grăbită, totul s-a întâmplat prea repede, de aceea nu au reușit să o întrețină, iar, în scrisoarea pe care o trimisese “Mamei Mara”, era menționată relație lui Radu cu Laura. După părerea mea, nu aveau “chimie” destulă între ei pentru a le reuși… dar poate e numai părerea mea.
Apariția Carlei a fost momentul culminant. Fiind chiar la finalul cărții, nu înțelegeam cum putea fi descrisă relația celor doi în așa puțin timp. Totuși, observându-i inteligența și finețea fetei, am înțeles instant că e vorba de posesoarea inimii Paulei.
Nu am înțeles în întregime relația Theodor-Carla.
La un moment dat, a fost descrisă ca o posibilă relație amoroasă, dar după a fost dezvăluită ca fiind platonică…
Bogdan pare a fi un personaj cu mult potențial, care mi-a atras atenția din prima. Nu se ferea și încerca să-l ajute pe Theodor, deși acesta părea să fie tot mai aspru cu refuzul său. Bogdan era un fel de “father figure” pentru Theodar, care menționase într-un pasaj că “nu avea familie”.
Până și alegerea numelui a fost bine gândită:
Theodor- încăpățânare și ambiție;
Paula- mister și sensibilitate;
Laura- fermecătoare și sofisticată;
Bogdan- gânditori și reflexivi;
Carla- onestitate și creativitate.
Autor a oferit timp căutării numelor, un element esențial pentru o carte bună!
Singurul lucru care mi-a displăcut a fost grăbirea finalului.
Nota finală: 4,5/5
Comportamentul Paulei a fost foarte bine oglindit în acele prime pagini, înainte de accident. Am putut observa bunătatea și gingășenia ei exact cum a fost descrisă de Theodor în pasajele următoare.
Dar, în profita importanței sale în întreaga poveste, nu a fost menționată îndeajuns. Theodor era foarte absorbit de dramele sale legate de scrisori și noi iubiri, încât uitase să mai infiltreze anumite descrieri ale femeii.
Înțeleg că întreaga aventura a sa avea ca scop să poată privi viața fără Paula, dar acceptarea e parte din tratament.
Relația sa cu Laura mi s-a părut grăbită, totul s-a întâmplat prea repede, de aceea nu au reușit să o întrețină, iar, în scrisoarea pe care o trimisese “Mamei Mara”, era menționată relație lui Radu cu Laura. După părerea mea, nu aveau “chimie” destulă între ei pentru a le reuși… dar poate e numai părerea mea.
Apariția Carlei a fost momentul culminant. Fiind chiar la finalul cărții, nu înțelegeam cum putea fi descrisă relația celor doi în așa puțin timp. Totuși, observându-i inteligența și finețea fetei, am înțeles instant că e vorba de posesoarea inimii Paulei.
Nu am înțeles în întregime relația Theodor-Carla.
La un moment dat, a fost descrisă ca o posibilă relație amoroasă, dar după a fost dezvăluită ca fiind platonică…
Bogdan pare a fi un personaj cu mult potențial, care mi-a atras atenția din prima. Nu se ferea și încerca să-l ajute pe Theodor, deși acesta părea să fie tot mai aspru cu refuzul său. Bogdan era un fel de “father figure” pentru Theodar, care menționase într-un pasaj că “nu avea familie”.
Până și alegerea numelui a fost bine gândită:
Theodor- încăpățânare și ambiție;
Paula- mister și sensibilitate;
Laura- fermecătoare și sofisticată;
Bogdan- gânditori și reflexivi;
Carla- onestitate și creativitate.
Autor a oferit timp căutării numelor, un element esențial pentru o carte bună!
Singurul lucru care mi-a displăcut a fost grăbirea finalului.
Nota finală: 4,5/5
This entire review has been hidden because of spoilers.
October 18, 2019
"In umbra pasilor tai" de Vitalie Cipileaga este un roman cu o tema bine strucurata. Este un roman dramatic , care te tine mereu in suspans. Vitalie Cipileaga reuseste sa surprinda cititorul cu scenele neprevizibile si nostalgice. Trecutul intotdeauna reuseste sa influenteze omul , fie rau , fie bine , trecutul reuseste mereu! Totusi , o data si o data trebuie sa il acceptam , pnetru ca o data intamplat nu mai poate fi schimbat." În umbra pașilor tăi "este povestea lui Theodor, un tânăr cu inima zdrobită în urma unui accident în care Paula, iubita lui, piere. Suferinta acestuia dupa moartea Paulei persista pe tot parcursul romanului, insa uneori imposibilul devine posibil , acesta intalneste pe cineva care il face sa uite parti din trecutul sau , din trauma care a trait-o! Theodor este un barbat puternic in opinia mea .
Citate remarcabile am observat pe tot parcursul lecturii romanului , precum :
● „Trăiește cu intensitate trecutul. Și înțelege, gândindu-te la ea, că nu suferi după o femeie. Suferi după o amintire comună, după acel vis neîmplinit. Și atunci, oare o iubești cu adevărat sau iubești visul?”
● „Atunci când nu pleci, dar nici nu vrei sa rămâi, provoci ambilor suferință.”
● „Lumea nu e numai soare și zâmbet, frumusețea clipei pe care o trăim constă în diversitatea de care avem parte. Poți fi furioasă, zâmbitoare, enervată, poți fi orice vrei tu să fii. Nu vei fi mai puțin frumoasă și nici mai puțin fericită. Suntem oameni și acesta e cel mai mare dar…”
Acest roman m-a invatat ce este trecutul ...💗
Citate remarcabile am observat pe tot parcursul lecturii romanului , precum :
● „Trăiește cu intensitate trecutul. Și înțelege, gândindu-te la ea, că nu suferi după o femeie. Suferi după o amintire comună, după acel vis neîmplinit. Și atunci, oare o iubești cu adevărat sau iubești visul?”
● „Atunci când nu pleci, dar nici nu vrei sa rămâi, provoci ambilor suferință.”
● „Lumea nu e numai soare și zâmbet, frumusețea clipei pe care o trăim constă în diversitatea de care avem parte. Poți fi furioasă, zâmbitoare, enervată, poți fi orice vrei tu să fii. Nu vei fi mai puțin frumoasă și nici mai puțin fericită. Suntem oameni și acesta e cel mai mare dar…”
Acest roman m-a invatat ce este trecutul ...💗
Displaying 1 - 30 of 95 reviews