Preludii

by Ernest Bernea

"Cele trei carti pe care le prezentam aici intr-un singur volum intitulat "Preludii", nu au fost scrise dupa un plan dinainte stabilit, ci sant raspunsuri spontane la unele probleme acute contemporane. Le-am numit preludii deoarece le socotesc o intoarcere la sinteza noastra filosofica "Setea de absolut". In cuprinsul acestor pagini am schitat o seama de teme filosofice, care formal fac jocul intre notatie si eseu. De aceea ele nu au un caracter prea tehnic, de stricta specialitate, ci mai mult unul de marturisire. Indelung experimentate interior si controlate cu datele lumii externe, aceste insemnari incearca sa prinda pe scurt stari ale spiritului omenesc, spirit in continua lupta pentru cucerirea unor zone fertile si pure."

266 pages, Paperback

First published January 1, 2011

Reviews

[Socrate · Rating 4 out of 5]

De ce se urăsc oamenii? E atât necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea. De ce se chinue oamenii unii pe alţii? N’au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sânt atât de grele păcatele ce ne apasă, încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii. E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face rău e atât de puternică, încât pentru a o învinge a fost nevoe de marea dragoste şi jertfa Dumnezeului întrupat.
Sânt oameni sinceri şi sânt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni, ca şi între popoare, calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc. Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire faţă de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii. De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odată cu viaţa.

[Ela · Rating 5 out of 5]

“Isvoarele vieţii sânt aproape; le auzim murmurul şi le simţim puritatea. Din ele nasc gândul şi fapta noastră, cântecele zilelor de mâine. Oamenii aleargă şi ostenesc cu priviri însetate căutând „mai binele.” Adevărul şi frumuseţea le stă în preajmă pentru că ele sânt pretutindeni. Numai să fii om, mâine mai mult decât astăzi.”

Cuvintele lui Bernea aici și pe orice pagină sunt îndemnuri la a fi om, om simplu, care aspiră la lucruri înalte și urcă treptele bucuriei. Sunt cuvinte care nu poți să nu le citești mirându-te că sunt și azi atât de relevante.
Sunt cuvinte de citit, mereu și mereu.