What do you think?
Rate this book
Falsificatorii de bani / Porumbelul
Considerată de Gide însuși „un roman ratat“, cartea este unul dintre primele metaromane moderne, fiind o combinație între un roman propriu-zis și un roman despre un roman. În clipa lansării, Falsificatorii de bani a declanșat un veritabil scandal în epocă, nu doar din pricina unor chestiuni legate de estetică, dar și pentru că autorul a abordat o problemă considerată tabu pe atunci, cea a bisexualității. Eroul cărții este Edouard, scriitor în devenire. Asemenea lui Gide, el ține un jurnal despre cum își scrie romanul. Și tot asemenea lui Gide, lucrează la un roman intitulat ”Falsificatorii de bani”. Astfel cititorul ajunge să aibă sub ochi o poveste despre un romancier care scrie un roman despre un romancier care scrie un roman...
430 pages, Hardcover
Published January 1, 2016
3 people are currently reading
58 people want to read
About the author
André Gide
835 books1,736 followersDiaries and novels, such as
The Immoralist
(1902) and
Lafcadio's Adventures
(1914), of noted French writer André Gide examine alienation and the drive for individuality in an often disapproving society; he won the Nobel Prize of 1947 for literature.
André Paul Guillaume Gide authored books. From beginnings in the symbolist movement, career of Gide ranged to anticolonialism between the two World Wars.
Known for his fiction as well as his autobiographical works, Gide exposes the conflict and eventual reconciliation to public view between the two sides of his personality; a straight-laced education and a narrow social moralism split apart these sides. One can see work of Gide as an investigation of freedom and empowerment in the face of moralistic and puritan constraints, and it gravitates around his continuous effort to achieve intellectual honesty. His self-exploratory texts reflect his search of full self, even to the point of owning sexual nature without betraying values at the same time. After his voyage of 1936 to the Union of Soviet Socialist Republics, the same ethos informs his political activity, as his repudiation of Communism suggests.
Chinese 安德烈·纪德
André Paul Guillaume Gide authored books. From beginnings in the symbolist movement, career of Gide ranged to anticolonialism between the two World Wars.
Known for his fiction as well as his autobiographical works, Gide exposes the conflict and eventual reconciliation to public view between the two sides of his personality; a straight-laced education and a narrow social moralism split apart these sides. One can see work of Gide as an investigation of freedom and empowerment in the face of moralistic and puritan constraints, and it gravitates around his continuous effort to achieve intellectual honesty. His self-exploratory texts reflect his search of full self, even to the point of owning sexual nature without betraying values at the same time. After his voyage of 1936 to the Union of Soviet Socialist Republics, the same ethos informs his political activity, as his repudiation of Communism suggests.
Chinese 安德烈·纪德
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
January 5, 2018
O carte „despre nimic”, după cum spune și Edouard - personajul-romancier - întrebat fiind despre ce va fi vorba în cartea la care lucrează: Falsificatorii de bani.
Jurnalul lui Edouard, intercalat între capitolele obișnuite, e o idee bună, interesantă, cu perspectivă, însă e prea puțin dezvoltată ideea de „jurnal”...de multe ori așa-zisul jurnal nu diferă de celelalte capitole.
3/5 doar pentru stilul abordat. Conținutul nu e suficient de antrenant (pentru mine)
Jurnalul lui Edouard, intercalat între capitolele obișnuite, e o idee bună, interesantă, cu perspectivă, însă e prea puțin dezvoltată ideea de „jurnal”...de multe ori așa-zisul jurnal nu diferă de celelalte capitole.
3/5 doar pentru stilul abordat. Conținutul nu e suficient de antrenant (pentru mine)
March 16, 2021
Când am terminat de citit cartea asta am zis că o scriu sigur un review, dar eram asa bulversată după final, încât am amânat până am uitat de tot să îl mai scriu.
Și da, îl scriu acum :)
Înțeleg foarte bine de ce multor oameni li se poate părea plictisitoare cartea asta, din moment ce e "o carte despre nimic", acțiunea nu duce nicăieri și nu ai cum să te așezi la masă ca să povestești cuiva întâmplările de la cap la coadă. Dar de ceva timp mi-am dat seama că apreciez mai mult felul în care e scrisă o carte decat subiectul în sine. Dacă are personaje bune și scriitură bună, o să-mi placă cel mai probabil.
Și ăsta e cazul și aici. N-am putut să o las din mână.
Edouard, personajul principal, încearcă să scrie un roman pe tot parcursul acțiunii (roman care e chiar "Falsificatorii de bani") și genul de roman pe care vrea să îl scrie el e exact genul pe care vreau să îl citesc eu: "Aș vrea un roman care să fie în același timp la fel de adevarat și la fel de îndepărtat de realitate, la fel de particular și la fel de general totodată, la fel de uman și de fictiv..."
Câteva lucruri sunt sigure. E foarte complexă, are muuulte personaje și nu a fost niciunul pe care să nu-l găsesc interesant, e subtilă și te face să aștepți întâlnirile dintre Edouard și Olivier fără răbdare. Si nu cred ca mai e nevoie să zic că unele pasaje te lovesc ca un tren, în sensul bun:
"...Înțeleg că te poti sinucide; dar numai după ce ai gustat o bucurie atât de mare, încât toată viața care-i urmează pălește; o asemenea bucurie încât să poți spune: Ajunge, sunt mulțumit, niciodată eu nu..."
"Uneori mi se pare că nici nu exist cu adevărat, ci că-mi imaginez pur și simplu că sunt. Cel mai greu lucru pentru mine e să cred în propria realitate. Mereu sunt nedumerit de mine însumi și nu înțeleg prea bine, când mă privesc acționând este și cel care privește, și cel care se miră, și se îndoiește că ar putea fi și actor si spectator în același timp. "
Și da, îl scriu acum :)
Înțeleg foarte bine de ce multor oameni li se poate părea plictisitoare cartea asta, din moment ce e "o carte despre nimic", acțiunea nu duce nicăieri și nu ai cum să te așezi la masă ca să povestești cuiva întâmplările de la cap la coadă. Dar de ceva timp mi-am dat seama că apreciez mai mult felul în care e scrisă o carte decat subiectul în sine. Dacă are personaje bune și scriitură bună, o să-mi placă cel mai probabil.
Și ăsta e cazul și aici. N-am putut să o las din mână.
Edouard, personajul principal, încearcă să scrie un roman pe tot parcursul acțiunii (roman care e chiar "Falsificatorii de bani") și genul de roman pe care vrea să îl scrie el e exact genul pe care vreau să îl citesc eu: "Aș vrea un roman care să fie în același timp la fel de adevarat și la fel de îndepărtat de realitate, la fel de particular și la fel de general totodată, la fel de uman și de fictiv..."
Câteva lucruri sunt sigure. E foarte complexă, are muuulte personaje și nu a fost niciunul pe care să nu-l găsesc interesant, e subtilă și te face să aștepți întâlnirile dintre Edouard și Olivier fără răbdare. Si nu cred ca mai e nevoie să zic că unele pasaje te lovesc ca un tren, în sensul bun:
"...Înțeleg că te poti sinucide; dar numai după ce ai gustat o bucurie atât de mare, încât toată viața care-i urmează pălește; o asemenea bucurie încât să poți spune: Ajunge, sunt mulțumit, niciodată eu nu..."
"Uneori mi se pare că nici nu exist cu adevărat, ci că-mi imaginez pur și simplu că sunt. Cel mai greu lucru pentru mine e să cred în propria realitate. Mereu sunt nedumerit de mine însumi și nu înțeleg prea bine, când mă privesc acționând este și cel care privește, și cel care se miră, și se îndoiește că ar putea fi și actor si spectator în același timp. "
June 20, 2019
Mi-au placut foarte mult causticitatea si profunzimea cu care si-a construit personajele. Scriitura, atat de expresiva, o regasesc la Mihail Sebastian. Insa e prea evidenta lipsa directiei in actiune si asta face lectura obositoare, plicticoasa (atunci cand nu e strafulgerata de cate o observatie de o profunzime uluitoare sau de un calambur sclipitor).
January 24, 2017
#TB
La vremea cand am citit-o (vara lui 2013 cred, undeva intre clasa a 10-a si a 11-a, nu sunt foarte sigura), devenise cartea mea preferata. Am facut destule sublinieri in ea. M-a atras complexitatea, structura aparent haotica, personajele multiple, utilizarea dublei perspective (obiectiva si subiectiva), subtilitatile strecurate printre randuri. Din putinele experiente cu carti scrise de autori francezi, am ramas totusi cu impresia ca literatura franceza are un iz al elegantei si al perversitatii subtile.
“Falsificatorii de bani” m-a trecut prin diferite stari, am citit-o efectiv pe nerasuflate, pana dimineata tarziu, eram foarte captivata. Mi-a placut tot, de la idee (desi nu urmeaza un fir narativ anume, ci sunt povestile mai multor personaje care sunt interconectate intre ele, si se impletesc ca firele aceleiasi tesaturi), complexitatea personajelor si multiplele rasturnari de situatie. Finalul a fost destul de trist si m-a lasat cu gura cascata. Este un roman despre un roman.
“Ia forma a ceea ce iubește. Și ca să-l înțelegi trebuie să-l iubești.”
“Nu neg că ar exista pe lumea asta acțiuni nobile, generoase și chiar dezinteresate; spun doar că îndărătul unui motiv frumos se ascunde adesea un diavol abil, care știe să tragă foloase tocmai din aceea ce noi credem că i-am smuls din gheare.”
“… înțeleg că te poți sinucide; dar numai după ce ai gustat o bucurie atât de mare, încât toată viața care-i urmează pălește”
“… dacă există ceva mai demn de dispreț decât omul și mai abject, acel ceva ar fi mai mulți oameni”
“Nu de spitale avem nevoie, ci de așezăminte de selecție.”
“Într-o lume în care toți trișează, omul adevărat apare în postura de șarlatan.”
“Acum simt și repir prin el.”
“Dacă scapi de o întrebare nu înseamnă că i-ai și găsit răspunsul.”
“O gramadă de opere sunt admirate fără șovăială numai pentru că toată lumea le admiră și pentru că până în prezent nimeni nu s-a încumetat să spună că sunt stupide.”
“Ai remarcat că pe lumea asta Dumnezeu tace tot timpul? Numai diavolul vorbește.”
La vremea cand am citit-o (vara lui 2013 cred, undeva intre clasa a 10-a si a 11-a, nu sunt foarte sigura), devenise cartea mea preferata. Am facut destule sublinieri in ea. M-a atras complexitatea, structura aparent haotica, personajele multiple, utilizarea dublei perspective (obiectiva si subiectiva), subtilitatile strecurate printre randuri. Din putinele experiente cu carti scrise de autori francezi, am ramas totusi cu impresia ca literatura franceza are un iz al elegantei si al perversitatii subtile.
“Falsificatorii de bani” m-a trecut prin diferite stari, am citit-o efectiv pe nerasuflate, pana dimineata tarziu, eram foarte captivata. Mi-a placut tot, de la idee (desi nu urmeaza un fir narativ anume, ci sunt povestile mai multor personaje care sunt interconectate intre ele, si se impletesc ca firele aceleiasi tesaturi), complexitatea personajelor si multiplele rasturnari de situatie. Finalul a fost destul de trist si m-a lasat cu gura cascata. Este un roman despre un roman.
“Ia forma a ceea ce iubește. Și ca să-l înțelegi trebuie să-l iubești.”
“Nu neg că ar exista pe lumea asta acțiuni nobile, generoase și chiar dezinteresate; spun doar că îndărătul unui motiv frumos se ascunde adesea un diavol abil, care știe să tragă foloase tocmai din aceea ce noi credem că i-am smuls din gheare.”
“… înțeleg că te poți sinucide; dar numai după ce ai gustat o bucurie atât de mare, încât toată viața care-i urmează pălește”
“… dacă există ceva mai demn de dispreț decât omul și mai abject, acel ceva ar fi mai mulți oameni”
“Nu de spitale avem nevoie, ci de așezăminte de selecție.”
“Într-o lume în care toți trișează, omul adevărat apare în postura de șarlatan.”
“Acum simt și repir prin el.”
“Dacă scapi de o întrebare nu înseamnă că i-ai și găsit răspunsul.”
“O gramadă de opere sunt admirate fără șovăială numai pentru că toată lumea le admiră și pentru că până în prezent nimeni nu s-a încumetat să spună că sunt stupide.”
“Ai remarcat că pe lumea asta Dumnezeu tace tot timpul? Numai diavolul vorbește.”
May 15, 2021
"Romancierul meu va vrea să se îndepărteze de ea; dar eu îl voi aduce mereu la realitate. La drept vorbind, acesta va fi subiectul: lupta dintre faptele propuse de realitatesi realitatea ideală."
"Există anumite defecte care, bine folosite, strălucesc mai puternic decât vritutea însăși."
"Dintre toate pasiunile, cea mai puțin cunoscută nouă înșine este lenea; cea mai înfocată și cea mai dăunătoare dintre toate deși violența nu i se face simțită, iar relele ce le pricinuiește sunt foarte ascunse... Tihna leneviei este o încântare secretă a sufletului care părăsește dintr-o dată cele mai arzătoare stăruințe și cele mai îndărătnice hotorâri. Pentru a vă putea face o părere reală despre această pasiune, trebuie spus că lenea e un fel de beatitudine a sufletului, pe care îl consolează de tot ce acesta pierde și căruia îi ține loc de orice alt bun."
"- Tu crezi că tot ce nu-i plictisitor e lipsit de profunzime.
- Iar tu crezi că e destul să fii dobitoc pentru a fi și amuzant!"
"Trebuie să alegi: sau să iubești femeile, sau să le cunoști; nu există cale de mijloc."
"Nu știu dacă și alții sunt ca mine, dar de îndată ce mă trezesc, îmi place să-i disprețuiesc pe cei care dorm."
"Orcine iubește cu adevărat renunță la sinceritate."
"Gândul ei era peste tot alături de al meu. Îi admiram gustul, curiozitatea, cultura și nu știam că numai din dragoste pentru mine se interesa cu atâta pasiune de tot ce mă încânta pe mine. Căci singură nu știa să descopere nimic. Astăzi înțeleg că, pentru ea, admirația nu era decât un pat unde gândirea ei se culca alături de gândirea mea; or, printr-asta, nu răspundea exigenței profunde a naturii sale. [...] Dar din tot ceși adăuga ei pentru a-mi fi pe plac, nu va rămâne nimic, nici măcar un regret, nici măcar sentimentul că îi lipsește ceva. Vine odată și ziua când iese din nou la iveală ființa cea adevărată, cea pe care timpul o dezbracă încet de toate veșmintele-i de împrumut; și, dacă celălalt e îndrăgostit de zorzoane, nu mai strânge la piept decât niște găteli fără trup, decât o amintire... decât nefericire și disperare."
"Există anumite defecte care, bine folosite, strălucesc mai puternic decât vritutea însăși."
"Dintre toate pasiunile, cea mai puțin cunoscută nouă înșine este lenea; cea mai înfocată și cea mai dăunătoare dintre toate deși violența nu i se face simțită, iar relele ce le pricinuiește sunt foarte ascunse... Tihna leneviei este o încântare secretă a sufletului care părăsește dintr-o dată cele mai arzătoare stăruințe și cele mai îndărătnice hotorâri. Pentru a vă putea face o părere reală despre această pasiune, trebuie spus că lenea e un fel de beatitudine a sufletului, pe care îl consolează de tot ce acesta pierde și căruia îi ține loc de orice alt bun."
"- Tu crezi că tot ce nu-i plictisitor e lipsit de profunzime.
- Iar tu crezi că e destul să fii dobitoc pentru a fi și amuzant!"
"Trebuie să alegi: sau să iubești femeile, sau să le cunoști; nu există cale de mijloc."
"Nu știu dacă și alții sunt ca mine, dar de îndată ce mă trezesc, îmi place să-i disprețuiesc pe cei care dorm."
"Orcine iubește cu adevărat renunță la sinceritate."
"Gândul ei era peste tot alături de al meu. Îi admiram gustul, curiozitatea, cultura și nu știam că numai din dragoste pentru mine se interesa cu atâta pasiune de tot ce mă încânta pe mine. Căci singură nu știa să descopere nimic. Astăzi înțeleg că, pentru ea, admirația nu era decât un pat unde gândirea ei se culca alături de gândirea mea; or, printr-asta, nu răspundea exigenței profunde a naturii sale. [...] Dar din tot ceși adăuga ei pentru a-mi fi pe plac, nu va rămâne nimic, nici măcar un regret, nici măcar sentimentul că îi lipsește ceva. Vine odată și ziua când iese din nou la iveală ființa cea adevărată, cea pe care timpul o dezbracă încet de toate veșmintele-i de împrumut; și, dacă celălalt e îndrăgostit de zorzoane, nu mai strânge la piept decât niște găteli fără trup, decât o amintire... decât nefericire și disperare."
March 2, 2021
Iulie 1907 ― Bagnols ― Ferdinand ― Porumbelul
In ziua aceea (28 iulie 1907), zi de alegeri pentru consiliul arondis- mentului, era tocmai sărbătoare la Fronton, orăşelul-reşedinţă al provinciei. Eugfène] fusese cel ales, fără concurenţi şi fără niciun efort. Muzică, lumini, artificii, totul părea că se desfăşoară in cinstea lui. După numărarea voturilor din comuna sa, ne duseserăm să luăm cina la Fronton, împreună cu Lafage, stăpinul hanului, doctorul Coulon şi Fabre, adjunctul.
Am fost serviţi cu melci şi rasol de burtă, din care m-am prefăcut că mănânc; după care ni s-a adus un pui ce s-a dovedit insuficient. Dar, după copleşitoarea căldură a zilei, ne era mai curând sete decât foame, aşa că vinurile excelente au curs din belşug. La masa vecină mâncau alături de Raymond, şoferul, cei trei încercaţi curieri biciclişti, pe care Rfouart] îi expediase după veşti şi care tocmai aduseseră din celelalte comune fericitul rezultat al alegerilor.
In ziua aceea (28 iulie 1907), zi de alegeri pentru consiliul arondis- mentului, era tocmai sărbătoare la Fronton, orăşelul-reşedinţă al provinciei. Eugfène] fusese cel ales, fără concurenţi şi fără niciun efort. Muzică, lumini, artificii, totul părea că se desfăşoară in cinstea lui. După numărarea voturilor din comuna sa, ne duseserăm să luăm cina la Fronton, împreună cu Lafage, stăpinul hanului, doctorul Coulon şi Fabre, adjunctul.
Am fost serviţi cu melci şi rasol de burtă, din care m-am prefăcut că mănânc; după care ni s-a adus un pui ce s-a dovedit insuficient. Dar, după copleşitoarea căldură a zilei, ne era mai curând sete decât foame, aşa că vinurile excelente au curs din belşug. La masa vecină mâncau alături de Raymond, şoferul, cei trei încercaţi curieri biciclişti, pe care Rfouart] îi expediase după veşti şi care tocmai aduseseră din celelalte comune fericitul rezultat al alegerilor.
August 12, 2020
Wonderful novel from a technical point of view (the perfect meta-novel), but otherwise lacking some substance. The characters are neither typological, nor sufficiently individualized through a clear spiritual evolution. They just "exist" statically, giving the impression that they are being thoroughly analyzed, even though they actually remain obscure, acting chaotically, with no clear purpose. I know that this was partly the author's intention, but I've found it to be a little annoying. "The Pigeon" has no artistic value; it should have remained unpublished, as Gide intended.
September 1, 2021
3.5 sunt atat de multe lucruri pe care as vrea sa le spun despre cartea asta
March 12, 2023
O carte slabă în care nu se întâmplă nimic și cu personaje care nu fac mai nimic.
June 13, 2023
4.5/5*****.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews