Cadoul meu pentru voi, toți cei care m-ați citit anul trecut (sau care poate o veți face de acum) vine sub forma unei plachete de versuri care precede romanul „Tuturor ne place iadul” care va fi lansat anul acesta la BookFest. Placheta conține 10 poeme, două dintre ele urmând a apărea în forma neintegrală și în „Tuturor ne place iadul” (fiind astfel un preview al romanului) , poeme care au inspirat într-un fel sau altul ultimele mele volume de proză și care au rămas până acum nepublicate.
A scrie înseamnă a vindeca rănile lumii cu propriile răni, mi-am zis, și-am realizat brusc că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să continui să sângerez cuvinte care să cicatrizeze în timp inimi. Din când în când, cine știe, câte o sumă de litere mari și mici, adunate laolaltă și amestecate în ordinea potrivită, vor reuși poate să se transforme în zugravi care să renoveze câte vreun hol de suflet. Și va fi destul, cred. Adevărurile absolute mă irita și mă evită, de asta n-am certitudini, știu doar că nu strică să ai curajul să te temi, iar dacă ar fi să îți dau vreun sfat, ți-as spune doar că viata asta n-ar trebui să fie mereu o cursa, așa că: Pe locuri, fii! Gata. - Renert