De ce atât de mulţi bărbaţi le agresează pe femeile pe care le iubesc şi, mai ales, de ce partenerele maltratate se întorc, totuşi, la bătăuşii lor? Să fie doar o consecinţă a diferenţelor de gen? Sau doar un efect al „neputinţei învăţate" şi al terorii copleşitoare din sufletul victimei? Cu o experienţă clinică de peste 25 de ani în psihoterapia persoanelor abuzate, David Celani evidenţiază carenţele teoriilor actuale asupra agresivităţii în cuplu şi regândeşte, la un nivel mai profund, sensibila temă a violenţei domestice. Psihologul american aplică teoria relaţiilor de obiect (Fairbairn), pentru a demonstra că femeile bătute se simt inconştient atrase de partenerii bătăuşi. Această atracţie paradoxală este explicată prin tulburările de personalitate care şi-au pus amprenta asupra victimelor abuzate şi neglijate în copilărie. Complementar, cartea analizează şi personalităţile narcisice ale abuzatorilor care îşi acoperă teama de abandon prin controlul excesiv şi brutal al consoartelor. În fine, Celani oferă o serie de repere utile pentru psihoterapia pacientelor maltratate. Un tratament eficient va trebui să înlăture, cu mult tact, tiparele autodistructive ale victimelor, adică acele „patternuri" bazate pe teama de abandon şi pe fascinaţia faţă de promisiunea unei viitoare iubiri oferite de agresorul care pare să-şi regrete fapta sau de noi parteneri la fel de violenţi.
David P. Celani este psiholog clinician în statul Vermont. Interesat de „ataşamentul faţă de obiectele rele" (părinţi excesiv de frustranţi, parteneri abuzivi etc.), autorul american a mai fost tradus la Editura Trei cu volumul Plecarea de acasă. Cum să te eliberezi de trecut (2009).
Chiar dacă am găsit răspunsuri la întrebările mele, mi-a ieșit fum din creier citind această carte. 🤷
A doua lectură de David P. Celani, o carte care atinge o temă sensibilă, violența în familie.
Îmi place mult cum scrie Celani, mi-a dat senzația că sunt față în față cu un profesor care explică foarte clar cum se formează personalitatea omului, ce rol joacă copilăria, părinții, de ce unii bărbați ajung bătăuși și de ce victima se întoarce la agresor de fiecare dată.
A fost o lectură cam grea pentru că sunt o mulțime de noțiuni ce țin de structura Eului fiecărui individ (chiar dacă explicate foarte bine). Celani folosește puțini termeni psihologici, el încearcă să ajungă cât mai ușor la fiecare cititor. Cu toate acestea, vor fi necesare și notițe, întrucât, pe parcursul lecturii vei cauta semnificația unor noțiuni.
Nustiu dacă pot recomanda această carte tuturor, dar este extrem de utilă persoanelor care activează în domeniul sănătății mintale, dar și celor interesați în psihologie.
Ultimul capitol conține și metode de vindecare a persoanelor cu tulburări de personalitate, implicate în violența de familie. Am fost uimită să citesc cât de adânc își au rădăcinile toate problemele legate de agresivitate.
"[O]nly the individual who was not initially loved is capable later in life of attacking, maiming, or even killing his partner [p 88].
"[Fairbairn's] first point was that the greatest trauma that children can suffer is to feel fundamentally unloved by their mothers [p. 25].
[Paradox -- it seems such children should become less attached, but, in fact, they become more attached, spending great energy on the attempt to win love from the rejecting object. Males rage. Paradox -- results in **poor differentiation**. See pp. 43-29.]
Characteristics -- impulsive, lack of deep attachment, great dependency, sense of inadequacy, difficulty telling the truth, avoidance of responsibility. See p. 74.
"A telling aspect of the violence committed by character disorders is that it is most often directed at "innocent" others rather than the original parents.... Direct anger toward the parents is almost always inhibited." [p. 79]
"Lack of emotional attachment combined with ferociousness, infantile dependency accounts for much of the callousness seen in characterological relationships." [p.89]
Identity diffusion -- underlying structural weakness -- pp. 90-91.
Moral defense against bad objects -- self-directed criticism -- fantasy that the world is run by rules. See pp. 106-107.
Object constancy. Versus Splitting fractures the child's ego -- pp. 111-113.
Splitting -- alternating between two completely different and incompatible views of the object. [p. 116-117]
The power of introjection -- pages 190-191.
"In very primitive families all "badness" is projected onto one child who then "contains" all the sins of the family." [p. 193] "The notion that we can solve a problem ... by "repairing" each individual who is afflicted by abuse without rectifying the underlying social problems, ignores everything we know about ... similar human dilemmas.
"...[T]he models [practitioners] use do not prescribe interventions that lead to success and ... character problems are enormously difficult...."
"The problem, as I see it, is our culture's almost unbelievable blindness to the long-term effects of abusive or neglectful childhoods....
"However, given the state of our current social policies, and the emphasis on parental rights that effectively block all substantial intervention into dysfunctional families until the children are nearly destroyed, ... [pp 206-209]."
pro Fairbairn, Kernberg, Melanie Klein, Anna Freud, John Bowlby, key explanation (splitting, abused self, hopeful self) on p.127), stages of the battering cycle, argues for Fairbairn in contrast to Lenore Walker (p. 152) and evidence-based practice
The author lucidly describes the deep-seated reasons that abused women get involved with, and have trouble leaving, abusive men. Celani is influenced by R.D. Fairbairn, whose ideas were extremely advanced for his time. The concepts explained here can be applied to anyone, even those not in abusive relationships.
A little too self-righteous in assuring the reader that his approach is the only correct one but spot on and extremely insightful nevertheless. Intelligently concentrated on attachment on the whole rather than the subject stated on in the title. I'd say it's one of must-reads fora therapist.