Confesiuni PSY. Psihologii, psihiatrii și psihoterapeuții se destăinuie

by Christophe André (Coordonator), Ana Mihăilescu (Translator)

Pour la première fois, des psys racontent leur parcours et leur vie intérieure. Par leurs récits sincères, par ce qu’ils livrent des difficultés rencontrées, des questionnements et des efforts déployés, ils nous touchent et nous émeuvent. Ce sont nos vies dont ils parlent à travers leur vie. Parce qu’ils ont réfléchi à leur passé, à leurs valeurs et à leurs motivations, parce qu’ils exercent un métier qui leur donne accès aux ressorts secrets de nos pensées, leurs récits nous aident à mieux nous comprendre,à changer et à mieux vivre. En nous racontant leur manière de rechercher leur unité personnelle et profonde, ils nous inspirent pour qu’à notre tour nous puissions trouver notre équilibre intérieur. Christophe André est psychiatre et psychothérapeute, auteur notamment d’Et n’oublie pas d’être heureux. Il a réuni plus de vingt médecins, psychiatres, psychologues, qui comptent parmi les meilleurs spécialistes de leur discipline : Fatma Bouvet de la Maisonneuve - Sophie Cheval - Nicolas Duchesne - Caroline Duret - Frédéric Fanget - Christian Gay - Bernard Geberowicz - Stéphanie Hahusseau - Bruno Koeltz - Yasmine Liénard - Anne Lorin - Claire Mizzi - Jean-Louis Monestès - Claude Penet – Didier Pleux - Joël Pon - Stéphane Roy - Alain Sauteraud - Marie-Christine Simon - Olivier Spinnler - Jacques Van Rillaer. 

336 pages, Paperback

Published January 1, 2016

Reviews

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Ca să fiu sincer, mi se pare că aș fi fost fericit să fiu grădinar, profesor, călugăr sau marinar. Dar am devenit psihiatru. Astăzi, pentru mine și anturajul meu, este o evidență, un fel de scenariu pe care viața l-a scris de mai înainte. Și totuși, chiar dacă nu am regrete, chiar dacă sunt foarte fericit așa cum sunt acum, rămân câteodată perplex că am ajuns aici.

Meseriile pe care ni le-am ales sunt precum prenumele: pentru că avem un prenume sau altul, ni se pare evident că nu am putea să ne numim altfel; în realitate însă, ne-am fi obișnuit cu multe alte prenume posibile. Și cu multe alte meserii, alte familii, alte destine. A ne întreba de ce și cum am devenit noi înșine este, prin urmare, un exercițiu amețitor, inconfortabil sau amuzant — în funcție de starea de spirit din ziua respectivă —, care ne constrânge să descifrăm mulțimea de evenimente, alese sau suportate, înscrise în viața noastră, să căutăm, pe drept sau pe nedrept, existența unui fir conducător…

[Laura’s books · Rating 5 out of 5]

My soul is happy ✨♥️