E greu(și probabil destul de subiectiv ) sa dai o nota unei astfel de cărți, mai ales când ești novice in ceea ce tine de metoda descrisă in ea. De aceea ma voi conduce după alte criterii pentru a-mi scrie recenzia. In primul rând mi-a plăcut ca informația este prezentată foarte coerent, într-un limbaj accesibil și fără prea multe detalii inutile și/sau științifice(in multe cărți de acest gen, despre Alimentația copiilor sau nu numai, autorii se aprofundează prea mult in legături chimice a bioelementelor,componenta aminoacizilor și interacțiunea nutrienților la nivel gastronomic, lucru care face ca informația sa devină mai puțin înțeleasă și respectiv asimilata. ) Acest fapt ajuta in a înțelege mai bine procesul de autodiversificare, și in a te simți destul de încrezut pentru a încerca. Totodata, autorii aduc foarte multe argumente pentru metoda blw, argumente destul de simple, dar in același timp logice care pur și simplu te conving la maxim ca aceasta e metoda pentru care a-i vrea sa optezi. Și ,lucrul care mi-a plăcut cel mai mult, și care se întâlnește nu atât de des printre psihologi, ori alți specialiști, este atitudinea toleranta fata de metoda clasica, astfel încât autorii nu încearcă sa critice pe cei ce nu doresc sa opteze pentru metoda autodiversificarii, ori accepta chiar și Combinația acestor doua metode. Asta a fost de fapt Cireașa de pe tort care m-a convins ca aceasta carte merita nota maxima .
Cartea asta a fost pentru mine o revelație. Ca mama a unui copil care pana la șase ani nu a gustat nicio leguma cruda si care are o relație proasta cu mancarea, momentul diversificării la cel de-al doilea copil il priveam cu multă anxietate. Auzisem despre autodiversificare de la o prietena, pediatrul imi spusese principiile de baza, dar cartea a reusit sa imi răspundă la multe întrebări. Si cel mai important, mi-a dat curaj sa încep diversificarea cu alt mindset si mi-a dat încredere in Bebeluș. Am inceput deja sa aplic metoda si, intr-adevăr, copilul a dus la gura multe alimente, cu mult entuziasm. Sper sa continue sa se si hrănească in felul asta.
M-as fi bucurat totusi sa gasesc in carte mai multa informație despre principala teama a mea si probabil a tuturor Parintilor: pericolul de înec. Este abordat subiectul, bineinteles. Si lămurește multe chestiuni. Dar parca mai mult s-au concentrat autoarele pe alte aspecte, cum ar fi spălatul pe mâini si grija ca cel mic nu ia in greutate, cand principala frica si cea mai mare este, cu siguranța, ca se poate îneca bebelusul si poate muri.
Pentru spiritul nou si speranța cu care am inceput însă aceasta etapa importanta in viața copilului, acord punctajul maxim.
O carte bine documentata dar care ar putea fi regandita din punct de vedere structural, pentru a-i fi ușor cititorului sa revină asupra anumitor informații cheie.
De apreciat faptul ca autorii au inclus și marturiile părinților care au mers pe calea autodiversificarii. Ar fi fost totusi de preferat sa fie împărtășite nu doar experiențe pozitive ci și unele din care poți trage anumite învățăminte.
Prima sursa despre diversificare pe care am citit-o, m-a ajutat sa inteleg ce inseamna pasul de div in dezvoltarea unui bebelus si “cum vede el” mancarea la inceput. Mi-a dat idei despre meniuri viitoare si mi-a setat asteptarile refritoare la murdarie si cantitatea de mancare consumata la inceput. In carte se repeta multe idei si poate fi citita pe sarite. Totusi vom aborda o combinatie intre div clasica (pasat) si autodiv.
Una dintre cele mai interesante și utile cărți pe care le-am citit de când sunt mămică. Mi-a plăcut mult că mi-a răspuns la întrebări, că mi-a liniștit temeri și am adorat să analizez reacțiile Sofulinei la masă pe baza informațiilor și exemplelor oferite de cele două autoare. Atât Sofi cât și eu, ne-am bucurat. Acum ea chiar ia parte la mesele familiei și ne bucurăm cu toții de acest lucru.
Gill Rapley pare a fi prima care organizează și numește conceptul în sine de autodiversificare. Eu am plecat la drum hrănind-o pe bebelină cu lingurița însă am văzut cu adevărat câte putem câștiga daca îi permit să experimenteze. Acum ea mănâncă de drag și cu drag. Îi place iar mie îmi place să-i văd mutrița haioasă acoperită de mâncărică. De exemplu, eram temătoare când își umplea gurița cu mâncare și mă speriam că nu va ști ce să facă. Ei bine, a învățat așa să mestece, să scuipe, să aleagă, să înghită.
Vă recomand cartea dacă simțiți că aveți nevoie de ceva ajutor cu micuții în materie de mâncare. 🥰
Daca dorești să afli mai multe despre auto diversificare, aceasta este cartea. E informativă, ușor de citit, tonul cărții e unul prietenos, cald. Mi-a plăcut că are inserate și marturii ale altor părinți.
Pot sa spun că sunt mai încrezătoare în mine in a incerca aceasta metoda. Sunt mai relaxata, altfel îl privesc pe bebe când mănâncă. Aplic metoda și momentan funcționează foarte bine. Bebe e super interesat de mâncare, receptiv, explorator.
O carte geniala pentru cei care recurg la metoda autodiversificarii. Sfaturi, recomandari, toate le gasiti in aceasta cartulie ce serveste ca un ghid pentru noua etapa a bebelusului. Chiar este relaxant procesul de trecere a bebeluslui de la laptic la hrana solida.
Una dintre cele mai utile carti de parenting pe care le-am citit de cand o am pe Ava. M-a ajutat enorm de mult sa inteleg autodiversificarea si sa fac primii pasi in acest proces. O recomand din suflet.