O carte politista care mi-a atras atentia asupra autorilor romani care se ocupa de acest gen de povesti. Capitanul Apostolescu si Locotenentul Simionescu sunt intrigati de cazul de care se ocupa. Mai multe pachete cu parti dintr-un corp uman sunt gasite prin Bucuresti. Cum sa deslysesti o crima, sau doua, fara dotarile din ziua de azi. Mi-a placut stilul fiind o lectura usoara si relaxanta. Cu siguranta voi continua seria Apostolescu.
Am citit cu vreo săptămînă în urmă o postare a unui văr al meu pe FB în care îl rememora nostalgic pe căpitanul Apostolescu și umorul său așa că mi-a zis că dacă tot îl am în biblioteca mea virtuală să-i dau o șansă. Dar lectura a fost destul de agasantă, stil pueril, ironie ieftină și mai ales o imagine a justiției române comuniste atît de diferită de realitate că te umflă rîsu-plînsu - medici și pacienți care vorbesc cu nonșalanță despre avort, arestări amînate pe a doua zi că era tîrziu, etc. Doar atît am de spus: bullshit!
Chiar bun romanul; si uite ca pana si cele 2 cazuri, aparent total diferite, se leaga, la final, chiar pe ultimele pagini. M-a surprins, initial, faptul ca in textul citit de mine, este folosit apelativul "Domnul" in loca de comunistul "Tovarasul", asa cum eara cazul prin prisma anului in care se petrece actiunea; totusi cand am mai dat si de "Santem" in loc de Sintem, sau macar de Suntem .... mi-a devenit clar ca este vorba despre optiunea editorului care a publicat cartea in anii recenti. Dar nu ma pot sa nu remarc cu amuzament unele alegeri ale scriitorului in materie de ... nume de personaje: maiorul Ciocardel ? Sau, si mai crunt: lt-col Calcantraur (e drept ca in text apare ca subalternii se refereau la acesta scu numele mic: nea Grigore). Oare "depesat' (referitor la impartirea cadavrului in acele 4 colete) o fi fost ceva cu aorece conotatii interlope ? :-)) Sau, "interlocat" ... folosit de cateva ori in loc de "interzis" (in expresii de genul: a ramas interlocat (de surpriza), in loc de "a ramas interzis").
— Alo! Vă rog, cu căpitanul Apostolescu… — Să trăiţi, eu sunt. — Lasă totul baltă şi vino imediat la mine… – spuse şeful Direcţiei judiciare, colonelul Alexandrescu, lăsând receptorul să cadă în furcă. Două-trei minute mai târziu, Apostolescu bătu la uşa şefului său şi intră. Acesta începu să vorbească cu laconismul şi precizia care-l caracterizau: — Acum câteva minute am primit un telefon de la şeful Gării de Nord, care mă anunţa că, într-o sală de aşteptare, a fost descoperit un colet în care se află un corp omenesc depesat. Coletul este depus la biroul de colete găsite sau aşa ceva… Ia-ţi oamenii de care ai nevoie şi du-te la gară… Să mă ţii la curent… adăugă el, în timp ce Apostolescu închidea uşa în spatele său. ¤¤¤ — Îmbracă-te! spuse Apostolescu unui bărbat tânăr care stătea la biroul opus celui spre care se îndreptă el pentru a ridica receptorul telefonului. — Alo…! Alo! Spuneţi-i lui Vartanian să vină cu maşina în faţă… Nu, imediat! Cobor acum… — Ce-i, şefu’ arde? zise Simionescu ridicându-se de la birou şi apucându-şi haina de tercot care era aşezată pe spătarul scaunului. Apostolescu, fără să-i mai răspundă, se îndreptă spre uşă şi ieşi lăsând-o deschisă.
Deci cartea este neasteptat de buna :) este interesanta, te tine in suspans si este scrisa intr-o maniera inteligenta. Modul in care capitanul scoate informatiile de la presupusii faptasi e foarte ingenios, si e de pastrat acolo, intr-un sertar al mintii. Cu siguranta voi continua seria:)