Prohibida en varias ocasiones en su país, El libro de mi destino no sólo ostenta el privilegio de ser la novela más popular en la historia de Irán, sino también la que ha gozado de mayor repercusión internacional. Galardonada en Italia con el Premio Bocaccio y traducida a veinticinco idiomas, lleva más de cuarenta mil ejemplares vendidos en castellano y ya se ha convertido en todo un clásico.
A través de la mirada de Masumeh, una mujer inquieta e inteligente criada en el seno de una familia tradicional iraní, Parinoush Saniee retrata la vida en Teherán desde los años previos a la revolución de 1979 hasta el presente. Así, a lo largo de esos treinta años, Masumeh sufrirá en carne propia las radicales transformaciones que experimentará Irán hasta que, cumplidos sus deberes de madre, un giro inesperado la obligará a escoger entre la felicidad individual o salvaguardar el honor que imponen las tradiciones.
Por medio de esta cautivadora historia de amor y amistad, esperanza y dolor, la autora nos abre las puertas a la turbulenta realidad de una sociedad obstinada en relegar a las mujeres a un degradante segundo plano.
PARINOUSH SANIEE (پرینوش صنیعی) is a sociologist and psychologist. She worked as Manager of the research department in Supreme Coordination Council for Technical and Vocational Education Ministry in Iran. She has written several novels, of which SAHME MAN is the first; PEDAR-E AAN DIGARI is the second-also published to great acclaim in Iran; others are awaiting approval by the censorship board.
Cred că este una dintre puținele cărți pe care le-am citit cu sufletul la gură, trăgând tot mai mult de ea, astfel încât să nu se termine. Am plâns și am râs împreună cu Masum, am căzut în disperare, ca mai apoi să ne revenim. Viața ei oscilează permanent între plus și minus. Când crezi că totul e bine trebuie neapărat să apară ceva care să strice echilibrul, și astfel totul să cadă din nou în disperare. Incredibil cum un singur eveniment poate să schimbe tot cursul vieții unei femei. Un roman deosebit, ce ne introduce într-o societate cu tradiții și culturi diferite de cele din continentul european, un roman despre o femeie puternică ce încearcă să își ducă viața în acea societate. Îl recomand cu cea mai mare căldură, este o poveste fascinantă.
Nu este doar un roman despre o altă cultură, ci ditamai romanul istoric despre Revoluția Iraniană, instalarea regimului Khomeini și Primul Război din Golful Persic. Excelent din toate punctele de vedere.
Estas historias siempre ¡siempre! llegan directo a mi corazón, la lucha de las mujeres que viven en países donde su opinión no vale, donde la tradición domina los sentimientos. Una historia maravillosa y conmovedora.
Aaaah, cat de tare m-a enervat sfarsitul acestei carti!!! Am devorat-o sperand ca pana la urma i se va intampla ceva bun si lui Masum, ca ii va fi bine la final. Apoi, cand lucrurile pareau sa se indrepte catre un happy ending, parca ar fi fost prea siropos. Dar totusi finalul ales m-a enervat la culme. In rest, o carte apasatoare despre ororile traditiilor popoarelor islamice, despre onoarea falsa, despre opresiune, despre razboaiele in numele religiei. Si in tot contextul asta, o femeie reuseste sa mearga la scoala, la facultate si la serviciu, reuseste sa-si creasca cei trei copiii dedicandu-li-se si nefacand altceva decat sa-i iubeasca. Copii pentru care se sacrifica si renunta la ea. Pana la final. Care m-a enervat, am mai spus?
This entire review has been hidden because of spoilers.
I was really disappointed by the ending in this book.. But I loved the story and I loved her character so I went with giving it a 4. I'm a little surprised by some of the comments about the protagonist.. I thought the things that happened to her were well worth the self pity and I found her to be a strong woman and mother despite this. This book truly represented motherhood and sacrifice to me, and I saw zero weakness in that until of course the last 30 pages or so..
O femeie este sacrificată pentru onoarea familiei şi plăteşte pentru idealurile politice şi religioase ale soțului. Spiritul îi este ucis de egoismul copiilor, care nu ştiu să o aprecieze. Iar eu sunt nervoasă şi tentată să rup ultimele 50 de pagini ale romanului.
اولین بار که رفتم از کتابخانه ای کتاب بگیرم،کتابدار آنجا معرفیش کرد.یک نفس بخش زیادی اش را خوندم.ولی بعد نتوانستم تمامش کنم.مدتها بعد،دوباره کتاب را گیرآوردم و تمامش کردم. رمان کاملا عاشقانه نیست و "زرد"هم نیست.ولی عالی هم نیست.حتی می شود گفت خوب هم نیست.یک رمان اجتماعی-سیاسی-عاشقانه از زندگی یک زن ایرانی. معصومه باورپذیر است.نماد خیلی از زن های ایرانی است.ضعیف،شکننده،بیچاره،کسی که حتی نمی تواند جلوی بچه های خودش بایستد.آخر داستان واقعا ازش متنفر شدم. من نمی توانم بپذیرم که کسی صرفا به خاطر مخالفت بچه هایش-آن هم مخالفت بی دلیل و متعصبانه-از عشق همیشه ی زندگی اش بگذرد،اما این یک ویژگی شخصیتی است و ضعف داستان محسوب نمی شود. - قوی بودن این نیست که از زمین و آسمان بلا سرآدم بیاید و آدم زنده بماند.قوی بودن یعنی همین که جلوی بچه هایش بایستد و بگوید به شما چه ربطی دارد؟مگر من بچه ام که شما بخواهید واسم تصمیم بگیرید؟زنده ماندن غریزه است.نه قدرت.- دعوای خانوادگی اول داستان سر سعید پررنگ ترین بخش قصه است که توی ذهنم مانده.داستان طوری نوشته شده که آدم جگرش برای معصومه کباب می شود وباخودش میگوید:بمیرم برات.الهی دست بابات بشکنه و ازاین حرفها.ولی وقتی تاثیر ناله های معصومه در آدم فرو بنشیند،قضاوت عادلانه این است که دختری که چنین خانواده ی سنتی ِ متعصب ِمذهبی ای دارد،و ضمنا جاسوس هم دارد،لازم نیست با عشقش جلوی عالم و آدم دل و قلوه بگیرد!می تواند خیلی محتاطانه تر عمل کند! (.من حق را کاملا به معصومه ندادم) بخش های مادرانه ی کتاب را دوست داشتم.وقتی از عشقش به مسعود وسیامک می گفت. از نقاط قوت داستان می شود به روانی اش و رئال بودنش اشاره کرد.شخصیت پردازی هم خوب است.مثل بعضی کتابها نیست که هرشخصیت تکرار یک شخصیت دیگر باشد،هرکس به تناسب خودش توی داستان جا گرفته و حذفش داستان را به هم می ریزد.سیامک یک نفر است،مسعود یک نفر دیگر.محمود یک نفر است،علی یک کس دیگر.حمید یک نفر است،آقاجون یکی دیگر و به همین ترتیب. از داستان معلوم می شود که نویسنده از آنهایی نیست که تا خواندن نوشتن یاد گرفته گفته پس منم حتما نویسنده ام!نثر خوب و قابل قبول است.
“Moята Орис” ми хареса изключително много! Надявам се още много жени да я прочетат и да повярват в силата на жената и най-вече майката, която след прочита на книгата смятам може всичко. Дълго време се колебах дали да прочета книгата и мога да кажа, че не съжалявам.
Историята (въпреки, че е драматична, тежка и наситена с болезнени теми) се чете много леко.
Не знаех почти нищо за историята на Иран и сега смятам, че съм малко по-осведомена.
Анотацията казва достатъчно и няма да преразказвам основният сюжет, само ще кажа, че книгата много ме размисли по темата деца-родители, дълг, къде свършва родителството и къде сме ние като самостоятелни личности, освен родители.
Payıma Düşen’i okuyana kadar İran edebiyatından en sevdiğim kitap Albay’dı, yılın bitmesine günler kala favori listemi değiştiren bir kitapla karşılaşmaktan ve yeni bir kadın yazarla tanışmaktan çok memnunum.
1961 yılında mutaassıp bir ailenin küçük bir şehirden Tahran’a taşınmasıyla başlıyor roman. Bu ailenin okumak isteyen küçük kızının hayat hikâyesini okuyoruz kısaca romanda. Bu kız çocuğu kendisine erkekler tarafından biçilen kaderine karşı gelmeye çalışıyor hayatı boyunca; tabii mevcut sosyal düzende bu her zaman, hatta çoğu zaman mümkün olamıyor ancak o, güçlü karakteriyle hep mücadelesine devam ediyor.
Tutucu bir ailede okuma mücadelesi veren bir kız çocuğunun kendini zorla içinde bulduğu bir evliliği yürüten bir kadına, ardından yalnız bir anneye, kendi ayakları üzerinde duran birine dönüşmesinin ve en nihayetinde kendisine biçilen tüm sosyal rolleri oynadıktan sonra kendisine kalmasının hilâyesi Payıma Düşen. Bütün bir hayat hikâyesini okurken aynı zamanda da İran’ın kanlı ve çalkantılı, yaklaşık elli yıllık siyasi tarihine tanıklık ediyoruz: İran İslam Devrimi’nden önce ve sonrasında toplumdaki kutuplaşma, devrim sırasında yaşananlar, İran-Irak Savaşı ve ardından toplumun geldiği noktayı muazzam işlemiş yazar.
Perinuş Sanie çok ustalıklı bir şekilde inşa etmiş kurguyu; oldukça uzun bir dönemi tek bir kadının hayatı ekseninde işlemesine rağmen hikâye hiçbir yerde sarkmıyor. Karakterin hayatının her bir döneminde ayrı bir dünyada, farklı şartlarla mücadele içinde buluyorsunuz kendinizi ve karakterle de hikâyenin bütünüyle de kurduğunuz bağ güçlenerek ilerliyorsunuz. Bir de karakterlerini çok beğendim yazarın. Dindarından aydınına, Şah destekçilerinden devrimcilere, toplumun farklı kesimlerini başarıyla temsil eden karakterler yaratmış olmasının yanında, her birini de oldukça gerçekçi çizmiş. Hayatını adil ve özgür bir düzene adadığı gerekçesiyle sözde kadın-erkek eşitliğini savunup teoride mangalda kül bırakmazken, kendisi bencilce kendi ideallerinin peşinde koşup başka kaygılardan azade yaşama lüksüne sahipken, tüm sorumlulukları kendisiyle aynı ayrıcalıklara sahip olmadığı için üstüne üstlük suçladığı eşinin omuzlarına yıkan erkek modeli o kadar tanıdık ki, okurken siniriniz bozuluyor.
Çok ama çok sevdim. İran ya da Ortadoğu ile ilgili romanlardan hoşlananlar kaçırmasın bence.
This book was indeed a 5 stars one. It shows you the power of sacrifice at its highest pick, the mark of a war, of traditions, of community for families and especially women in Iran. Made me realize that things that I get for granted in my life could be so hard to achieve for others.
cu siguranta una dintre cele mai bune carti citite anul acesta.Am trait odata cu personajele,am trecut prin aceleasi stari ca si ele datorita poveștii solide si emotionante relatata in acest minunat roman.Finalul nu m a multumit deloc ,ma asteptam la un final fericit care sa compenseze toate suferințele protagonistei foarte bine conturate, insa nu s a dovedit a fi asa.Pentru mine Masum este o eroina in adevaratul sens al cuvantului.
Une belle histoire, que j'ai dévorée et trouvé très enrichissante! Cependant un gros bémol pour la fin... Les personnes qui ont lu comprendront la frustration je pense!
این کتاب تحولات تاریخی را بسیار واقع بینانه توصیف می کند و تغییرات فرهنگی-اجتماعی را در دوره های تاریخی که به آن پرداخته، با دقت به تصویر می کشد. از همان ابتدا مشخص است که این کتاب رمان ایرانی است و نثر آن برای خواننده عادی قابل پذیرش است. اما هم زمان مسائلی در آن مطرح می شود که به خواننده عادی آگاهی داده یا آگاهی های ناخودآگاه وی را به مرحله آگاهی می رساند. مهم ترین ویژگی این کتاب آن است که مسائل زن ایرانی را بدون اغراق و رویاپردازی نشان می دهد و تا پایان به این واقع بینی وفادار می ماند. در پایان، باید به صراحت نویسنده در بیان مسائل و عقاید سیاسی اشاره کنم که در عین بی طرفی احساسات را بر می انگیزد.
Doamne, deci cartea asta m-a făcut să reflectez mai mult asupra faptului că, noi femeile suntem atât de norocoase. De ce zic asta? Pentru că ne-am născut într-o țară în care totuși avem dreptul să alegem ceea ce dorim să facem. Pentru că avem dreptul la opinie. Pentru că avem dreptul să facem tot ceea ce ne place. Și nu în ultimul rând, pentru că avem dreptul să spunem NU atunci când nu suntem de acord cu ceva.
Acest lucru nu-l pot spune despre Massoumeh, o femeie puternică, a cărei poveste m-a marcat destul de tare și cred că pentru o perioadă o să fiu mult pe gânduri.
Povestea aceasta începe undeva în Teheran, unde revoluția stă să înceapă. Aici o găsim pe protagonista noastră care în drumul ei spre școală întâlnește un băiat și se îndrăgostește de acesta.
Când familia ei descoperă acest lucru, îi interzice acesteia să mai meargă la școală (chiar dacă aceasta este pasionată de educație, cunoaștere) și o obligă să se căsătorească cu un bărbat necunoscut.
De aici totul se schimbă, iar Massoumeh trece prin clipe grele, dar cărora le face față cu brio.
O poveste intensă, pe alocuri tristă, în care este vorba despre prietenie, clipele grele ale revoluției, speranță, dar și despre regulile stricte ale societății iraniene.
Mi-a plăcut enorm de mult această carte. O recomand cu cel mai mare drag!
It feels like a long book, but in a way that makes you miss it when it’s over. I feel smarter now that i’ve read it. It tackles a lot of issues and for a little while it reminded me of Berta Isla. In short (yea, try and shorten such a story) it shows a very good part of a woman’s life in Iran, a woman who remained subjugated no matter how many decades have passed and how many political changes have happened.
“Oamenilor le place să-și inventeze eroii ca să se poată ascunde în spatele lor, ca aceștia să vorbească în locul lor și să devină țapul ispășitor dacă ceva merge strâmb, lăsându-le celorlalți posibilitatea să fugă.”
“Nimeni nu ne vrea pentru noi înșine, pentru ce suntem, toți ne vor pentru ei înșiși.”
Am ajuns și eu la această carte, spun asta pentru că sunt convinsă că mulți au citit-o deja. Eu recunosc, după ce am citit Arsă de vie de Souad acum ceva ani, am cam evitat cărțile din zona acesta, m-a impresionat foarte mult aceea.
"Cel care mă așteaptă" nu este la fel de dură precum cea amintită de mine, cu toate că ea se pare că a fost interzisă de regimul iranian,de două ori chiar. Ea spune povestea lui Masum, o poveste care se desfășoară pe durata a 50 de ani. Povestea romanului este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran, locul în care femeile sunt tratate ca niște ființe inferioare, neavând dreptul de a decide pe cine să iubească, sau să își expună trăirile, ori un punct de vedere. Eu nu rezonez cu scriiturile feministe, dar parcă aș fi citit una în paralel cu aceasta, atât de tare m-a intrigat! 🙈 L-am urât cu pasiune pe fratele ei, Ahmed pentru toate atrocitățile cu care s-a confundat și pe care le considera normale doar pentru simplul fapt că era bărbat. Și cred că trăind romanul cu sufletul la gură, ni se dezvăluie măiestria autoarei de a ne transpune în poveste, de a ne atașa de personaje, de a spera într-un final pe care l-am fi dorit a fi unul fericit, ori măcar unul drept.
La final m-am simțit norocoasă că m-am născut aici, într-un loc în care nu ne este anulată bucuria de a ne fi născut femei. Încă. Și poate de aceea ar fi o idee bună să fie citită, pentru a învăța din greșelile altora, pentru a exclude orice nuanță de extremism. Și nu mă refer doar la misoginism, ori la cel religios...
O cultura cu traditii ce imi sunt dificil de inteles - imi este la fel de greu sa accept ca exista atat de multa suferinta si nedreptate, atata lipsa de empatie si consideratie pentru alte fiinte umane, cu atat mai mult ma ingrozeste ca sunt femei ce au avut parte de destine similare sau cu mult mai teribile.
M-a necajit foarte-foarte tare finalul - am simtit cumva ca toate eforturile lui Masumeh au fost in van...
Novela muy bien narrada y con una gran carga emocional. A través de su protagonista, se refleja la vida tradicional de las mujeres en Irán, con una historia que atrapa desde el principio. Es una lectura ágil, fácil de seguir y con personajes femeninos que serán difíciles de olvidar. Me ha gustado bastante y la recomendaría, especialmente para quienes disfrutan las novelas sobre la vida y lucha de las mujeres. Mi opinión en YouTube sin spoilers: https://youtu.be/TMDCTfT3lzU
"...Любовта е като падането на ябълка в скута на човек, случва се за миг."
Тази книга е опустошителна в емоционално отношение. Не мога да повярвям, че с такава лекота се разкрива дълбочината на вътрешния свят на героите. Възхищавам се на силата на главната героиня Масум, която сама премина през толкова трудности и успя да се задържи на краката си, с вдигната глава. Но накрая й се ядосах- на нея, и на децата й. Когато съдбата дава втори шанс, да не го грабнеш...това е мъченическа глупост, граничеща с безумие. Почувствах подобен яд, както когато четох финалните глави на " Стоунър" на Джон Уилямс. Човек сам кове съдбата си, въпреки всичко, с изборите, които прави, и понякога трябва да се сърди сам на себе си.... Книгата е разкошна, въпреки че финалът беше много разочароващ за мен. Паринуш Сании пише трогателно и въздействащо. Обезателно ще прочета и другия й роман " Бащата на другия". Знам, че и той ще ме отвее както " Моята орис".
It wasn't the first book I read about the hardships of that era of Iran's bloody history weather it was a memoir or a fiction, the other books narrated how the lives of their characters were affected and shaped by the years of war, fear, executions and separation , they expressed a certain political opinion towards the Shah's fallen regime or the Islamists , condemning or praising But this book was all about Massoumeh herself more than her life shaped by Iran's political transformations, I didn't like almost all of the characters in the book except for Parvaneh, I hated Massoumeh's fanatic brothers, her whining nagging character I didn't like that typical storyline where she united with her lost love after like forty years , she widowed and he separated like a low production movie, and to make it more typical and annoying she just give her youth dream up the one she tried to kill herself over for no logical reasons, real life just doesn't work like that, real life doesn't offer such chances. I can't see why this book was banned in Iran, a book like " children of the jacaranda tree" can have such banning or " things I have been silent about " but not this book that was more of a life story than a nation story. I didn't find it good because I started reading it with different expectations than it has offered to me, I had hard time finishing it.., unlike children of the jacaranda tree which was hard to read because of the emotional burden it imposed, this one was sometimes too boring.
Short description: A powerful story of one woman fighting against tradition, expectations, and silence. It’s emotional, eye-opening, and incredibly human—one of those books that makes you pause and think long after you’re done.
Masumeh, our main female character leads a life full of tragedy, pain and suffering. A life where her choices and desires go overlooked, under appreciated and simply ignored for the most part. It's sickening that after all that she goes through her entire life, years of hard work and self dedication, she does not get a happy ending ( due to many factors such as: public opinion, fear, age, and most of all due to her ungrateful-spoiled-irrational children), whom she dedicated her life to.
This book is quite something. I can hardly find the right words to truly describe it and do it justice. It's sad, angering, emotional, powerful and oh, so beautiful.
Edit June 14, 2020: This book is still on my mind. It has shaken me to a degree that I still get flashes from the book every now and then.Therefore, I’ve concluded that out of all the books I’ve read so far, this surely makes it to my top favorites. Can’t recommend it enough. A must read to everyone.
Am citit acest roman acum foarte mulți ani, eram o adolescentă, m-a tulburat profund. Masum e o adevărată eroină și consider că autoarea i-a făcut o nedreptate cu acel final, merita atât ea, cât și cititorii, puțină speranță. Recent am citit o altă carte a autoarei, Tatăl celuilalt copil, și pot să spun că stilul autoarei nu e preferatul meu, chiar dacă subiectele sunt sensibile, parcă nu ajung la cititor cum ar trebui; scritura e plată, iar aici pare că eroina noatră trece prin numeroase greutăți, doar pentru a mai stoarce câteva lacrimi. Inițial, i-am acordat 5 ✨, probabil că dacă aș citi-o azi i-aș da 3-3,5✨, așa că am facut o medie și îi mulțumesc deoarece datorită ei, mi-am dorit să citesc mai multe cărți scrise de autori din Orientul Mijlociu. Chapeau !
“Tot ceea ce îmi doream am obţinut în ziua în care nu mi-am mai dorit.”
“Deschide ochii: oamenilor le place să-și inventeze eroi ca să se poată ascunde în spatele lor, ca aceștia să vorbească în locul lor și să devină țapul ispășitor dacă ceva merge strâmb, lăsându-le celorlalți posibilitatea să fugă.”
"Съдбата на всеки човек е предопределена, заделят му я и ако ще и небето да продъни, тя не може да бъде променена"
Тази книга и тази иранска авторка се оказаха за мен едно неочаквано добро откритие. След купищата трилъри, прочетени напоследък, имах нужда от смяна на жанра. Затова, когато ми дойде редът за тази книга в "Предай нататък", много се зарадвах. Предварително да кажа - ако някой очаква четиво, подобно на сълзливите романи от поредицата "Преживяно", ще остане разочарован. Да, тази книга има привкус на документален разказ, но тя е много повече от добре познатите ни четива от рода на "Не без дъщеря ми".
Това е историята на живота на Масум - едно типично иранско момиче, отраснало в традиционното многолюдно семейство, където на почит са патриархалните нрави и, разбира се, синовете, а дъщерите се смятат са ненужно бреме, от което колкото по-рано се отърват, толкова по-добре. След скандал заради първото си невинно момичешко влюбване, Масум е омъжена насила за мъж, когото вижда за първи път на сватбата. Съпругът й се оказва привърженик на комунистическата идея и върл противник на режима на шаха. Арестуван от тайната полиция той бива осъден на 15 години затвор, а по-късно и екзекутиран. През целия си живот Масум трябва да се бори сама с несгодите и лишенията, да се справя с прехраната и грижата за трите си деца и за дома... И когато десетилетия по-късно среща случайно Саид - първата си любов - и мечтите й за щастие и спокоен живот изглеждат толкова близки и толкова реални, егоизмът и личните интереси на вече порасналите й синовете и дъщеря попречват да постигне и тя своето щастие.
Романът за мен беше много интересен като разказ за събитията, разтърсили Иран през 70-те и 80-те години на миналия век - режима на Шаха, Ислямската революция и последвалите чистки сред интелигенцията, режима на Аятоласите, войната с Ирак.... Надявам се да издадат и други книги от Паринуш Сании - бих ги прочела с удоволствие.
Whaaaaat? Cartea e extrem de interesantă, după primele 50 de pagini deja plângeam de parcă eu eram în locul lui Masuud, dar finalul... oh, finalul e atât de debil! Cum ai putut, Parinoush, să nu-i dai femeii ăsteia măcar la finalul vieții o fărâmă de fericire? Deci, deplâng finalul. În rest, cred că această carte spune multe despre drepturile pe care trebuie să le aibă o femeie în orice societate, chiar și în una tradiționalistă. Mă bucur că Masuud a găsit forța de a se afirma, de a lupta, de a îndura totul singură, neavând numaidecât nevoie de un „bărbat” la casă. Dar și mă întristează faptul că lupta aceasta pentru locul ei, pentru supraviețuire, a secat-o de puteri într-atât de mult, îcât chiar dacă a venim momentul când a putut să fie fericită, nu a mai avut energie să se ridice încă o dată împotriva familiei. Speram ca ea să se ridice mai presus de prejudecățile și de așteptările societății, de gura lumii și se așa zisa onoare pe care trebuie să o ai în fața lumi. Dar cine este lumea? Doar o adunătură de egoiști și îngâmfați.
هیچ وقت سراغ کتابای این چنینی نمی رفتم. اما روزایی بود که نیاز داشتم در کنار کتابایی که برای ارشد میخونم یه کتاب ساده هم دم دستم باشه که بتونم باهاش تجدید قوت کنم. یواش یواش اون قدر جذب زندگی ساده و دغدغه های شخصیت زنش شدم که درس به کناری رفت و پای این کتاب نشستم تا تمومش کنم. خیلی راحت با مشکلات این زن ارتباط برقرار کردم. مشکلاتش باسمه ای نبود تا بخواد از احساسات خوانندش سواستفاده کنه. در ضمن باعث شد تا بعد از خوندنش ساعت دوی شب زنگ بزنم و به خاطر رفتارهای لوسی که تو بچگیم باهاش داشتم عذرخواهی کنم و حلالیت بطلبم. اونم با بزرگواری قبول کرد. کسایی که کتاب رو خوندن می دونن دارم راجع به کدوم شخیت صحبت می کنم. برادر کوچیکه ...