Manuscrisul volumului Mile End este câștigătorul celei de-a șasea ediții a concursului anual de debut în poezie organizat de către Casa de Editură Max Blecher. Din juriu au făcut parte Teodora Coman, Andrei Dósa și Claudiu Komartin.
„Dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulație internațională, cronicarii de la New York Times ar fi scris lucruri minunate despre Mile End, cunoaștem cu toții avalanșa de epitete și semne de exclamare din recomandările lor de carte. Mile End e un manual de supraviețuire și o dare de seamă, iar manualele de supraviețuire nu suportă epitetele glamour și nici nu au nevoie de ele. Ar trebui citită de toți cei care s-au gândit vreodată să emigreze și de toți cei care s-au întors. Și nu numai. Trebuie să recunosc, sunt invidios pe autor, e genul de carte pe care mi-ar fi plăcut să o scriu dacă aș fi avut ocazia să mă imersez până la capăt în continua migrare a sensurilor și a condițiilor pieței libere din lumea occidentală. Clișeul spune că fiecare carte citită îți dă o viață în plus. Eu de la Mile End am primit mai multe vieți.”
Andrei Dósa
„Prin Mile End, Ciprian Popescu contrazice cu o ușurință puțin obișnuită la un debutant prejudecata uzuală a genurilor — cartea lui e în egală măsură una de poezie și un jurnal cu pagini de proză excelentă. Lucrând pe două planuri — pe de o parte, în prezentul canadian, corporatist, aseptic, așezat (credite, carduri, nivelare globalizantă, civilizație & blazare), pe de alta, într-un trecut românesc (periferic) a cărui recuperare e complexă și de multe ori dureroasă, Ciprian Popescu are inteligența unui scriitor lucid și autoironic, capabil de observații minuțioase, cu un fel de detașare deziluzionată care nu-l lasă nici un moment să scape hățurile acestei povești despre emigrare, distanță și adaptare, o excelentă pledoarie pentru ceea ce poate deveni literatura într-o lume interesată mai curând de sociologie, antropologie, economie și știință vulgarizată decât de anosta «beletristică». Cred că principala calitate a cărții constă în turul de forță pe care Ciprian îl face pe limbaj — amestecând cu naturalețe și inventivitate limbi, dialecte și accente, forând într-o materie lingvistică inepuizabilă, el construiește imaginea credibilă a melting pot-ului, și o face cu aerul cuiva care nu poate rămâne pasiv într-o lume în care e propovăduită obediența și în care Consumul a devenit zeu suprem. Mile End este o carte de debut atipică și pasionantă, cum nu am citit prea multe în ultimii ani.”
Mile End is the innovative debut volume of a self-identified ex-pat, Montreal-based (at least during the period in which this book was written) Ciprian Popescu. Innovative in the context of our poetry, as he takes (like few others) the liberty to combine different kinds of text (journal pages and poems) and different kinds of tones and approaches (the atmosphere of the Mile End borough and of the author's native places are prominent). Are the results good?
I am still pondering whether I would really give it a 3 or a 4 (3.5 is still not valid for Goodreads, which reminds me why I abandoned this site for a while... ridiculously limited system). I should go and reread it, as there was so much to swallow - which, in itself, should be a kind of good thing. Not all poets who debut in Romania these days are this ambitious. At least for now, I have to give it a 4.