Întoarcerea părintelui Andrei Pătrașcu

by Alexandru Lascarov-Moldovanu, Livia Ciupercă (pref.)

... Desprindere de satul acela... „N-au înțeles nici iubirea, nici propovăduirea mea! Zadarnic le-am zis, zadarnic le-am dat pildă.” Biserica satului se înfundă în pâcla uitării. Câte cuvinte înaripate n-au răsunat acolo! Ce chemări calde, ce îndemnuri de foc! Uneori nădejdea părea că se ridică biruitoare. Ochii ascultătorilor priveau cu o curiozitate cercetătoare spre păstorul care, stând în dreptul ușilor împărătești, le grăia din înțelepciunea cea fără isprăvire. Pătrașcu, încălzit de aceste priviri, se ridica din nou la lupta „cea sfântă” și îndemnurile porneau pline de avânt și de încredere spre „copiii cei duhovnicești”. Pâlpâiala aceasta însă se stingea repede și din nou se iscau certurile, nelegiuirile și invidiile. „Eh! Popa zice așa, fiindcă așa-i meseria lui!” De câte ori, peste lava aprinsă a sufletului său nu căzuse această apă înghețată a neîncrederii și a bârfei! Sufletul, prins sub aceste lespezi de răutate, de multe ori era gata să piară. Dar preotul Andrei necontenit s-a ridicat, zicând: „Trebuie să biruim toate prin iubirea lui Hristos!” și a pornit iarăși pe „drumul cu spini”, cum zicea el celor cu care avea sfaturi de prietenie. Și iar s-a ridicat în predică din dreptul ușilor împărătești, cerșind cu ochi cercetători privirile curioase și înlăcrimate ale enoriașilor lui.

300 pages, Paperback

First published January 1, 1936

Reviews

[Florentina · Rating 5 out of 5]

“Suferința spulberă tot praful de plumb de pe aripile sufletului și le face astfel să bată în voie și să se ridice spre culmile cele curate ale înaltului. Suferința este pavăza împotriva căderilor, a păcatelor.”

[Mihay · Rating 3 out of 5]

Frumos... dar a scazut ratingul cand parintele a inceput sa sarute lemne (Isaia 44:8-22).... (Cât vei mai zăbovi, poporul Meu, sa te intorci la Mine?)