Luminița, mon amour

by Cezar Paul-Badescu

Luminita si Cezar sint studenti la Litere, iar in seara in care se cunosc vorbesc ore in sir despre literatura in camera lui de camin. La plecare, fata are o criza ciudata, provocata, se pare, de frica. Luminita e fragila si, pe masura ce ea si Cezar devin tot mai apropiati, atacurile de panica se inmultesc. Se teme de spatiile deschise, de spatiile inguste, de oamenii de pe strada, iar in cele din urma ajunge sa stea doar in camera ei. Pentru ca vizitele la diferiti terapeuti nu o ajuta, singurul sau sprijin e Cezar, care ii este permanent alaturi. Cu timpul, Luminita isi depaseste spaimele, devine tot mai puternica si mai independenta. Insa, odata cu transformarea ei, relatia celor doi, care trebuia sa fie perfecta, incepe sa se indrepte spre un final trist.

Genres: Romanian Literature, Romania, Fiction

224 pages, Paperback

First published January 1, 2006

About the author

Cezar Paul-Badescu (born 1968, in Bucharest, Romania) graduated from Bucharest University with a Degree in Literature in 1996 and was awarded an MA in the Theory of Literature and Comparative Literature by the same institution in 1995. Since 1996, he has worked as an editor for Dilema magazine (in the meantime renamed Dilema Veche). In 1997, he edited an issue of the magazine that questioned the mythologies surrounding Romania’s national poet, Mihai Eminescu. The issue provoked irate reactions in the Romanian press and led to statements being made in Romania’s Parliament. Cezar Paul-Badescu was threatened with a “firing squad” in nationalist publications. In 1999, he edited an anthology named The Eminescu Case (Paralela 45 Publishing House, Pitesti), which once more drew protests from the nationalists, and in 2000 he was awarded the Mihai Eminescu Medal for Cultural Merit by the President of Romania. He made his literary debut in 1995, in the anthology Tablou de familie (Family Portrait) - Leka Brincus Publishing House, Bucharest. Polirom Publishing House has published his novels Tineretile lui Daniel Abagiu (The Childhoods of Daniel Abagiu) (2004) and Luminita, mon amour (2006). Both novels have been published in Bulgarian translation. În 2013, Humanitas Publishing House has published his essays book Shadows On The Transition’s Screen.
Since 2007, Cezar Paul-Badescu has been the head of the Culture section of Adevarul newspaper.

Reviews

[Maria Roxana · Rating 4 out of 5]

”..nu voiam să fac promisiuni absolute, voiam să păstrez pentru amândoi un loc unde să respirăm aer curat, liber, unde să ne permitem să nu fim perfecți, să ne privim așa cum eram atunci și să vedem dacă ne place de noi.
Uneori oamenilor le place să nu vadă ce nu acceptă, le place să se mintă cu orice preț. Știi cum a funcționat relația noastră? În momentele ficăruia de îndoială, de panică, noi nu i-am acceptat celuilalt slăbiciunile, ci ne-am acuzat reciproc pentru ele. Fiindcă ne era frică de fapt să avem lângă noi imaginea slăbiciunii și a îndoielii, am fi vrut ca celălalt să fie veșnic forțos, pentru ca imaginea perfectă de care aveam nevoie și unul, și celălalt să nu sufere. Ne-a fost mereu frică de slăbiciune, de imperfecțiune, de ce nu era bun în noi. Noi nu ne-am acceptat niciodată până la capăt așa cum suntem de fapt.
Relația noastră trebuia să fie impecabilă, fără cusur, și tocmai de aceea noi am fost foarte dezamăgiți de greșelile, de imperfecțiunile celuilalt. Nu suntem Superman niciunul dintre noi. Suntem amărâți acum, dar nu e cazul să dramatizăm mai mult de atât. Durerea oricum există și depinde în continuare de noi să ne facem suportabilă porțiunea aceasta de viață pe care o mai avem de trăit.
Nu ești victima mea, să știi, suntem doar amândoi dezamăgiți de noi înșine și înșelați în așteptările noastre care au fost atât de mari.”

[Claudiu · Rating 4 out of 5]

Romanul lui Cezar Paul-Badescu este ca un roman politist: abia la ultima pagina ai satisfactia lecturii, atunci ai confirmarea daca ai descoperit sau nu vinovatul.

De cele mai multe ori reprosez autorilor faptul ca strica finalurile. Eh, CPB stie sa scrie finaluri, iar emailul final mi-a adus aminte de Ultima noapte... a lui Camil Petrescu in care la inceputul romanului (cred ca in primele cinci pagini) Gheorghidiu enunta un adevar fundamental al relatiilor - nu o sa scriu la ce ma refer pentru ca este spoiler.

Doua lucruri nu prea mi-au placut la romanul acesta:
1. Faptul ca il pot repera usor in timp prin stil - din stil mi-am dat seama cam in ce perioada a fost scris.
2. Faptul ca a pastrat ce a fost mai bun pana la final si m-am dezmeticit cu adevarat abia cand am citit ultima pagina. De asta i-am dat si patru stele, sa il pedepsesc ca m-a tinut asa, ca prostul, cu ochii in soare, pana la ultima pagina.

Cei care citesc descrierea vor fi inclinati sa creada ca romanul este despre fobiile Luminitei. Nimic mai neadevarat. Din punctul meu de vedere este despre relatiile moderne. (Revin aproape obsedant la ultimul mail, superb scris, o chintesenta a tot ce inseamna o relatie, dar si perspectiva unuia din relatie).

Fobiile Luminitei sunt doar un paravan care arata un alt mare adevar al relatiilor si a influentei celuilalt in viata noastra: devenim unul ca obiceiuri, ganduri, tabieturi, chiar si fizic - mereu am fost mirat cand am vazut cupluri in varsta care ajung sa semene dupa atatia ani de viata impreuna.

Un roman pe care il recomand si in acelasi timp recomand tuturor celor care il citesc sa il citeasca pana la capat.

*Fac si un disclaimer. Daca va luati dupa mine si va apucati sa cititi romanul pana la capat si nu va place... Dar sa fim seriosi. Sunt 220 de pagini. Cu scris mare, cum ar zice unii. Se citeste repede.

[Dalia · Rating 4 out of 5]

Atunci când nu poți lăsa o carte din mână e semn bun. Înseamnă că scriitorul și-a fermecat cititorul.
Să vorbești despre durere într-un mod atât de amuzant mi se pare o performanță extraordinară. Pe de o parte te întristezi de mersul prost al relației pe de altă parte te trezești zâmbind aproape involuntar la moldovenismele debitate de tatăl Luminiței, la visele lui Cezar sau la formulările și interpretările evenimentelor. Crucile "cu împământare" m-au făcut să hohotesc de-a binelea datorită formulei găsite nu a lucrului în sine, pe care îl respect.
Cartea ne informează destul de rapid că Cezar suferă din cauza divorțului și prin emailurile trimise prietenului său acesta încearcă să înțeleagă ce a dus la eșecul acestei relații, luându-l pe cititor ca martor al poveștii. 99% din carte suntem de partea lui Cezar, victimă a unei relații care îl ține captiv într-o căsnicie eșuată, alături de o femeie bolnavă pe care nu o mai suportă. Dar acel 1% face diferența. Oare cine a greșit? Unde e vina? De ce trebuie să pierzi pe cineva ca să îți dai seama că de fapt ți-a fost bine?
Cartea invită la o reevaluare a propriilor relații și poate, la mai multă răbdare în înțelegerea nevoilor celuilalt. Sexul, oricât de extraordinar, nu poate salva o relație. E nevoie de mult mai mult. Și replica pe care Luminița o dă cu emailul final subliniază exact acest lucru.

[Andreea Chiuaru · Rating 2 out of 5]

Știi acel moment când vrei să citești o carte doar pentru că a fost ecranizată și parcă ai vedea filmul, dar totuși ai o regulă personală să citești cartea înainte? Asta s-a întâmplat în ceea ce mă privește. Și am pornit la drum cu ideea că o să-mi placă mult, foarte mult. Apoi entuziasmul meu a pălit pe măsură ce mi-am dat seama că aveam cu totul și cu totul alte așteptări. Ce salvează cartea asta este umorul și autoironia autorului. Mi-a smuls câteva zâmbete largi. Iar dacă ar fi fost o carte de proză scurtă despre întâlnirea cu ai ei, fuga în doi la mare sau viața în cămin și vecinii gălăgioși, zău că aș fi apreciat-o mai tare. Mi-a amintit, cumva de Dan Lungu și ale lui ''Cum să uiți o femeie'' și ''Sunt o babă comunistă''. Aș mai citi și altceva scris de autor pentru că mi-a plăcut stilul, dar despre cartea asta pot zice că a fost o dezamăgire personală.

[Georgiana Bozîntan · Rating 3 out of 5]

pas mon amour, mais ça va

[Alexandra Lancranjan · Rating 3 out of 5]

Am inceput cartea ca pe un mod de a face sa treaca timpul fara prea multe intrebari filosofice, bazandu-ma pe o recenzie care incepea cu “am ras”. Si poti sa te amuzi citind cele 159 de pagini, sa te regasesti pe alocuri in cate o pagina sau un paragraf, daca ai copilarit si ai devenit adult in the 80s-90s. Dar, uneori stangaci si nereusit, exista un substrat interesant, o discutie aparent “la bascalie” a unor tipare sociale, a relatiilor de iubire, cu partenerul, cu familia, cu biserica, cu viata.

[Casiana · Rating 5 out of 5]

Nu știu ce aș putea scrie aici pentru a convinge pe cineva că este un “must” să citești această carte.
Am citit cartea fără prea multe pauze. Este excelentă (îmi demonstrează încă o dată că o carte scrisă în română, nu tradusă, are o naturalețe a limbajului de care uneori pur și simplu ai nevoie). Subiectul este interesant și actual, iar finalul foarte bine scris.

Recenzie completă aici: https://asasunt.eu/luminita-mon-amour...

[Paul-Adrian Mihai · Rating 4 out of 5]

"Dacă eram în America, probabil că aş fi mers la o sală de forţă să-mi vărs amarul pe fiare. Sau m-aș fi trezit cu noaptea-n cap și m-aș fi dus la jogging. Mă aflam în România, aşa că m-am trezit cu noaptea-n cap și m-am dus la biserică."

[Léa · Rating 4 out of 5]

știam de ceva timp de Luminița, mon amour, însă nu am apucat sa o citesc până ce nu am dat, recent, de un articol de ziar despre filmul bazat pe cartea cu pricina: Ana, mon amour.

1. am citit-o dintr-o răsuflare. (nici nu as concepe alt fel de a citi cartea asta)
2. o recomand oricui, oricând, fără doar și poate.
3. am fost conștientă de la bun început că acțiunea e bazată pe fapte reale. am luat-o ca atare, deși mă roade o curiozitate „necreștinească” să atribui fețe numelor. și nu cred că ar fi prea greu cu ajutorul lui Google, dar.. dar deocamdată mă stăpânesc. vreau să las povestea în sine să se așeze, să capete o formă autonomă, fără a fi distorsionată de forma sa reală, lumească.
4. am antipatizat-o pe Luminița, deși am putut empatiza cu situația ei (și nu doar la un mod pur teoretic). am antipatizat-o până la ultimile pagini. apoi am citit infima parte în care a avut și ea ceva de zis, și nu am mai putut să o desconsider.
5. nu există o singură dreptate: atâția oameni, atâtea dreptăți.
6. am fantezii livrești cu un roman scris din perspectiva Luminiței.

consider o carte bună atunci când reușește să-ți facă ordine în simțuri și gânduri, când îți confirmă/ reamintește credințe/ valori, care se întâmplă să fie uitate în vacarmul cotidianului. Luminița, mon amour e o carte bună. de luat aminte...


Later edit: ..n-aveai dreptul, Luminița. dar nu te judec. nu, nu imi place de tine si de preaomenescul situatiei. nu-mi place pentru ca il recunosc in mine si in cei din jur. esti eu, esti persoanele pe care le intalnesc, in cautarea exceptiei de la regula.
a carat si crucea lui si pe a ta, si tu nici nu iti dadeai seama intru-totul.

bite the hand that feeds

[Vio · Rating 4 out of 5]

Am scris în 2007 despre Luminița.

Poftiți, dacă doriți.

http://uvedenrode.blogspot.de/2007/11...

[Rareș · Rating 2 out of 5]

Extrem de evident că a fost scrisă de un bărbat divorțat

[Maria · Rating 3 out of 5]

Pana spre final am crezut ca voi acorda cinci stele acestui roman. Si asta datorita stilului scriituri, cu care m-am identificiat extrem de bine. Pe alocuri amuzant, pe alocuri emotionant, cu interventii si paranteze uneori haotice dar absolut savuroase, stilul cartii m-a vrajit pur si simplu si m-a facut sa o las cu greu din mana.
Privind insa lucrurile la rece, a trebuit sa admit ca este un mare dezechilibru intre unele parti si altele. De exemplu, oricat de savuroasa mi s-ar parea toata partea despre gasirea si pierderea credintei, cu oricate idei m-as identifica, nu pot sa nu remarc ca nu a influentat nicicum povestea celor doi. Daca scoti toata partea si citesti pur si simplu ca cei doi s-au casatorit (tot asa de expeditiv cum citesti de pilda ca cei doi au facut un copil si au ajuns sa se urasca), se pierde ceva? Sufera personajele? Se schimba ceva semnificativ? Din pacate, nu. Nu contest, e un eseu savuros si interesant, dar da, din alt film, asa cum stie prea bine si recunoaste chiar naratorul. Faptul ca recunoaste insa, nu e suficient. Poate as fi putut incadra lucrurile ca o 'licenta poetica', daca nu ar fi fost atatea alte aspecte care m-ar fi interesat mult mai mult in povestea asta. Cum e Luminita ca mama, cum incepe sa se produca ruptura lor, cum interactioneaza cu lumea cand incepe sa se simta mai bine, cine sunt prietenii mentionati, ce se intampla cu Cezar dupa ce e atat de aproape de moarte, cum se manifesta asta in relatia lor? Erau atatea alte aspecte care ma interesau mai mult legate de subiectul initial decat parerea lui Cezar despre religie si preoti.
Ultimile pagini au fost dezamagitoare. Erau atat de dense ridicau atat de multe intrebari incat nu-mi venea efectiv sa cred ca se temrina cartea si ma lasa cu toate subiectele alea ne-dezbatute. Sigur, poate asta era intentia. Poate ca scopul era tocmai sa ne ridice niste intrebari si sa ne lase pe noi sa aflam sau ne imaginam raspunsul. Nu sunt genul totul mura-n gura dar nici nu apreciez cand scriitorii ma pun pe mine sa le 'scriu' integral cartile pentru ca ei isi dau seama brusc ca si-ar dori sa discute despre altceva.

[Laura Frunza · Rating 1 out of 5]

I-am dat cărţii o stea pentru că nu mi-a plăcut, nu pentru că e neapărat proastă (de altfel şi recenziile de pe net sunt împărţite in favorabile şi mai puţin favorabile). Nu am reuşit să înţeleg în cele 200 şi ceva de pagini de ce personajul principal masculin n-a fugit mâncând pământul de personajul principal feminin dacă tot era aşa de nebună precum a descris-o. Nu transpare nicăieri că ar fi vorba de o dragoste profundă faţă de ea, eu cel puţin nu am găsit nicăieri dragoste în toate acele dovezi de devotament pe care ni le-a înşirat (faptul că o ajuta să meargă la toaletă sau că o urca în braţe pe scări). Nu sunt tentată să văd filmul după ce am citit-o. M-am uitat la trailer, pare s-o fi luat în altă direcţie faţă de carte, dar nu cred că vreau să-l văd. Mi-a ajuns cartea.

[Isabela Latis · Rating 3 out of 5]

Imi amintesc ca am citit cartea asta prin liceu si mi-a placut foarte mult. M-am regasit cumva in poveste, si stiu ca mi-a trezit multe sentimente si emotii in perioada respectiva.
Acum ca a aparut si filmul, astept cu nerabdare sa il vizionez si sa vad daca voi mai percepe povestea din acelasi unghi sau nu. Oricum, recomand cartea cu drag.

[Cezar Paul-Badescu]

Cronica de pe blogul Terorism de cititoare http://www.terorista.ro/2006/09/22/sc...

[Maria · Rating 3 out of 5]

3,5⭐️

„Luminița, mon amour” este genul de carte care te prinde rapid, dar te lasă cu un amestec de emoții greu de descifrat. Povestea urmărește relația complicată dintre Cezar și Luminița, doi tineri care încearcă să își trăiască iubirea în ciuda problemelor personale și a fragilității psihice a Luminiței. Nu e doar o poveste de dragoste, ci și o radiografie a unei relații care pendulează între afecțiune și suferință, între dependență și dorința de libertate.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la carte este felul în care autorul reușește să îmbine sinceritatea brutală cu umorul. Chiar și în cele mai tensionate momente, există un fel de autoironie care face lectura mai suportabilă și, uneori, chiar amuzantă. Stilul este lejer, natural, fără artificii inutile, ceea ce face ca totul să pară autentic.

O altă surpriză plăcută este finalul, unde Luminița are șansa să își spună și ea propria versiune. Până atunci, totul fusese filtrat prin perspectiva lui Cezar, dar ultima parte schimbă complet modul în care înțelegi povestea. Mi s-a părut o alegere foarte inspirată, pentru că te face să îți pui întrebări despre cât de subiectivă este, de fapt, orice poveste pe care o considerăm „adevărată”.

Per total, „Luminița, mon amour” este o carte care se citește ușor, dar care nu te lasă indiferent. Te face să te gândești la relațiile din viața ta, la limitele iubirii și la cât de greu e uneori să separi realitatea de proiecțiile noastre. O recomand celor care vor o lectură sinceră, directă și plină de trăiri contradictorii.

[Mihaela · Rating 3 out of 5]

Am cumparat cartea fiindca mi-a atras atentia descrierea de pe ultima coperta - studenti la litere, camine si literatura. O relatie care incepe interesant. La asta ma asteptam. Mi-a placut, dar m-a si dezamagit. Am ramas cu un gust amar, acelasi de fiecare data cand citesc un autor roman. Prea multa critica. E ca si cum povestea e pusa pe locul doi, ca autorul sa se poata plange in voie de tara in care traim. Mi-a placut totusi, am reusit sa descopar, printre randuri, si povestea unei relatii, o iubire ciudata si personaje interesante.

[Theodora (paper.bag.reader) · Rating 4 out of 5]

Mailul de la final e partea cea mai slăbuță a cărții. Narativ vorbind, e o carte care te prinde, și părțile de metaficțiune au fost 👌. Există un male-gaze clasic aici, e drept, și câteva fragmente sunt limitate tocmai de aceea, dar cartea e, până la urmă, viziunea subiectivă, cu imperfecțiunile ei, a unui bărbat ce trece prin toate episoadele descrise. Perspectiva subiectivă e construită convingător (exceptând, poate, partea cu religia, care nu m-a prea convins și care a apărut cumva de nicăieri). Pe alocuri cinic și cam detașat, dar one can dislike the character while enjoying the writing.

[Teodora · Rating 2 out of 5]

Initial am auzit de film. Dupa ce am aflat ca este si carte am zis ca nu am cum sa ma uit la film fara sa citesc cartea mai intai. Fiind la Litere si fiind atrasa de descriere am zis "WOW" trebuie neaparat sa o citesc. Dar am avut asteptari prea mari. Parca de fiecare data cand dadeam pagina asteptam sa rasara acel ceva. Suspans fara finalitate. Ceea ce salveaza cartea este umorul autorului si modul savuros in care relateaza intamplarile.

[Mihai Lukács · Rating 1 out of 5]

Revenge porn combinat cu ura împotriva sărăntocilor „aduși de comuniști la bloc" cu care naratorul e nevoit să interacționeze datorită propriei precarități de intelectual care are trei joburi (printre care și cea de redactor la Dilema).


Boring af in 2020.

[P · Rating 4 out of 5]

3.5 stelute.
Daca nu era partea cu religia, care mi s-a parut exagerata (unde autoironia deja nu a mai salvat situatia) ii dadeam un 4.5.

[Alexandra · Rating 2 out of 5]

2.5 că-mi place mail-ul de la final

[Mina H · Rating 2 out of 5]

2,5* pentru scrisoarea de la final

[Oana Rahovean · Rating 3 out of 5]

i liked it, merita 4⭐️ daca nu avea primele 30ish de pagini in care misoginismul era la el acasa🤪+ daca excludea scena dentistului de la final care m-a traumatizat fr

[Cosmin Leucuța · Rating 3 out of 5]

3,5/5*
Am râs copios.

[Beatrix · Rating 3 out of 5]

Romanul pare vag românesc, taie în carne vie, dar povestea pare cumva scurtată şi forțată pe alocuri.