Viața lui Mihai Eminescu

by George Călinescu

Călinescu și-a atras de la început atenția și prețuirea, între alții a lui G. Ibrăileanu, prin monografia Viața lui Mihai Eminescu (1932), biografie literară neromanțată, în cadențe de poem epic și portet intelectual saintbeuvian al geniului, sriere inimitabilă, întemeiată pe documentul esențial al operei poetului, căreia i se consacră și un amplu studiu privind filosofia teoretică și practică, cadru psihic, cadrul fizic, tehnica, locul în literatura româna și universală. (Al. Piru)

Genres: Romanian Literature, History, Nonfiction, Biography, Classics, Romania, Read For School

367 pages, Hardcover

First published January 1, 1932

About the author

George Călinescu (Romanian pronunciation: [ˈd͡ʒe̯ord͡ʒe kəliˈnesku]) was a Romanian literary critic, historian, novelist, academician and journalist, and a writer of classicist and humanist tendencies.

He is currently considered one of the most important Romanian literary critics of all time, alongside Titu Maiorescu and Eugen Lovinescu, and is one of the outstanding figures of Romanian literature in the 20th century.

Reviews

[Valeriu Gherghel · Rating 4 out of 5]

Ca realizare artistică, cartea lui G. Călinescu este, fără îndoială, o capodoperă de plasticitate literară.

Din păcate, într-o biografie neromanțată, contează în primul rînd adevărul unei vieți, acuratețea informațiilor. Sub aspectul ăsta, biografia e deficitară și, uneori, fantezistă. Și abia acum remarcăm că prestigiul lui G. Călinescu a impus în conștiința colectivă cîteva neadevăruri durabile, o „mitologie” persistentă. Aș numi doar cinci:

1. Medicii contemporani (Ion Nica, Ovidiu Vuia etc.) au invalidat diagnosticul primit de Eminescu în 1883. Nu a avut „neurosifilis” (paralizie progresivă), a suferit de o psihoză maniaco-depresivă clasică. Tratamentul cu băi de mercur a fost unul întru totul eronat, cu efecte maligne. Intoxicația cu mercur i-a grăbit poetului sfîrșitul. De murit, a murit probabil în urma unui atac de cord.

2. Chiar dacă a muncit pe brînci la Timpul (scria cam trei articole zilnic), Eminescu nu a fost nici exploatat și nici sărac. De la gazetă primea cam 350 de lei lunar. Suma nu era deloc mică. O pîine costa 60 de bani. În nici un caz, nu săreau insectele de pe gulerul cămășilor sale, cum insinuează biograful. Poetul asista în chip regulat la lucrările Parlamentului (pe care le prezenta la gazetă), ceea ce-i impunea o ținută cel puțin decentă. Și, să nu uităm, prima criză a lui Eminescu a avut loc într-o baie publică (zisă a lui Mitraszewski). Aș privi ca invenție poetică acest fragment mult citat:

„Prietenii care-l călcau din cînd în cînd rămîneau o clipă în prag, asfixiați de fermentația unui interior ermetic. Cărți risipite pe jos, albituri murdare aruncate după sobă, pat nefăcut cu rufărie fetidă, apă mlăștinoasă în cofă, iar în mijlocul acestei descompuneri continui a elementelor, Eminescu, la masă sau pe marginea patului, sta absorbit, defunct în gîndurile sale... Eminescu se ivea pe străzi sau în redacție cu fața țepoasă și absentă, ascunsă în gulerul ridicat al surtucului, sub care zăreai, exagerau cunoscuții, un guler soios. Hainele, albe de făina colbului sau înțurțurate de glod vechi, erau lipsite de o parte din nasturi, și încălțămintea, pe care o păstra uneori în pat, mustea, mucedă de noroaie”.

3. Pînă la criza din 1883, Eminescu nu a abuzat de alcool. Fuma destul de mult (ca și I. L. Caragiale), asta este cît se poate de adevărat, dar nu-și făcea veacul prin cîrciumi. Un om care scrie trei articole pe zi și încearcă 43 de variante la poemul „Mai am un singur dor” nu are timp de agape. După 28 iunie 1883, lucrurile s-au schimbat și lipsa de voință a poetului l-a lăsat pradă unui anturaj nepotrivit.

4. Nici Maiorescu și nici Călinescu n-au simpatizat-o pe Veronica Micle. În cazul lui Maiorescu, știm pricina. Veronica fusese unul dintre martorii acuzării la procesul din 1865. În cazul lui G. Călinescu, antipatia e spontană. Potretul fizic pe care i-l compune după cîteva poze mi se pare nedrept:

„Privim fotografiile poetei și ne aflăm în fața unei femei aici grațioase, aici uscățive în tinerețe, cu proeminențele feței acute, îngroșate mai apoi și trivializate, cu o oțărîre în toate liniile feței, cu buze lungi, subțiri și supte, cu un văl de lividitate și melancolie, ce urîțește fizionomia și o face antipatică” (p.236).

5. Afirmația că Eminescu nu a iubit-o pe Veronica (fiindcă iubea Femeia în sine) - și nici Veronica pe el - mi se pare dubioasă. Nu știu de unde a scos G. Călinescu acest verdict. Corespondența celor doi infirmă concluzia istoricului literar. Ce-i drept, în 1931, corespondența nu era disponibilă în întregime. Biograful citise doar 18 scrisori ale poetului, noi dispunem azi de 111.

P. S. Să fie limpede: ca și T. Maiorescu, ca și G. Ibrăileanu, ca și E. Lovinescu, Călinescu și-a urît prenumele (Gheorghe) și nu a semnat niciodată cu numele întreg, ca pe Goodreads, ci doar cu inițiala prenumelui (G.). Deci, corect e G. Călinescu, așa cum este, de altfel, pe coperta cărții...

[Felicia Saliu · Rating 3 out of 5]

2.5 stars

[Cristina Nitu · Rating 3 out of 5]

"Lunatec sublim"

[Miriam Cihodariu · Rating 3 out of 5]

For its time, the biographical work done by Calinescu is definitely good. It is (was) more thorough and rich in facts than anything else from the time, and managed to be pretty objective as well.

Still, I can't shake away of feeling of je-ne-sais-quoi that doesn't sit right with me regarding it. Time and time again, the book was either too unsympathetic towards Eminescu, or too praising. A balance is of course hard to find in every discourse regarding him, since it all struggles under the weight of previous discourses.

Perhaps the subject makes the reader feel a bit sad and hopeless, just as much as the writing and the writer's touch, so Calinescu may not be entirely to blame for the sour aftertaste this book reads, but still.

[Rareș Suciu · Rating 4 out of 5]

Gata, nu îmi mai place de Călinescu!

[teodosia · Rating 4 out of 5]

Incredibil modul prin care Călinescu reușește să surprindă o viață de om (și ce viață, în cazul lui Eminescu!) într-un număr relativ restrâns de pagini. Așa cum ne-a obișnuit, criticul parcurge fiecare etapă din trecutul poetului, pornind de la strămoșii și originea acestuia, expunând și diverse teorii controversate legate de acest lucru, continuând apoi cu părinții, copilăria, studenția, maturitatea și bineînțeles, moartea acestuia. Dar cartea nu se centralizează doar în jurul acestora, ci prezintă de exemplu perioada în care Eminescu a fost într-o trupă de teatru (lucru pe care niciun profesor de română, dintre cei 4 pe care i-am avut, nu mi l-a spus, și pe care de altfel nu-l cunoșteam absolut deloc), dar și atitudinea adoptată de acesta în cadrul societății „Junimea”, inclusiv perioada în care era gazetar, prezintă și relațiile amoroase cu femei din înalta societate, ce versuri le sunt dedicate, și se desprinde oarecum de „rigiditatea” (dacă pot s-o numesc astfel) cu care ne este descrisă relația dintre Eminescu și Veronica Micle. Spre exemplu, mi-a fost băgată în cap ideea acesta, cum că Eminescu ar fi scris poezii numai de dragul Veronicăi, dar prin intermediul acestei cărți am observat multiplele amoruri ale poetului. De asemenea, informații sintetizate despre membrii familiei acestuia, aflând astfel că majoritatea fraților lui Eminescu sfârșesc tineri, fie din cauza bolilor mintale, fie din cauza celor fizice. Intenția mea nu e aceea de a rezuma aici întreaga carte, în primul rând pentru că n-aș putea scrie într-un spațiu limitat și fără amănuntele aduse de Călinescu, și-n al doilea rând, un cititor interesat ar fi intrigat de ceea ce-am prezentat mai sus. Nu mint dacă spun c-am citit-o cam greu (11 zile!), asta din cauza stilului lui Călinescu. Fraze care depășeau uneori 12 rânduri, însă nu l-aș putea considera un defect care să mă împiedice să citesc cartea. Dincolo de acestea, informațiile pe care le transmite sunt esențiale pentru a înțelege personalitatea eminesciană și felul în care aceasta i-a influențat opera.

[Oana Mokesch · Rating 5 out of 5]

Această carte deosebită m-a ajutat să percep altfel geniu acestui om cu un destin tragic, demn de un scenariu de film.

În ciuda faptului că era născut într-o familie destul de întărită, nu prea a fost privilegiat, tatăl poetului avea niște idei ciudate, conform cărora, averea lui avea să fie împărțită numai fiicelor sale, băieții având obligația de a-și câștiga traiul și a-și strânge propria avere, așa cum făcuse el cândva. Ideea este posibil să aibă la bază și numărul mare de copii, mama poetului fiind văzută din exterior ca o eternă "cloșcă cu pui".

De asemenea, urmând filele acestei cărți, îl puteți acompania pe marele poet din pădurile copilăriei sale, prim tristețea pierderii fratelui de care era cel mai apropiat, la școala unde ura matematica din tot sufletul, la prietenia strânsă cu marele scriitor Ion Creangă, descoperirea geniului lui, pasiunii pentru o doamnă specială, chinurile bolii și dragostea pentru matematică care l-a cuprins spre sfârșitul vieții sale mult prea scurte și bineînțeles multe alte aspecte.

[Bogdan Teodorescu · Rating 4 out of 5]

Review coming soon.

[Vladi Joestar · Rating 3 out of 5]

Can't believe Eminescu once wanted to kill Carol the First just to own the libs.

[Cosmin Popa · Rating 5 out of 5]

Mihai, alături de Ion Creangă. Ce altceva?

[Maia · Rating 5 out of 5]

❤❤❤

[Rares Cozma · Rating 5 out of 5]

O carte foarte importanta pentru mine, din care am invatat si am absorbat atatea informatii care acum mi se pare complet inefabile, dupa citirea operei lui G. Calinescu.

[Diana Vaida · Rating 1 out of 5]

Where s the plot ?