George Călinescu (Romanian pronunciation: [ˈd͡ʒe̯ord͡ʒe kəliˈnesku]) was a Romanian literary critic, historian, novelist, academician and journalist, and a writer of classicist and humanist tendencies.
He is currently considered one of the most important Romanian literary critics of all time, alongside Titu Maiorescu and Eugen Lovinescu, and is one of the outstanding figures of Romanian literature in the 20th century.
Trebuie să încep prin a sublinia ce amuzant mi se pare că acum această carte are un singur rating, iar recenzia mea va fi prima. Știam că nu e o carte populară, dar damn, still.
Am dat absolut întâmplător de carte, când mă aflam într-un rabbit hole de pagini de Wikipedia pornit de la Byung Chul Han. Da, nu știu nici eu cum am ajuns la Am fost în China nouă (știu) de la acel punct. Am un interes vag în a învăța mai mult despre China și istoria ei, mai ales cea apropiată, dar recunosc că nu am căutat arduos surse de informare. O carte scrisă de un român care a călătorit până în tocmai China în anii 50 mi-a atras instant atenția. Contextualizarea pe care nu a cerut-o absolut nimeni, cu plăcere!
Am parcurs această carte cu DEXul pornit și o hartă a Chinei lângă mine. Nu au fost puține paginile în care nu cunoșteam 2-3 cuvinte. Sigur, unele sunt arhaisme, altele făceau parte din terminologii specifice. Dar măcar acum știu ce e un hârdău!
Harta am folosit-o pentru a încerca să identific numele actuale ale orașelor și provinciilor menționate. Sunt familiară cu numele celor mai importante/faimoase locuri din China, dar romanizarea românească folosită aici mi-a dat de lucru. Spre exemplu, de unde să visez că denumirea „Cekian” se referă la Zhejiang. Și nici nu sunt sigură că am identificat bine orașul! Oricum, a fost un exercițiu distractiv, orice carte poate fi interactivă dacă chiar vrei să îți prinzi urechile cu ea. M-a surprins utilizarea apelativului Pekin pentru capitala Beijing. Este o numire utilizată și în prezent, de japonezi spre exemplu, însă nu știam că era utilizată și aici. The more I know!
Ca lectură generală, am simțit diferențe clare între capitole. Unele capitole erau majoritar descriptive, se insista mult pe arhitectura templelor și altor clădiri sau coloratura și formele specifice ale îmbrăcăminții de zi cu zi în diverse regiuni. Le-am înțeles sensul, având în vedere plasarea în timp a volumului. Autorul a vrut să creeze imagini cât mai loiale realității pentru cititorii care nu beneficiau de tehnologia de acum, unde poți găsi instant o imagine a orice cauți.
Tonul folosit a fost clar unul departe de a fi neutru față de aria politică a vremii. Autorul avea cu siguranță simpatiile sale comuniste față de regimul de la Beijing, cartea chiar fiind conchisă cu o descriere reverențioasă a liderului chinez. Simpatiile se strecurau și prin descrierile diverselor grupuri de oameni cu care s-a întâlnit românul, punând accentul pe seninătatea, hărnicia și spiritul de ajutorare reciprocă pe care îl au chinezii.
Închei această recenzie cu o discuție asupra acestui paragraf, pe care eu l-am considerat savuros.
Hankou, oraș pe Ianțzî Kian (azi, fluviul Yangtze) și rîul Han, are aerul unui oraș comercial european, o Brăilă mai stilizată și mai mare.
Orașul Hankou nu mai există în ziua de azi, deoarce a fost comasat, împreună cu alte 2 orașe, pentru a forma un oraș mai mare, foarte cunoscut în anii de după 2020. E vorba de Wuhan. Da, Wuhan, orașul unde s-a descoperit primul caz de Covid-19. Wuhan care astăzi este un oraș foarte important economic și comercial pentru China, foarte dezvoltat. Pentru mine, faptul că cineva, acum zeci de ani, a comparat Wuhan cu Brăila, fapt rămas scris într-o carte pe care am citit-o cu ochii mei, va rămâne unul din vârfurile literare ale vieții mele.