Epístolas Morales A Lucilio Vol. 1 1-80

by Seneca, Ismael Roca (Translator)

Reunimos en dos volúmenes la totalidad de las ciento veinticinco cartas que constituyen las Epístolas morales a Lucilio que el cordobés Lucio Anneo Séneca el Joven o el Filósofo (c. 4 a.C.-65 d.C.) dirigió a su joven amigo y discípulo, procurador imperial en la provincia de Sicilia en los años finales de la vida de Séneca en que se escribieron. Las epístolas son de contenido filosófico y filiación estoica y en gran parte están presentadas como las respuestas del maestro a problemas de orden teórico o práctico (de pensamiento o de conducta) que le habría planteado su joven amigo. En ellas se encierra, de un modo aparentemente asistemático pero en realidad muy coherente, la peculiar versión del estoicismo que es la filosofía de Séneca. Estas cartas filosóficas son un texto muy romano, no sólo por la frecuente referencia a aspectos de la vida del autor y del destinatario (viajes, costumbres, personajes, historias, tradiciones, etc.), sino por la seriedad moral y el sentido de la responsabilidad social del sabio que emergen en ellas y por las citas literarias que embellecen el texto. Séneca reduce a límites exiguos problemas morales, creando así una especie de ensayos y de asedios de temas de importancia excepcional en la historia del pensamiento.
Introducción, traducción y notas de I. Roca Meliá. Revisión de J. Esteve Forriol.

Genres: Philosophy

512 pages, Hardcover

First published January 1, 64

About the author

Lucius Annaeus Seneca (often known simply as Seneca or Seneca the Younger); ca. 4 BC – 65 AD) was a Roman Stoic philosopher, statesman, and dramatist of the Silver Age of Latin literature. He was tutor and later advisor to emperor Nero, who later forced him to commit suicide for alleged complicity in the Pisonian conspiracy to have him assassinated.

Reviews

[Valeriu Gherghel · Rating 4 out of 5]

Cînd am citit scrisorile lui Seneca prima dată, în traducerea lui Gh. Guțu, mi-am închipuit că Lucilius era un tînăr cam de vîrsta mea de atunci. Eram elev de liceu, făceam limba latină cu neprețuitul profesor Gheorghe Badea.

Seneca îi vorbea cam de sus și asta îmi justifica încă o dată ipoteza. Abia mai tîrziu am aflat, cu firească uimire, că Lucilius era un înalt funcționar imperial la vreo 50 de ani, dacă nu chiar mai mult.

Și atunci m-am întrebat: Dacă Lucilius e aproape un moș, un „veteran” (betranus) de ce-l tot sîcîie și-l îndeamnă Lucius Annaeus Seneca să facă aia, să facă asta, să facă cealaltă? De ce nu-l lasă în apele lui? Și mi-am spus că, de fapt, Seneca se gîndea tot timpul la un destinatar colectiv și nu numaidecît la bietul funcționar din Sicilia. Seneca scria poporului roman, universului, umanității. Altfel spus, corespondența lor nu era un schimb particular de scrisori (precum corespondența dintre Cicero și Atticus), nu avea nimic intim, nimic personal. Scrisorile erau din capul locului publice. Scribii lui Seneca le multiplicau de îndată, elita romană și le trecea din mînă în mînă, primul lor cititor era probabil Nero. Lucilius a fost pentru Seneca doar un pretext.

Un sfat despre lectura lentă

Din epistola a doua, paragrafele 2 și 4: „Fii mai apoi atent ca nu cumva lectura unui număr mare de autori și a unor cărți de tot soiul să aibă în sine vreo nesiguranță și nestatornicie. Se cuvine să stărui asupra unor scriitori anume și să te adăpi din ei, dacă voiești să ai un folos care să rămînă statornic în spirit. Cine este pretutindeni nu este nicăieri”. Și: „citește mereu autori consacrați și, chiar dacă îți trece prin minte să te îndrepli spre alții, întoarce-te la cei dintîi. Ia-ți în fiecare zi un sprijin împotriva sărăciei, un sprijin împotriva morții și, deopotrivă, împotriva celorlalte năpaste; iar din tot ce vei fi parcurs, alege un singur lucru pe care să-l mistui în ziua aceea”.

Adică, alege cîțiva autori și citește-i statornic, vei cîștiga mai mult decît dintr-o mie de cărți! Bun sfat!

[Alisu' · Rating 5 out of 5]

"Pentru cel care merge, drumul are un sfîrşit: rătăcirea este însă fără limite. Tine-te aşadar departe de cele deşarte şi, cînd vrei să ştii dacă ţinta ta e rodul unei dorinţe fireşti sau a uneia oarbe, gîndeşte-te dacă are un capăt: dacă, după ce ai ajuns departe, rămîne mereu o ţintă şi mai îndepărtată, să ştii că nu este o dorinţă firească".

[Gargoris · Rating 4 out of 5]

Quizá tenía tan alto concepto de sí mismo por haber llegado tan lejos (millonario, intelectual reconocido, gobernador de facto del Imperio...). O quizá llegó tan lejos por tener tan alto concepto de sí mismo. El caso es que todo el estoicismo de Séneca me parece una pose. No puedo evitar la impresión de que adoptó la postura intelectual que le parecía más conveniente para hacer pasar por respetables sus intereses privados (el estoicismo es la escuela que animaba a dedicarse al cursus honorum romano, que con tanto éxito siguió), pero sin llegar a creérsela y, desde luego, sin ajustarse a sus dogmas cuando no le interesaban: "Propio de un espíritu pusilánime es no poder soportar las riquezas", dice en su carta 5 a Lucilio para compatibilizar su inmensa fortuna con la defensa del desprecio a la riqueza que profesaba como estoico. Como un socialdemócrata avant-la-lettre.

Y, sin embargo... su inteligencia es innegable. La sutileza de sus razonamientos, la agilidad de sus metáforas, la agudeza de sus reflexiones, la promiscuidad de sus ideas. Bajo el manto de su hipocresía, todo su pensamiento respira libertad. Es capaz de defender una postura y la contraria y, encima, criticar a los sofistas por hacer exactamente lo mismo. Particularmente, encuentro delicioso cuando cita a Epicuro, cosa que hace con frecuencia y regocijo, y cuando reclama para sí toda la libertad de los filósofos, con respeto a sus antecesores, pero sin sumisión a ellos: "¿Entonces, qué, no voy a seguir las huellas de los antiguos? Por supuesto que tomaré el camino trillado, más si encontrare otro más accesible y llano, lo potenciaré. Quienes antes que nosotros abordaron estas cuestiones no son dueños, sino guías de nuestra mente. La verdad está a disposición de todos; nadie todavía la ha acaparado; gran parte de su estudio ha sido encomendado también a la posteridad" (carta 34).

[Ciolacu Giuliano · Rating 5 out of 5]

Ocazional se ivesc evenimente întâmplătoare în viața ta care, privind retrospectiv, sunt de mare însemnătate. Scrisorile lui Seneca către Lucilius reprezintă în acest sens chintesența acestor întâmplări care ne apar din când în când drept ghizi ai unei împliniri personale.
Stoicismul, ca și alte religii orientate pe natura umană, se adresează în principal părții lăuntrice a fiecăruia, presupunând o deschidere din partea celui care citește textele care vine în întâmpinarea cuvintelor.
Învățăturile lui Seneca adresate către Lucilius sunt adresate și tuturor iar universalitatea lor le face să atârne greu ca principii universal valide; de-asemenea, Seneca merită citit nu doar atunci când cauți consolare temporară, el oferă indicii cum să-ți ghidezi o viață după niște principii filozofice și să faci din aceasta nucleul ființei. El afirmă, printre altele, că aceasta este chemarea destinului, de a ne deschide în fața naturii și a îmbrățișa orice ne aruncă destinul cu curaj și înțelepciune.

[Emilian Mateut · Rating 4 out of 5]

Good advices for a virtuous life.

[Gabriel Plaza · Rating 4 out of 5]

Séneca es un tío bastante majo

[Aarón · Rating 5 out of 5]

Muy bien detallado.

[Javier Mondaza · Rating 5 out of 5]

Me sorprende que no deja de ser un libro de autoayuda con algunas disquisiciones de la ética estoica. Se hace muy entretenido (excepto algunas cartas) y ayuda a darte cuenta lo poco que ha cambiado nuestra cultura respecto a la de la antigua Roma.

[Birch · Rating 5 out of 5]

Séneca es lo más tierno del mundo. <3