Seria Operelor complete ale lui Mircea Nedelciu continuă cu Femeia în roşu, spectaculosul roman scris în trio, împreună cu Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş, considerat de critică o capodoperă a postmodernismului românesc. Pornind de la un „fapt divers” din categoria „senzaţionalului”, şi anume de la episodul uciderii de către FBI a unuia dintre cei mai periculoşi gangsteri americani, John Dillinger, cu contribuţia decisivă a unei românce, bănăţeanca Ana Cumpănaş, devenită peste Ocean Anna Sage, cei trei autori au realizat o reconstituire parţial documentară, dar folosind şi instrumentele ficţiunii. Elaborarea romanului, în sine un experiment de scriere colectivă extrem de interesant, e de asemenea consemnată şi inclusă în text, care avansează ca o poveste însoţită de propria ei poveste. Totul – într-o carte cuceritoare, pe cît de sofisticată ca proiect, pe atît de plăcută la lectură, pasionantă ca un „roman de consum”, ceea ce – parţial, dar numai parţial! – şi este.
Auzisem de carte la scoala, poate de asta m-am ferit de ea. Dar bine ca mi-a picat in maini. Nu e un roman standard cu inceput, sfarsit si actiune liniara. Unele capitole sunt complet diferite, liniile narative se intercaleaza, zvonul se amesteca cu realitatea, iar rezultatul este cat se poate de citibil. Initial nu pot spune ca ma pasiona subiectul, dar modul de prezentare a povestii m-a prins, inclusiv pasajele experimentale. In special m-a amuzat jurnalismul campenesc. Dar per total cartea e una serioasa, despre destinul unui personaj controversat intr-o perioada foarte controversata. Pot vedea de ce nu au fost incantati liderii politici ai vremii de volum, dar ma bucur ca acum il putem citi liber. Apreciez si faptul ca nu se simt diferente calitative intre cei 3 autori. Deci, se poate literatura romana buna chiar si de pe vremea parintilor nostri. Merita incercat.