What do you think?
Rate this book
Antiparenting. Sensul pierdut al paternitatii
Antiparenting este suma experientelor mele: este o carte solida, alcatuita din doua parti teoretice in 33 de capitole si 10 povestiri-tablou din copilarie si adolescenta. Este o abordare fenomenologica a fenomenului Parenting, cu o excursie in filosofia paternitatii asa cum apare ea in Biblie si Confucianism, cu multe ilustratii de caz. Ca romancier, va asigur o lectura captivanta, ca jurnalist preocupat de anchete de mare rasunet in Romania, Moldova si Rusia, va asigur o carte foarte bine documentata si responsabila. Ca om crescut in padure, va daruiesc o carte plina de culori, sunete si mirosuri. Ca om al lui Dumnezeu, va impartasesc sufletul meu si multa caldura. Sper sa primiti acest dar al meu. Vi-l ofer din toata inima. Savatie Bastovoi
Antiparenting a devenit un fenomen inainte de a fi o carte.
Este primul experiment de acest fel, cind o carte se scrie cu peste 10 000 de cititori in fata care comenteaza, contrazic si completeaza cele scrise. Sintem in premiera mondiala. S‑ar putea ca acesta sa devina un nou mod de a scrie carti, un nou gen de literatura. Vocile cititorilor se regasesc nu doar la nivel de idei si atmosfera, ci chiar strabat in carte la modul cel mai direct, in calitate de actori.
www.facebook.com/groups/Antiparenting/
Fondatorul Antiparenting‑ului este Savatie Bastovoi, el insusi rodul unui experiment educational. Parintii sai, tatal – profesor universitar de filosofie si mama – regizor de teatru, se muta intr‑un sat mic inconjurat de paduri, indata dupa nasterea primului lor fiu. Copilaria plina de culori si aventuri va ajunge subiectul primului roman moldovenesc tradus la Paris, scris la doar 21 de ani. Obisnuit sa sara prin copaci si sa imblinzeasca caii de pe ses, tinarul precoce va sari la fel de usor prin literatura, adunind numeroase premii literare. Astazi Savatie Bastovoi este unul dintre cei mai prolifici si mai vinduti autori romani in viata, tirajele cartilor sale depasind 200 000 ex. Opiniile sale despre educatie au provocat adevarate razboaie internautice intre grupurile promotoare a noilor curente de parenting si grupul Antiparenting.
Antiparenting a devenit un fenomen inainte de a fi o carte.
Este primul experiment de acest fel, cind o carte se scrie cu peste 10 000 de cititori in fata care comenteaza, contrazic si completeaza cele scrise. Sintem in premiera mondiala. S‑ar putea ca acesta sa devina un nou mod de a scrie carti, un nou gen de literatura. Vocile cititorilor se regasesc nu doar la nivel de idei si atmosfera, ci chiar strabat in carte la modul cel mai direct, in calitate de actori.
www.facebook.com/groups/Antiparenting/
Fondatorul Antiparenting‑ului este Savatie Bastovoi, el insusi rodul unui experiment educational. Parintii sai, tatal – profesor universitar de filosofie si mama – regizor de teatru, se muta intr‑un sat mic inconjurat de paduri, indata dupa nasterea primului lor fiu. Copilaria plina de culori si aventuri va ajunge subiectul primului roman moldovenesc tradus la Paris, scris la doar 21 de ani. Obisnuit sa sara prin copaci si sa imblinzeasca caii de pe ses, tinarul precoce va sari la fel de usor prin literatura, adunind numeroase premii literare. Astazi Savatie Bastovoi este unul dintre cei mai prolifici si mai vinduti autori romani in viata, tirajele cartilor sale depasind 200 000 ex. Opiniile sale despre educatie au provocat adevarate razboaie internautice intre grupurile promotoare a noilor curente de parenting si grupul Antiparenting.
- GenresParenting
264 pages, Hardcover
Published February 1, 2017
17 people are currently reading
195 people want to read
About the author
Savatie Baștovoi
52 books128 followersSavatie Baştovoi – ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.
Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007).
În 2008 două volume, romanul Nebunul şi, respectiv, Cînd pietrele vorbesc (eseu) au obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.
Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.
În 2005, la invitaţia scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lîngă Sfîntul Sinod al BOR, participînd la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.
Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vîndute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200.000 de exemplare.
Cărţi de referinţă: Elefantul promis (poezie, Ed. Arc 1996), Iepurii nu mor (roman, ed. Aula 2001; ed. Polirom 2007, tradus în franceză la editura Jaqueline Shambon, grup Actes Sud), Nebunul (roman, ed. Cathisma 2006, tradus în rusește), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu, publicistica, inteviu), Între Freud şi Hristos (eseu, tradus în macedoniană cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Macedonia), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienta la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).
Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti.
Din 1998 este frate al mănăstirii Noul Neamţ.
Referinţe critice la cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi găsiţi în rubrica Gura Lumii de pe blogul personal.
Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007).
În 2008 două volume, romanul Nebunul şi, respectiv, Cînd pietrele vorbesc (eseu) au obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.
Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.
În 2005, la invitaţia scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lîngă Sfîntul Sinod al BOR, participînd la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.
Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vîndute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200.000 de exemplare.
Cărţi de referinţă: Elefantul promis (poezie, Ed. Arc 1996), Iepurii nu mor (roman, ed. Aula 2001; ed. Polirom 2007, tradus în franceză la editura Jaqueline Shambon, grup Actes Sud), Nebunul (roman, ed. Cathisma 2006, tradus în rusește), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu, publicistica, inteviu), Între Freud şi Hristos (eseu, tradus în macedoniană cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Macedonia), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienta la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).
Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti.
Din 1998 este frate al mănăstirii Noul Neamţ.
Referinţe critice la cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi găsiţi în rubrica Gura Lumii de pe blogul personal.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 30 reviews
March 1, 2017
Nu sunt un părinte care-și educă copilul după un anume sistem de educație. Nu-mi place fanatismul, nu rezonez cu persoanele care cred orbește în ceva. Eu mă consider un părinte care are capacitatea de a selecta exact ceea ce îi trebuie dintr-o carte sau alta de educație a copiilor, strategiile necesare și oarecum compatibile credințelor și certitudinilor mele ca și om.
Nu am fost sau nu sunt de acord cu multe chestii legate de parenting care au fost discutate în cartea "Antiparenting", pentru mine unele aspecte ale parentingului au fost duse la extreme, precum că: e o unealtă de manipulare, că nu e altceva decât o sectă desprinsă din Pedagogie. Că crește generații de copii mai frustrați, că rezolvă problema "copiilor nedoriți" și "problemele de "planificare familială". Afirmații cu o greutate destul de mare. Mă întreb atunci care e rostul studiilor de ani de zile ale acestor psihoterapeuți și în genere, la tot departamentul acesta de oameni care se ocupă cu tipul acesta de educație? Eu refuz să cred că "este o lucrare orchestrată pentru schimbarea lumii."
Pe de altă parte, să trec la scopul pentru care a fost scrisă această carte: păstrarea firescului în relațiile dintre părinți și copii. Precum că nu ai nevoie de cărți, de "secte", de oameni care blamează părinții pentru a ști să-ți educi copiii.
Mi-a plăcut explicația oferită termenilor mânie și furie.
Cartea este bine argumentată, cu toate că pe alocuri, cred eu, se exagerează. Se fac trimiteri la diferite filozofii și doctrine nu doar actuale, dar și antice. Autorul are talent la scris, asta o demonstrează numărul de cărți publicate și cititorii care-l citesc. Restul lucrurilor discutate în carte vă îndemn să le descoperiți singuri, lecturând cartea. Spor să aveți!
"A fi părinte este o condiție naturală care presupune nu doar o grijă firească față de copil, ci și o ascuțire a simțurilor în raport cu nevoile propriului copil, o sensibilitate pe care niciun set de soluții oferite de terapeuți nu le poate înlocui."
"Grija părinților pentru copil e ca în mâinile olarului față de lut: nu schimbă esența lutului, ci doar îi dă forma necesară pentru a putea fi umplut."
Nu am fost sau nu sunt de acord cu multe chestii legate de parenting care au fost discutate în cartea "Antiparenting", pentru mine unele aspecte ale parentingului au fost duse la extreme, precum că: e o unealtă de manipulare, că nu e altceva decât o sectă desprinsă din Pedagogie. Că crește generații de copii mai frustrați, că rezolvă problema "copiilor nedoriți" și "problemele de "planificare familială". Afirmații cu o greutate destul de mare. Mă întreb atunci care e rostul studiilor de ani de zile ale acestor psihoterapeuți și în genere, la tot departamentul acesta de oameni care se ocupă cu tipul acesta de educație? Eu refuz să cred că "este o lucrare orchestrată pentru schimbarea lumii."
Pe de altă parte, să trec la scopul pentru care a fost scrisă această carte: păstrarea firescului în relațiile dintre părinți și copii. Precum că nu ai nevoie de cărți, de "secte", de oameni care blamează părinții pentru a ști să-ți educi copiii.
Mi-a plăcut explicația oferită termenilor mânie și furie.
Cartea este bine argumentată, cu toate că pe alocuri, cred eu, se exagerează. Se fac trimiteri la diferite filozofii și doctrine nu doar actuale, dar și antice. Autorul are talent la scris, asta o demonstrează numărul de cărți publicate și cititorii care-l citesc. Restul lucrurilor discutate în carte vă îndemn să le descoperiți singuri, lecturând cartea. Spor să aveți!
"A fi părinte este o condiție naturală care presupune nu doar o grijă firească față de copil, ci și o ascuțire a simțurilor în raport cu nevoile propriului copil, o sensibilitate pe care niciun set de soluții oferite de terapeuți nu le poate înlocui."
"Grija părinților pentru copil e ca în mâinile olarului față de lut: nu schimbă esența lutului, ci doar îi dă forma necesară pentru a putea fi umplut."
April 7, 2017
Probabil una dintre cele mai slabe si deplasate carti pe care le-am citit. Deplasate pentru ca sunt jigniri numeroase la adresa copiilor (cel putin capitolul cu tantrum-ul este de-a dreptul fanatic: "Crizele de furie nu sunt nimic altceva decat manifestarile unui ego umflat pana la masura luciferica, pornit sa-si ucida semenii. Furiosul se aseamana in crizele sale unui imparat nebun care ucide pentru a se distra". Aceasta metafora este utilizata pentru a exemplifica de ce au copii de 2-3 ani crize de tantrum... serios acum... jeeezz).
Pacat, autorul chiar imi placea, citisem totul de la el si doar cuvinte de lauda pana acum. Probabil schimbarea directiei de a scrie in un domeniu nestapanit aduce astfel de rezultate.
PS: daca maine si Cristian Tudor Popescu se apuca sa scrie despre gatit.. s-a dus totul de rapa.
Nu recomand.
Pacat, autorul chiar imi placea, citisem totul de la el si doar cuvinte de lauda pana acum. Probabil schimbarea directiei de a scrie in un domeniu nestapanit aduce astfel de rezultate.
PS: daca maine si Cristian Tudor Popescu se apuca sa scrie despre gatit.. s-a dus totul de rapa.
Nu recomand.
March 31, 2017
Autorul are talent la scris - e impresia dominantă după finalizarea carții. Argumentația lui e interesantă însă lasă de dorit în unele aspecte; se încearcă armonizarea pedagogiei clasice creştine (biblice şi patristice), așa cum o vede autorul, cu educația tradițională din Europa de Est.
Două aspecte sunt remarcabile la acest volum: primul, la scrierea cărții se pare că au participat, direct şi indirect, mii de persoane reunite în grupul "Antiparenting" de pe Facebook, prin sugestii, mărturii, cercetări şi mici experimente personale. Este un demers inedit dar care optează, în esență, pentru o abordare statistică proprie cercetărilor academice din sfera psihologiei şi sociologiei, de care autorul presupun că vrea să se diferențieze.
Al doilea aspect, care "repară" impresia lăsată de abordarea statistică, este ilustrat de mărturiile şi relatările personale despre copilăria părintelui Savatie, puse în forme literare splendide care confirmă, dacă mai era nevoie, talentul scriitoricesc al autorului. Singura obiecție la această parte, dacă mi se permite, este de ordin "metodologic": rămâi cu impresia că genul de copilărie avută de autor este normativă pentru un copil echilibrat; cei care cresc în oraşe, la bloc, fără rude sau bunici la țară, cu părinți corporatiști sunt condamnați la nefericire, tantrum şi neîmplinire.
Cu toate acestea socotesc că acest volum este un semnal pentru literatura de orientare creştin-ortodoxă care evidențiază o schimbare de strategie în care accentul nu se mai pune pe acuratețea doctrinară (o posibilă greșeală strategică a Creştinismului, concede autorul) ci pe credința creştină asumată ca mod de viață, ca fel de a fi existențial sau chiar ca şi cod comportamental.
E îmbucurător că volumul s-a bucurat şi de atenția lumii universitare iar autorul a participat la conferințe pe subiectul cărții în diverse spații academice contribuind la intensificarea interesului public pentru acest subiect.
Recomand cartea pentru plăcerea lecturării unui text scris de un autor talentat şi pentru problematizarea pe care o generează în sfera parentologiei.
Două aspecte sunt remarcabile la acest volum: primul, la scrierea cărții se pare că au participat, direct şi indirect, mii de persoane reunite în grupul "Antiparenting" de pe Facebook, prin sugestii, mărturii, cercetări şi mici experimente personale. Este un demers inedit dar care optează, în esență, pentru o abordare statistică proprie cercetărilor academice din sfera psihologiei şi sociologiei, de care autorul presupun că vrea să se diferențieze.
Al doilea aspect, care "repară" impresia lăsată de abordarea statistică, este ilustrat de mărturiile şi relatările personale despre copilăria părintelui Savatie, puse în forme literare splendide care confirmă, dacă mai era nevoie, talentul scriitoricesc al autorului. Singura obiecție la această parte, dacă mi se permite, este de ordin "metodologic": rămâi cu impresia că genul de copilărie avută de autor este normativă pentru un copil echilibrat; cei care cresc în oraşe, la bloc, fără rude sau bunici la țară, cu părinți corporatiști sunt condamnați la nefericire, tantrum şi neîmplinire.
Cu toate acestea socotesc că acest volum este un semnal pentru literatura de orientare creştin-ortodoxă care evidențiază o schimbare de strategie în care accentul nu se mai pune pe acuratețea doctrinară (o posibilă greșeală strategică a Creştinismului, concede autorul) ci pe credința creştină asumată ca mod de viață, ca fel de a fi existențial sau chiar ca şi cod comportamental.
E îmbucurător că volumul s-a bucurat şi de atenția lumii universitare iar autorul a participat la conferințe pe subiectul cărții în diverse spații academice contribuind la intensificarea interesului public pentru acest subiect.
Recomand cartea pentru plăcerea lecturării unui text scris de un autor talentat şi pentru problematizarea pe care o generează în sfera parentologiei.
November 14, 2017
Nu e o carte de evitat, dar ar fi putut sa fie mult mai buna. Unele aspecte sunt tratate mult prea superficial. Nu cred ca se vrea a fi un manual ci mai degraba o colectie de idei/principii care sa fie explorate si din/prin alte surse sau mijloace. Totusi...
Folosirea lui "î" in interiorul cuvantului ma duce cu gandul la alte lucruri. Poate meritau sa se faca unele ajustari, mai ales ca e vorba de o publicatie pentru Romania, la o editura romaneasca.
Folosirea lui "î" in interiorul cuvantului ma duce cu gandul la alte lucruri. Poate meritau sa se faca unele ajustari, mai ales ca e vorba de o publicatie pentru Romania, la o editura romaneasca.
August 9, 2020
Cu Savatie Baștovoi fie ești de acord, fie nu, credeam până acum. Teoria Antiparenting dezvoltată de autor vine cu critici dure asupra noțiunilor din parentingul conștient și susține, că fiecare părinte are deja resursele necesare în interior, pentru a educa copiii în mod armonios și echilibrat ♥️ Nu este nevoie de toate cursurile și cărțile scumpe pentru a primi certificat de părinte, afirmă Baștovoi. Eu aș dori totuși să deschid o nouă tabără și anume cea de Mijloc - în care să combin niște idei care mi-au plăcut la Baștovoi și desigur conceptele clasice întâlnite în cărțile moderne de parenting. Aș mai adăuga, că este foarte important să ținem spiritul critic mereu conectat - să nu luăm informațiile ca atare și să le trecem prin filtre proprii înainte de a le aplica în rutina familiei. Educația fiecărui copil e unică, individuală și trebuie să ținem minte, că informațiile citite în toate cărțile de părinți sunt niște sugestii, alternative, cum am putea face, alegerea finală însă fiind mereu DOAR în capul fiecărui părinte în parte.
Nu am fost de acord cu notele religioase accentuate nelipsite din fiecare capitol practic. Caracterul spiritual cu siguranță e foarte important, dar pentru mine am decis că informațiile găsite la cercetătorii moderni din biologie, psihologie și educație vor fi cele după care mă voi ghida. Biblia e opțională în acest sens. Autorul se contrazice deseori, folosind concepte clasice din parentingul conștient, cum ar fi importanța atașamentului în primii ani de viață și despre necesitățile emoționale ale copilului.
Nu am fost de acord cu notele religioase accentuate nelipsite din fiecare capitol practic. Caracterul spiritual cu siguranță e foarte important, dar pentru mine am decis că informațiile găsite la cercetătorii moderni din biologie, psihologie și educație vor fi cele după care mă voi ghida. Biblia e opțională în acest sens. Autorul se contrazice deseori, folosind concepte clasice din parentingul conștient, cum ar fi importanța atașamentului în primii ani de viață și despre necesitățile emoționale ale copilului.
August 15, 2022
“Baietii trebuie sa fie puternici si priceputi, fetele frumoase si cuminti” … preferabil si la cratita, supuse barbatilor si asa mai departe :))
Autorul imparte dreptatea in stanga si in dreapta, probabil cum e obisnuit din biserica, cu autoritate. E impotriva “insamantarilor artificiale” pe care le considera un moft, sau modul prin care cuplurile aleg sa nasca “Cand vor, Ce vor”.
Probabil review-urile atat de bune ale cartii vin de la comunitatea ortodoxa/religioasa, care accepta ca adevaruri opiniile unei persoane cu “autoritate”. Problema e ca autoritatea acelei persoane nu are treaba cu psihopedagogia… ci cu biserica
Sumar: E o reinterpretare si revigorare a credintelor din ortodoxie in educatie
Autorul imparte dreptatea in stanga si in dreapta, probabil cum e obisnuit din biserica, cu autoritate. E impotriva “insamantarilor artificiale” pe care le considera un moft, sau modul prin care cuplurile aleg sa nasca “Cand vor, Ce vor”.
Probabil review-urile atat de bune ale cartii vin de la comunitatea ortodoxa/religioasa, care accepta ca adevaruri opiniile unei persoane cu “autoritate”. Problema e ca autoritatea acelei persoane nu are treaba cu psihopedagogia… ci cu biserica
Sumar: E o reinterpretare si revigorare a credintelor din ortodoxie in educatie
July 9, 2022
Savatie Bastovoi e un scriitor contemporan citit si tradus in mai multe limbi. Are un stil specific, incontestabil, sursele patristice aflandu-si locul la subiectele disputate. Consider ca familia isi are inceputul din religie, de la Adam si Eva, iar multimea de exemple "demodate" dupa parerea altora sunt de fapt destul potrivite, Maica Maria fiind etalonul maternitatii. Mai senina si mai blajina, prejudiciara si dura o carte ca Antiparenting nu putea fi.
Mi s-a replicat ca nu e o carte pentru varsta mea, desi am citit carti cu tenta filozofica mai greu de digerat. Mi-a placut, Bastovoi are o interactiune libera cu cititorul. Pe parcursul lecturii meditam asupra educatiei oferite in familie, faceam referire intre ceea ce scria ieromonahul si propria experienta. Per total, e o carte cu un impact puternic asupra personalitatii mele si ar fi fost lesne sa ii acord si cea de a 5-a stea, dar au fost anumite pasaje care intrau in contradictie cu opinia mea.
Spre exemplu, ieromonahul sustine ideea de concurenta in scoli, ceva normal pentru mine. Faptul ca aceasta nu aduce invidia printre semeni e complet nevalid. Doar pentru ca e sustinut de parentologi, nu inseamna ca e un instrument de manipulare al diavolului. In scoala in care invat (iar ieromonahul a tinut mai multe conferinte acolo) se atesta in majoritatea claselor "puternice" invidia. Una dintre premisele sau radacinile acestei inviidii este nemijlocit concurenta.
Astept cu nerabdare o noua vizita a scriitorului unde voi avea sansa sa obtin raspunsuri la acele intrebari ce ma macina.
Mi s-a replicat ca nu e o carte pentru varsta mea, desi am citit carti cu tenta filozofica mai greu de digerat. Mi-a placut, Bastovoi are o interactiune libera cu cititorul. Pe parcursul lecturii meditam asupra educatiei oferite in familie, faceam referire intre ceea ce scria ieromonahul si propria experienta. Per total, e o carte cu un impact puternic asupra personalitatii mele si ar fi fost lesne sa ii acord si cea de a 5-a stea, dar au fost anumite pasaje care intrau in contradictie cu opinia mea.
Spre exemplu, ieromonahul sustine ideea de concurenta in scoli, ceva normal pentru mine. Faptul ca aceasta nu aduce invidia printre semeni e complet nevalid. Doar pentru ca e sustinut de parentologi, nu inseamna ca e un instrument de manipulare al diavolului. In scoala in care invat (iar ieromonahul a tinut mai multe conferinte acolo) se atesta in majoritatea claselor "puternice" invidia. Una dintre premisele sau radacinile acestei inviidii este nemijlocit concurenta.
Astept cu nerabdare o noua vizita a scriitorului unde voi avea sansa sa obtin raspunsuri la acele intrebari ce ma macina.
August 19, 2022
Am auzit de Savatie Baștivoi de ceva timp și era cumva pe lista autorilor a fi descoperiți la un anumit moment. Așa s-a întâmplat că am purces la această descoperire cu două cărți ale sale. Am început să-l cunosc prin cartea “Nebunul”, o carte care m-a convins de faptul că religia adaptată la nevoile societății moderne poate fi atractivă și pentru cei îndepărtați de ea.
De ce am ajuns atât de greu la acest autor? Nu sunt adepta cărților cu tentă religioasă, de aceea am avut rețineri pentru a lua în mâini cărțile sale, având impresia că datorită backgroundul-ui autorului, acestea vor fi bogate în repere biblice și dogme bisericești. Însă, am fost plăcut surprinsă că așteptările mi-au fost depășite. Să nu fiu înțeleasă greșit, cărțile sale au o tentă religioasă și Dumnezeu este amintit în multiple pagini, însă dogmele bisericești lipsesc de aici.
Cu referire la lucrarea de față. Nu este o carte a fi ignorată, însă în același timp părinții trebuie să fie atenți ce sfaturi urmează și pe care să le chestioneze. Conform observațiilor mele subiective unele sfaturi sunt prețioase și deci demne de urmat, fiind desprinse din înțelepciunea populară. Însă, unele idei, sau mai bine zis teze susținute de către autor, le-am găsit învechite, ilogice, pe alocuri chiar absurde.
Teza de bază susținută de autor pe durata întregii cărți este că dragostea este cel mai mare dar oferit de către părinți copiilor lor, dar și una din principalele soluții pentru rezolvarea oricărui impediment apărut în calea educării copilului. Rezonez cu această idee considerând dragostea cărămida de căpătâi care stă la baza unei copilării fericite.
O altă idee pe care am apreciat-o și pe care o susțin și eu este aceea că părintele trebuie să-și păstreze un grad de autoritate în fața copilului. Într-adevăr, părintele trebuie să fie cel ce stabilește regulile pentru copil și nu invers. Permisivitatea pe care o au unii părinți din dorința de a crea raporturi de prietenie cu propriile odrasle pot crea de multe ori copii și ulterior adolescenți problematici, cu comportament derapant.
Nu am rezonat pe deplin cu ideea conform căreia părinții știu de la natură cum e mai bine să-și educe copiii și deci nu au nevoie de nici un fel de îndrumări. Sunt de-acord că fiecare părinte este în puterea de a decide cum să-și educe copilul, aceasta însă nu înseamnă că el va folosi instinctiv cea mai bună metodă.
O idee care m-a lăsat perplexă și pe care nici nu doresc s-o analizez, deoarece o găsesc absurdă este următoarea: “Am toate motivele să afirm că majoritatea copiilor diagnosticați cu probleme neurologice și psihice după vârsta de trei ani s-au născut sănătoși, dar au fost îmbolnăviți de proprii părinți, prin aplicarea unor metode de educație experimentale.”
Pe-alocuri autorul parcă condamnă evoluția societății. O multitudine de idei și cercetări din domeniul educației / pedagogiei / psihologiei sunt criticate și deci văzute fără rost de către el. Se afirmă chiar că sintagma “nevoile vremii” a apărut din dorința de a schimba lumea și deci de a-l îndepărta pe om de Dumnezeu. Aici, a cam exagerat după părerea mea.
La un moment dat autorul critică chiar și familiile care iau hotărârea să adopte copii în detrimentul celor proprii, chiar nu văd care ar fi aspectul negativ al adopției?!
În final, citiți cartea dacă sunteți curioși, însă trageți singuri concluziile…
“Îndeplinirea de către părinți a celor care se fac printr-o criză de plâns este percepută de copil caut slăbiciune.”
“Antiparenting” de Savatie Baștovoi
De ce am ajuns atât de greu la acest autor? Nu sunt adepta cărților cu tentă religioasă, de aceea am avut rețineri pentru a lua în mâini cărțile sale, având impresia că datorită backgroundul-ui autorului, acestea vor fi bogate în repere biblice și dogme bisericești. Însă, am fost plăcut surprinsă că așteptările mi-au fost depășite. Să nu fiu înțeleasă greșit, cărțile sale au o tentă religioasă și Dumnezeu este amintit în multiple pagini, însă dogmele bisericești lipsesc de aici.
Cu referire la lucrarea de față. Nu este o carte a fi ignorată, însă în același timp părinții trebuie să fie atenți ce sfaturi urmează și pe care să le chestioneze. Conform observațiilor mele subiective unele sfaturi sunt prețioase și deci demne de urmat, fiind desprinse din înțelepciunea populară. Însă, unele idei, sau mai bine zis teze susținute de către autor, le-am găsit învechite, ilogice, pe alocuri chiar absurde.
Teza de bază susținută de autor pe durata întregii cărți este că dragostea este cel mai mare dar oferit de către părinți copiilor lor, dar și una din principalele soluții pentru rezolvarea oricărui impediment apărut în calea educării copilului. Rezonez cu această idee considerând dragostea cărămida de căpătâi care stă la baza unei copilării fericite.
O altă idee pe care am apreciat-o și pe care o susțin și eu este aceea că părintele trebuie să-și păstreze un grad de autoritate în fața copilului. Într-adevăr, părintele trebuie să fie cel ce stabilește regulile pentru copil și nu invers. Permisivitatea pe care o au unii părinți din dorința de a crea raporturi de prietenie cu propriile odrasle pot crea de multe ori copii și ulterior adolescenți problematici, cu comportament derapant.
Nu am rezonat pe deplin cu ideea conform căreia părinții știu de la natură cum e mai bine să-și educe copiii și deci nu au nevoie de nici un fel de îndrumări. Sunt de-acord că fiecare părinte este în puterea de a decide cum să-și educe copilul, aceasta însă nu înseamnă că el va folosi instinctiv cea mai bună metodă.
O idee care m-a lăsat perplexă și pe care nici nu doresc s-o analizez, deoarece o găsesc absurdă este următoarea: “Am toate motivele să afirm că majoritatea copiilor diagnosticați cu probleme neurologice și psihice după vârsta de trei ani s-au născut sănătoși, dar au fost îmbolnăviți de proprii părinți, prin aplicarea unor metode de educație experimentale.”
Pe-alocuri autorul parcă condamnă evoluția societății. O multitudine de idei și cercetări din domeniul educației / pedagogiei / psihologiei sunt criticate și deci văzute fără rost de către el. Se afirmă chiar că sintagma “nevoile vremii” a apărut din dorința de a schimba lumea și deci de a-l îndepărta pe om de Dumnezeu. Aici, a cam exagerat după părerea mea.
La un moment dat autorul critică chiar și familiile care iau hotărârea să adopte copii în detrimentul celor proprii, chiar nu văd care ar fi aspectul negativ al adopției?!
În final, citiți cartea dacă sunteți curioși, însă trageți singuri concluziile…
“Îndeplinirea de către părinți a celor care se fac printr-o criză de plâns este percepută de copil caut slăbiciune.”
“Antiparenting” de Savatie Baștovoi
August 5, 2017
I finished reading a book called "Antiparenting" by Savatie Bastovoi.
Savatie Bastovoi is a Moldavian/Romanian monk who wrote several books mostly about the political arena in communist, post communist and democrat Romania, Russia and other countries.
His last book is not translated yet (it was released only a few months ago), but it raised many controversies.
I did not what to expect from the book, as the reviews were very different, but I did enjoy it (as most of his books).
The topic was-as it can be understood from the title- parenting.
From my understanding after reading this book he is against "parenting" which he argues that it became a "trend" emerging in the 1970s in the USA (prior to that date there was no such word as "parenting"). He makes comparisons between different writers who were preoccupied with writing books about how to raise children and he also writes about different present problems revolving around raising children. His main argument is that being a parent nowadays is a phenomena that becomes commercial, more parents use different pieces of advice written in books or given by "consultants" and anything that is not written within the books or different from the books is considered to be wrong. He makes different analogies and comparisons. He also addresses different topics within raising children- memory, freedoms, games, tantrums, listening (to parents), health and so on.
I would recommend anyone to read this book as it offers different perspectives on parenting and a different approach towards the subject.
Savatie Bastovoi is a Moldavian/Romanian monk who wrote several books mostly about the political arena in communist, post communist and democrat Romania, Russia and other countries.
His last book is not translated yet (it was released only a few months ago), but it raised many controversies.
I did not what to expect from the book, as the reviews were very different, but I did enjoy it (as most of his books).
The topic was-as it can be understood from the title- parenting.
From my understanding after reading this book he is against "parenting" which he argues that it became a "trend" emerging in the 1970s in the USA (prior to that date there was no such word as "parenting"). He makes comparisons between different writers who were preoccupied with writing books about how to raise children and he also writes about different present problems revolving around raising children. His main argument is that being a parent nowadays is a phenomena that becomes commercial, more parents use different pieces of advice written in books or given by "consultants" and anything that is not written within the books or different from the books is considered to be wrong. He makes different analogies and comparisons. He also addresses different topics within raising children- memory, freedoms, games, tantrums, listening (to parents), health and so on.
I would recommend anyone to read this book as it offers different perspectives on parenting and a different approach towards the subject.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Read
November 30, 2019Voi preciza cu franchețe, din start, că mă abțin să-i pun notă acestei cărți ce m-a bulversat totalmente. E terminată de-o săptămână și încă-i fac "digestia". E lizibilă, dar și una extrem de controversată. Nu degeaba opiniile acestui scriitor cu privire la educație au provocat adevărate războaie internautice între grupurile promotoare a noilor curente de parenting și grupul "Antiparenting".
Cartea a stârnit în mine adevărate avalanșe de gânduri și idei, ce mi-au uns sufletul și zguduit deopotrivă. E văzută prin prisma propriilor valori și convingeri ale ieromonahului, unele plăcute, viscerale și de bun simț, însă cu altele nu rezonez de nicio culoare. E ușor agasant să citești că cei din parenting sunt o sectă desprinsă din pedagogie, ce cresc copii frustrați, iar "copiii iubiți nu fac tantrum"...elucubrație crasă ce-a cântărit plumb pentru mine.
Și totuși mi-a plăcut să citesc contraargumente, pentru că asta a dus la o luptă acerbă în tot ceea ce cred, simt și fac pentru ai mei copii. Mi-ar plăcea mai abitir să-i lecturez ediția unei cărți după ce-ar fi făcut și crescut propriul copil, dar...
Cartea a stârnit în mine adevărate avalanșe de gânduri și idei, ce mi-au uns sufletul și zguduit deopotrivă. E văzută prin prisma propriilor valori și convingeri ale ieromonahului, unele plăcute, viscerale și de bun simț, însă cu altele nu rezonez de nicio culoare. E ușor agasant să citești că cei din parenting sunt o sectă desprinsă din pedagogie, ce cresc copii frustrați, iar "copiii iubiți nu fac tantrum"...elucubrație crasă ce-a cântărit plumb pentru mine.
Și totuși mi-a plăcut să citesc contraargumente, pentru că asta a dus la o luptă acerbă în tot ceea ce cred, simt și fac pentru ai mei copii. Mi-ar plăcea mai abitir să-i lecturez ediția unei cărți după ce-ar fi făcut și crescut propriul copil, dar...
November 6, 2018
În general, îmi place să ascult contraargumente pentru că asta duce la întărirea înelegerii. Dar în cazul cărții „Antiparenting”, contraargumentul nu mi s-a părut unul convingător, de aceea că multe dintre elementele lui își au baza în dogma creștină, care nu rezonează cu viziunea mea despre lume.
Mi-au plăcut poveștile din partea 3. Mi-a plăcut capitolul despre microbi și „cel mai”, probabil pentru că suntem aproape ca vîrstă cu autorul, și se pare că am avut o copilărie similară, chiar dacă eu nu am călărit cai.
Pentru mine utilitatea unei cărți se măsoară cu cît de mult pot aplica eu în viața de zi cu zi pentru a o face mai bună, și în cartea asta am găsit foarte puține asemenea lucruri. Am rămas cu impresia că autorul încă nu are copii — bănuiesc că asta i-ar schimba unele păreri.
Mi-au plăcut poveștile din partea 3. Mi-a plăcut capitolul despre microbi și „cel mai”, probabil pentru că suntem aproape ca vîrstă cu autorul, și se pare că am avut o copilărie similară, chiar dacă eu nu am călărit cai.
Pentru mine utilitatea unei cărți se măsoară cu cît de mult pot aplica eu în viața de zi cu zi pentru a o face mai bună, și în cartea asta am găsit foarte puține asemenea lucruri. Am rămas cu impresia că autorul încă nu are copii — bănuiesc că asta i-ar schimba unele păreri.
July 16, 2020
Cartea este scrisă cu talent, însă pe alocuri se resimte prea mult talentul și prea puțin profesionalismul sau mai bine zis documentarea în ceea ce privește anumite teme. Documentarea este înlocuită cu părerea personală, ceia ce face ca cartea să fie puțin deplasată. Însă am găsit o sumedenie de sfaturi bune în carte, care înlocuiește orice imperfecțiune a scrisului.
Eu personal în curând voi fi mămică și țin să tind spre o educare ortodoxă, așa cum am fost crescută de părinții mei cărora le mulțumesc din suflet.
Eu personal în curând voi fi mămică și țin să tind spre o educare ortodoxă, așa cum am fost crescută de părinții mei cărora le mulțumesc din suflet.
February 7, 2026
Cu mici idei unde personal nu am rezonat complet, cartea mi se pare că punctează o naturalețe în creșterea copiilor demult uitată și ignorată. Ideile de a trata copilul ca pe un adult, să impui limite și ignorarea "consilierilor" acreditati de un curs făcut online în detrimentul propriei judecăți, sunt primele resorturi pe care orice părinte trebuie să și le insuseasca.
Recomand tuturor celor care sunt consumați de "grupuri de mame", parerologi și toți care au citit maxim 2 postări pe Instagram în domeniu.
Recomand tuturor celor care sunt consumați de "grupuri de mame", parerologi și toți care au citit maxim 2 postări pe Instagram în domeniu.
August 4, 2020
Nu am putut termina cartea. E o contradictie permanenta in ea, nu rezonez cu cele spuse de autor, desi sunt de acord ca e o adevarata industrie de specialisti in “parenting”, nu e bine sa mergi niciodata in extreme, iar cartea asta, asa cum ii spune si titlul, incearca sa desfiinteze conceptele de “parenting” in favoarea bisericii. Nu m-a convins deloc.
October 26, 2019
Mi-a placut mult, o recomand tuturor parintilor, este scrisa din persepectiva adultului care ofera sfaturi raportandu-se la propria copilarie. Desi vremea a trecut si vremurile s-au schimbat, unele principii legate de cresterea copiilor raman neschimbate.
October 11, 2017
Recomand cartea parintilor, in mod special, cu siguranta va veti schimba "metodele" educationale.
January 1, 2018
Foarte educativă din multe puncte de vedere, explicații și puncte de vedere bine argumentate.
April 16, 2018
O carte care spune ca e rusinos sa inveti sa fii un parinte bun, asemeni unui copil cu carnetel care merge la scoala (p 46) nu merita nici macar o stea. Nu recomand.
May 24, 2018
Recomand ! Eu am citit aceasta carte mai mult din perspectiva copilului din mine. Veți găsi multe cuvinte frumoase și suficiente sfaturi, chiar dacă nu sunteți părinți.
November 2, 2018
Una din cele mai bune carti despre modul de a privi educatia copiilor, prezentat intr-un stil aparte si captivant.
July 27, 2019
O carte plina de intelepciune, scrisa atat de frumos ! Cu greu o poti lasa din maini. Merita citita !!!
May 6, 2021
Recomand!!!
March 22, 2022
Worth a shot. Re-read it and still enjoyed.
Imagine that this is a book based both on research and a Facebook group's activity.
Imagine that this is a book based both on research and a Facebook group's activity.
September 14, 2025
The ideas are not developed fully to grasp the authors direction.
October 21, 2025
Eram hotărâtă să îi dau cinci stele, până am ajuns la "Mitul traumelor" și a început să fiarbă sângele în mine.
March 13, 2017
I agreed with 85% of the book's point of veiw.
~10% of the book - still trying to digest.
5% did not agree 100%
It's a different point of view which brings to light a lot of points from Bible and orthodox writings. If you ever read such books, the things presented would not be of surprise.
~10% of the book - still trying to digest.
5% did not agree 100%
It's a different point of view which brings to light a lot of points from Bible and orthodox writings. If you ever read such books, the things presented would not be of surprise.
January 13, 2020
Mi-a placut pragmatismul, simplitatea si cursul natura cu care priveste anumite aspecte din cresterea si educatia unui copil. Prezinta obiectiv mare parte din idei. Insa sunt si idei pe care le prezinta defensiv, interpretate ca si atacuri la credinta, religie. In aceste momente, da si el dovada de extremism, pe care de altfel il condamna in curentul de parenting.
February 24, 2017
Absolut superba! Mutumesc, parinte!
February 13, 2021
O colecție de articole publicate de autor de unde și o natura inomogenă a cărții. Abordează problematica denaturării educări copilului din perspectiva creștină în lumea modernă aflată sub imperiul (promovării) parentingului ”după facebook”.
May 2, 2017
Carti cu care nu am rezonat au fost foarte multe pana in acest moment, dar asta le-a intrecut pe toate.
Tot timpul am avut impresia ca autorul bate apa in piua, ca se chinuie sa scrie ceva inteligent si logic. La final, tot ce a reusit sa ma faca sa inteleg este cat de frustrat este el ca lumea din ziua de azi a indraznit sa evolueze intr-o directie cu care nu este deloc de acord. Isi acorda singur dreptul de a judeca si nu se sfieste sa o faca, prea taios as spune, chiar daca incearca sa dreaga busuiocul si afirma ca ideile expuse in carte sunt de fapt o colectie de afirmatii adunate dintr-o discutie pe facebook la care au particpat o gramada de oameni (ni se atrage atentia de cateva ori ca este vorba de medici, psihologi, profesori, asta ca nu cumva sa credem ca citeaza vreo lele sarmalista sau vreun neica nimeni).
Mi-a placut o singura chestie din cartea asta, cateva randuri de la sfarsitul unui capitol in care scria ca un copil este ca o bucata de lut pe care parintii incearca sa o modeleze intr-un vas cat mai frumos, vas pe care doar copilul il va putea umple cu ce vrea el.
Tot timpul am avut impresia ca autorul bate apa in piua, ca se chinuie sa scrie ceva inteligent si logic. La final, tot ce a reusit sa ma faca sa inteleg este cat de frustrat este el ca lumea din ziua de azi a indraznit sa evolueze intr-o directie cu care nu este deloc de acord. Isi acorda singur dreptul de a judeca si nu se sfieste sa o faca, prea taios as spune, chiar daca incearca sa dreaga busuiocul si afirma ca ideile expuse in carte sunt de fapt o colectie de afirmatii adunate dintr-o discutie pe facebook la care au particpat o gramada de oameni (ni se atrage atentia de cateva ori ca este vorba de medici, psihologi, profesori, asta ca nu cumva sa credem ca citeaza vreo lele sarmalista sau vreun neica nimeni).
Mi-a placut o singura chestie din cartea asta, cateva randuri de la sfarsitul unui capitol in care scria ca un copil este ca o bucata de lut pe care parintii incearca sa o modeleze intr-un vas cat mai frumos, vas pe care doar copilul il va putea umple cu ce vrea el.
Displaying 1 - 30 of 30 reviews