Alexandra visează într-o noapte un băiat de care se îndrăgostește. A doua zi îl așteaptă pe aceeași bancă din vis iar el apare. Relația lor începe. Trecutul însă o bântuie și nu există moment care să nu-i amintească de băiatul ce i-a frânt inima. După un timp, acesta dispare. Din prea multe emoții și după o ceartă groaznică, tânăra și Florin își iau rămas bun.
Singura întrebare care o macină pe Alexandra este: unde a dispărut Cristian? Se va mai întoarce vreodată? Pleacă în cautarea lui trecând prin momente ce o învață că dragostea are mai multe fețe și personalități.
Ce mai rămâne de făcut este să își dea seama că nimeni nu e ceea ce pare și pe un om poți să nu-l cunoști niciodată cu adevărat.
Ai grijă în cine îți pui încrederea, s-ar putea ca acela să te omoare!
O dramă psihologică ce te va duce pe culmile disperării, îți va pune nenumărate întrebări și te va sfârși în lacrimi.
„Lacrimi de îngeri” este o dramă despre iubire, despre viață și despre alegerile pe care le facem. O poveste cu numeroase răsturnări de situație, o carte care îl ține pe cititor captiv până la ultima pagină. Este o carte plină de emoții, care te trece prin toate stările posibile și îți smulge și câte o lacrimă. Eva Anca, Rândurile Evei
Translation widget on The blog!!! Un roman cu teme filozofice, o poveste încâlcita unde nu realizezi care este exact firul narativ. Un stil de scriere ușor filozofic, ce se pierde in detalii. Un amalgam de young-adult, paranormal și roman polițist. Păcat, mare păcat! Ar fi putut fi un roman frumos... Recenzia mea completă o găsiți aici: https://justreadingmybooks.wordpress....
O carte despre care mi.e greu sa vorbesc despre ea. Am ramas socata cata suferinta poate indura Alexandra. Drama prin care trece, tortura la care este supusa de fratele ei vitrig este greu de digerat pt mine, mi.e greu sa cred ca suntem inconjurati de oameni asa de cruzi.
De-a lungul poveştii am oscilat în a cataloga personajele în tot felul de boli psihice: ba bipolaritate, ba schizofrenie. Deşi la început e pur şi simplu o poveste de dragoste cu dramele tipice tinereţii, la un moment dat se schimbă cursul, tot firul narativ explodând în zeci de direcţii cu evenimente care din care mai ciudate. De la povestea de dragoste fulger dintre Alexandra şi Florin, ne trezim prinşi într-un triunghi amoros odată cu conştientizarea lui Cristian a iubirii sale pentru buna lui prietenă. O simplă vacanţă la mare schimbă însă tot repertoriul având în vedere că sentimentele încuiate de ceva vreme ale Alexandrei explodează rănindu-i pe cei din jur şi creându-i o stare de debusolare.
Ioana Dumitrăchescu este o autoare cameleonică, îi place să creeze și să se joace cu personajele sale, făcându-le să treacă prin situații teribile, ce le aruncă în cele mai adânci culmi ale disperării. Nu le lasă prea mult timp pentru a își reveni, nici tu, ca cititor, nu ai privilegiul acesta, deși, la un moment dat, simți nevoia de o pauză în tot acel ocean de amărăciune. Li se oferă și ni se oferă doar scurte răgazuri, doar atât cât să apucăm să ne tragem un pic sufletul, pentru ca, mai apoi, să ne adâncim și mai tare în valurile tristeții și ale vieții.
„Lacrimi de îngeri” este o carte care trezește sentimente puternice și contradictorii în cititor. Este o dramă despre iubire, dar presărată cu atât de multe răsturnări de situație, încât nu ai cum să te plictisești, citind-o. Aștepți mereu să descoperi ce se va întâmpla în continuare, prin câte încercări îi mai poartă viața pe protagoniști.
Chiar nu prea știu cum să descriu această carte. Este cartea de debut a Ioanei Dumitrachescu. O carte în care autoarea si-a așternut gândurile ei despre iubire, depresie, suferința din iubirea neîmpărtășită și despre ce este viața, cum merită trăită. Are niște cugetări profunde care m-au atins și impresionat cu profunzimea lor. A închegat o poveste despre iubire, a conturat niște personaje prin care a transmis ceea ce simte ea. Recunosc că pe alocuri mi s-a părut haotică povestea, chiar mă pierdusem de câteva ori pe parcursul ei și chiar m-a enervat personajul feminin cu indeciziile ei, cu dezechilibrul ei emoțional. A reușit autoarea spre final să ne dea dezlegarea tuturor misterelor și zăpăcelilor create. Are un stil de a încurca ițele și mințile cititorilor, ceva de groază. Este un roman cam depresiv, dar probabil că aceasta este starea atunci când alergi după himere, când tânjești după iubire și nu o găsești sau când nu o prețuiești suficient atunci când o descoperi. Este o carte care nu prea poate fi descrisă pentru că trebuie trăită, percepută și interpretată personal de fiecare. Ioana a reușit să-mi incite curiozitatea și voi citi și "S-a sfârsit înainte să înceapă" .
însuflețească o poveste izvorâtă din suflet, să schițeze o pictură din viețile altor oameni, ne bucură cu o deosebită operă. Un roman, o dramă, o poveste a primei iubiri, combinată din fapte reale și întâmplări plămădite ale imaginației autoarei.
I-am dat cu indulgență 2 stele. Aveam așteptări mai mari de la această carte, dar... . Încă de la început, nu m-am putut intelege cu personajele și acțiunile lor, care, de multe ori, erau prostești. Consider că finalul a rămas puțin nedeslușit, terminându-se cu acele însemnări, dar fără a explica ce s-a întâmplat, într-un final, cu personajul respectiv. De altfel, m-a surprins personajul Cristian într-un mod neplăcut. Dacă la inceput era singurul personaj care îmi plăcea, spre final am rămas cu un gust amar...
Am citit această carte cu sufletul la gură, m-am regăsit în multe din acțiunile personajelor și am trăit fiecare experiență o dată cu aceștia. „Lacrimi de îngeri” mi-a strâns inima în pumn încă din momentul în care am început să o citesc, iar abia a doua zi după finalizarea ei am putut simți cum pumnul se retrage și eu pot trăi normal din nou.❤