Într-o sâmbătă seara, târziu, după un concert, Lori a început să se simtă încordată pe când mergea prin parcare către mașina ei. A început să se gândească la prietena ei, care fusese atacată cu câteva săptămâni înainte. A început să meargă mai repede. Inima a început să-i bată nebunește și a început să transpire. Avea senzația că nu poate respira și că o strânge ceva în piept. Știa, pur și simplu, că are probleme și că tocmai urma să i se întâmple ceva rău. După ce a ajuns la mașină, s-a aruncat înăuntru și a încuiat ușile. Dar nu era în stare să conducă. Îi tremurau mâinile și se simțea amețită. Cam după cinci minute, s-a simțit mai bine și a putut să conducă spre casă. Vreme de câteva zile după aceea, nu se putea gândi decât la cât de îngrozită fusese în noaptea respectivă.
David fusese un elev de nota 10 și un sportiv foarte apreciat la liceu. Pentru el era mereu ușor. Abia când a picat un examen de la jumătatea trimestrului, în cel de-al doilea semestru de facultate, a început să se îndoiască de capacitățile sale. A început să își facă griji în privința testelor care urmau,
întrebându-se dacă avea să le pice și pe acestea. Deși nu a mai căzut la niciun examen, temerile lui legate de posibilitatea de a eșua i-au îngreunat încercările de a învăța. Din cauza aceasta, notele i-au scăzut de la zece la opt și șapte. Situația s-a agravat. A început să își facă griji pentru viitor, mai ales pentru carieră. Dacă avea să fie doar un student mediocru sau, și mai rău, dacă nu ar fi
terminat facultatea, nu va putea să găsească vreodată un post bun. Și fără un serviciu bun, nicio femeie nu avea să vrea să se mărite cu el. David credea că îl așteaptă o viață plină de dezamăgire și nefericire. Marie trecea printr-o perioadă dificilă. Nu numai că rămăsese fără serviciu într-o economie dificilă, ci o mai părăsise și cel de fusese iubitul ei vreme de trei ani, pentru altă femeie. Ca și cum nu ar fi fost de-ajuns, mama ei în vârstă fusese spitalizată după ce căzuse și își fracturase șoldul, astfel că tatăl ei suferind rămăsese să aibă singur grijă de el, acasă. Singura rudă apropiată, un frate mai mare, nu-i era de niciun ajutor, dat fiind că rupsese toate legăturile cu părinții după ce plecase de acasă. Marie se gândea: „De ce mi se întâmplă mie toate? Mai întâi m-a părăsit iubitul, părinții mei sunt bolnavi și nu știu cum am să-mi plătesc chiria luna viitoare. Nu mai știu cum să mă descurc cu toate“.