What do you think?
Rate this book
Secretele prințesei de Cadignan și alte studii de femei
Balzac à la recherche du mystère et du culte qui est au centre de La Comédie humaine : "Depuis quelques mois, d'Arthez était l'objet des railleries de Blondet et de Rastignac qui lui reprochaient de ne connaître ni le monde ni les femmes. L'amour, réduit à ce que le faisait la Nature, était à leurs yeux la plus sotte chose du monde. L'une des gloires de la Société, c'est d'avoir créé la femme là où la Nature a fait une femelle ; d'avoir créé la perpétuité du désir là où la Nature n'a pensé qu'à la perpétuité de l'Espèce. D'Arthez connaissait peut-être la femme, mais il ignorait la divinité." (Les Secrets de la princesse de Cadignan.)
256 pages, Mass Market Paperback
First published January 1, 1839
3 people are currently reading
98 people want to read
About the author
Honoré de Balzac
9,540 books4,370 followersFrench writer Honoré de Balzac (born Honoré Balzac), a founder of the realist school of fiction, portrayed the panorama of society in a body of works, known collectively as
La comédie humaine
.
Honoré de Balzac authored 19th-century novels and plays. After the fall of Napoléon in 1815, his magnum opus, a sequence of almost a hundred novels and plays, entitled, presents life in the years.
Due to keen observation of fine detail and unfiltered representation, European literature regards Balzac. He features renowned multifaceted, even complex, morally ambiguous, full lesser characters. Character well imbues inanimate objects; the city of Paris, a backdrop, takes on many qualities. He influenced many famous authors, including the novelists Marcel Proust, Émile Zola, Charles John Huffam Dickens, Gustave Flaubert, Henry James, and Jack Kerouac as well as important philosophers, such as Friedrich Engels. Many works of Balzac, made into films, continue to inspire.
An enthusiastic reader and independent thinker as a child, Balzac adapted with trouble to the teaching style of his grammar. His willful nature caused trouble throughout his life and frustrated his ambitions to succeed in the world of business. Balzac finished, and people then apprenticed him as a legal clerk, but after wearying of banal routine, he turned his back on law. He attempted a publisher, printer, businessman, critic, and politician before and during his career. He failed in these efforts From his own experience, he reflects life difficulties and includes scenes.
Possibly due to his intense schedule and from health problems, Balzac suffered throughout his life. Financial and personal drama often strained his relationship with his family, and he lost more than one friend over critical reviews. In 1850, he married Ewelina Hańska, his longtime paramour; five months later, he passed away.
Honoré de Balzac authored 19th-century novels and plays. After the fall of Napoléon in 1815, his magnum opus, a sequence of almost a hundred novels and plays, entitled, presents life in the years.
Due to keen observation of fine detail and unfiltered representation, European literature regards Balzac. He features renowned multifaceted, even complex, morally ambiguous, full lesser characters. Character well imbues inanimate objects; the city of Paris, a backdrop, takes on many qualities. He influenced many famous authors, including the novelists Marcel Proust, Émile Zola, Charles John Huffam Dickens, Gustave Flaubert, Henry James, and Jack Kerouac as well as important philosophers, such as Friedrich Engels. Many works of Balzac, made into films, continue to inspire.
An enthusiastic reader and independent thinker as a child, Balzac adapted with trouble to the teaching style of his grammar. His willful nature caused trouble throughout his life and frustrated his ambitions to succeed in the world of business. Balzac finished, and people then apprenticed him as a legal clerk, but after wearying of banal routine, he turned his back on law. He attempted a publisher, printer, businessman, critic, and politician before and during his career. He failed in these efforts From his own experience, he reflects life difficulties and includes scenes.
Possibly due to his intense schedule and from health problems, Balzac suffered throughout his life. Financial and personal drama often strained his relationship with his family, and he lost more than one friend over critical reviews. In 1850, he married Ewelina Hańska, his longtime paramour; five months later, he passed away.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
May 26, 2023
"Or, ce-si doresc toate femeile daca nu sa fie amuzate, intelese sau adorate?"
Cartea reprezinta un studiu la adresa femeilor si atunci cand vorbim despre femei vorbim automat si despre barbati si conduita lor. Desigur, femeile s-au schimbat - ar spune barbatii - dar si barbatii s-au schimbat - ar spune femeile. Acum, un domn rareori mai saruta mana unei doamne in timp ce o invita la opera iar o doamna rareori va rosi cand va fi curtata.
Intorcandu-ne la carte, aceasta contine 5 povestiri relativ scurte, toate avand ca punct central o femeie speciala cu caracter, o mare doamna si o mare seducatoare, care stie sa cucereasca si sa se lase cucerita. Desigur ca aceste istorisiri sunt si despre eticheta, morala, educatie sentimentala, maniere si spirit.
Prima, "Studiu de femeie" o are in prim plan pe marchiza de Listomere. Cocheta si virtuoasa in egala masura, casatorita cu un om sters primeste o buclucasa scrisoare de dragoste de la baronul Eugene Rastignac. La final se dovedeste ca scrisoarea nu-i era destinata si lucrurile devin jenante pentru amandoi.
A doua ne-o infatiseaza pe "Doamna Firmiani", despre care se zice ca "este una din acele femei adorabile ce-i slujesc naturii drept scuza pentru uratele pe care le-a creat din greseala." Lectura e un deliciu iar povestea este dragalasa. Mi s-a parut ca seamana cu "O idila pe un turn" de Thomas Hardy.
In "Femeia parasita" un tanar baron, Gaston de Nueil este trimis de medici intr-o provincie retrasa pentru a-si odihni nervii. Acolo afla despre frumoasa si seducatoarea doamna de Beauseant, in jurul careia graviteaza un scandal amoros fiind respinsa si blamata de societate. El isi pune in cap s-o seduca si afla ca aceasta a fost parasita de iubitul ei in ciuda frumusetii si sentimentelor sale. Recomand a fi citita scrisoarea doamnei si studiata de catre orice barbat.
In "Alt studiu de femeie" aflam povestea de amor a primarului de Marsay povestita in salonul doamnei d' Espard. Avem cugetari delicioase despre cum trebuie sa fie "o femeie cum se cuvine". Aceasta idee este minunat dezbatuta si cititorul va ajunge sa adore aceasta scurta poveste.
Ultima, "Secretele printesei de Cadignan" o are in prim plan pe frumoasa si rafinata printesa, care insa ramasa fara avere este nevoita sa traiasca retrasa pentru ca la 36 de ani ea nu mai spera la dragoste. Am retinut o caracterizare frumoasa a ei: "Printesa avea profunzimea unui abis, gratia unei regine, era corupta ca un diplomat, misterioasa ca un mason si primejdioasa ca o sirena."
Asadar va recomand aceasta antologie pentru minunatele ore pe care le veti petrece alaturi de proza bogata si frumoasa a lui Balzac. Pentru ca stie cu adevarat cum sa flateze femeile fara sa cada in ridicol si stie sa-i faca victoriosi pe barbati in acest duel al dragostei fara a le umfla vanitatea prea mult. Personajele sale exceleaza in arta conversatiei si seductiei si autorul ofera cate un punct fiecaruia fara sa decida in mod decisiv cine castiga meciul - barbatul sau femeia. Cu totii par invingatori in dragoste si chiar daca sufera sau mor o fac frumos, cu gratie si eroism.
In incheiere atasez mai multe citate pentru ca textul este remarcabil de frumos si plin de invataminte:
"De altfel, femeile alese, precum doamna de Beauseant, nu se lasa seduse decat de gratia inteligentei si de superioritatea caracterului."
"In calitate de deputat, nu vorbeste niciodata, dar voteaza bine: in casnicie se comporta ca si in Camera. In consecinta este considerat cel mai bun sot din toata Franta."
"Ironia ei mangaie, iar critica ei nu jigneste: nu tine conferinte si nici nu se cearta, dar ii place sa conduca o discutie si stie s-o opreasca la timp."
"Cu cat o femeie este mai delicata, cu atat mai mult tine sa-si ascunda bucuriile sufletesti."
"... in viata ca si in lumea zanelor, femeia ii va apartine totdeauna celui ce stie cum sa ajunga pana la ea si sa o scoata din starea in care lancezeste."
"Sa te razbuni pe o femeie nu inseamna oare sa recunosti ca pentru tine exista numai una, ca nu poti sa traiesti fara ea?"
"Trebuie sa fii regina ca sa stii sa abdici si sa cobori cu noblete dintr-o pozitie inalta, pe care nici n-o pierzi vreodata cu totul."
"Niciodata nu-i iubim pe barbatii care se poarta cu noi ca niste invatatori, ne lezeaza prea tare micile orgolii."
"Putem iubi fara a fi fericite, putem fi fericite fara a iubi: dar a iubi si a avea parte de fericire, a ingemana aceste doua imense bucurii umane, este un miracol."
Cartea reprezinta un studiu la adresa femeilor si atunci cand vorbim despre femei vorbim automat si despre barbati si conduita lor. Desigur, femeile s-au schimbat - ar spune barbatii - dar si barbatii s-au schimbat - ar spune femeile. Acum, un domn rareori mai saruta mana unei doamne in timp ce o invita la opera iar o doamna rareori va rosi cand va fi curtata.
Intorcandu-ne la carte, aceasta contine 5 povestiri relativ scurte, toate avand ca punct central o femeie speciala cu caracter, o mare doamna si o mare seducatoare, care stie sa cucereasca si sa se lase cucerita. Desigur ca aceste istorisiri sunt si despre eticheta, morala, educatie sentimentala, maniere si spirit.
Prima, "Studiu de femeie" o are in prim plan pe marchiza de Listomere. Cocheta si virtuoasa in egala masura, casatorita cu un om sters primeste o buclucasa scrisoare de dragoste de la baronul Eugene Rastignac. La final se dovedeste ca scrisoarea nu-i era destinata si lucrurile devin jenante pentru amandoi.
A doua ne-o infatiseaza pe "Doamna Firmiani", despre care se zice ca "este una din acele femei adorabile ce-i slujesc naturii drept scuza pentru uratele pe care le-a creat din greseala." Lectura e un deliciu iar povestea este dragalasa. Mi s-a parut ca seamana cu "O idila pe un turn" de Thomas Hardy.
In "Femeia parasita" un tanar baron, Gaston de Nueil este trimis de medici intr-o provincie retrasa pentru a-si odihni nervii. Acolo afla despre frumoasa si seducatoarea doamna de Beauseant, in jurul careia graviteaza un scandal amoros fiind respinsa si blamata de societate. El isi pune in cap s-o seduca si afla ca aceasta a fost parasita de iubitul ei in ciuda frumusetii si sentimentelor sale. Recomand a fi citita scrisoarea doamnei si studiata de catre orice barbat.
In "Alt studiu de femeie" aflam povestea de amor a primarului de Marsay povestita in salonul doamnei d' Espard. Avem cugetari delicioase despre cum trebuie sa fie "o femeie cum se cuvine". Aceasta idee este minunat dezbatuta si cititorul va ajunge sa adore aceasta scurta poveste.
Ultima, "Secretele printesei de Cadignan" o are in prim plan pe frumoasa si rafinata printesa, care insa ramasa fara avere este nevoita sa traiasca retrasa pentru ca la 36 de ani ea nu mai spera la dragoste. Am retinut o caracterizare frumoasa a ei: "Printesa avea profunzimea unui abis, gratia unei regine, era corupta ca un diplomat, misterioasa ca un mason si primejdioasa ca o sirena."
Asadar va recomand aceasta antologie pentru minunatele ore pe care le veti petrece alaturi de proza bogata si frumoasa a lui Balzac. Pentru ca stie cu adevarat cum sa flateze femeile fara sa cada in ridicol si stie sa-i faca victoriosi pe barbati in acest duel al dragostei fara a le umfla vanitatea prea mult. Personajele sale exceleaza in arta conversatiei si seductiei si autorul ofera cate un punct fiecaruia fara sa decida in mod decisiv cine castiga meciul - barbatul sau femeia. Cu totii par invingatori in dragoste si chiar daca sufera sau mor o fac frumos, cu gratie si eroism.
In incheiere atasez mai multe citate pentru ca textul este remarcabil de frumos si plin de invataminte:
"De altfel, femeile alese, precum doamna de Beauseant, nu se lasa seduse decat de gratia inteligentei si de superioritatea caracterului."
"In calitate de deputat, nu vorbeste niciodata, dar voteaza bine: in casnicie se comporta ca si in Camera. In consecinta este considerat cel mai bun sot din toata Franta."
"Ironia ei mangaie, iar critica ei nu jigneste: nu tine conferinte si nici nu se cearta, dar ii place sa conduca o discutie si stie s-o opreasca la timp."
"Cu cat o femeie este mai delicata, cu atat mai mult tine sa-si ascunda bucuriile sufletesti."
"... in viata ca si in lumea zanelor, femeia ii va apartine totdeauna celui ce stie cum sa ajunga pana la ea si sa o scoata din starea in care lancezeste."
"Sa te razbuni pe o femeie nu inseamna oare sa recunosti ca pentru tine exista numai una, ca nu poti sa traiesti fara ea?"
"Trebuie sa fii regina ca sa stii sa abdici si sa cobori cu noblete dintr-o pozitie inalta, pe care nici n-o pierzi vreodata cu totul."
"Niciodata nu-i iubim pe barbatii care se poarta cu noi ca niste invatatori, ne lezeaza prea tare micile orgolii."
"Putem iubi fara a fi fericite, putem fi fericite fara a iubi: dar a iubi si a avea parte de fericire, a ingemana aceste doua imense bucurii umane, este un miracol."
November 15, 2022
Most of the pieces in this collection were composed early in Balzac's career, and they come across as rather slapdash and mass-produced. There is in particular an intriguing paragraph in French Wikipedia about La Grenadière, a revoltingly sentimental short story which Balzac is supposed to have written in one evening between, or perhaps during, games of billiards. (Kids, don't try this at home). But they're strangely compelling, and I read the whole lot in a few days.
It is in particular interesting to learn the continuations of subplots from some other books. I'd last seen Madame de Beauséant at the end of Le Père Goriot, where she'd been heartlessly dumped by her lover, Ajuda-Pinta; I found out in La Femme abandonnée that she spent a while pining alone in the depths of the Norman countryside, but then
Even more surprisingly, in the title story, the noble and selfless d'Arthez from Illusions perdues meets utterly amoral femme fatale Diane de Maufrigneuse from Splendeurs et misères des courtisanes and Le Cabinet des Antiques, who Proust's de Charlus refers approvingly to this novella, and you can't help wondering if it isn't one of the sources for
As you can see, a good bad book. If you're another Balzac fan, I definitely recommend putting it on your list!
It is in particular interesting to learn the continuations of subplots from some other books. I'd last seen Madame de Beauséant at the end of Le Père Goriot, where she'd been heartlessly dumped by her lover, Ajuda-Pinta; I found out in La Femme abandonnée that she spent a while pining alone in the depths of the Norman countryside, but then
Even more surprisingly, in the title story, the noble and selfless d'Arthez from Illusions perdues meets utterly amoral femme fatale Diane de Maufrigneuse from Splendeurs et misères des courtisanes and Le Cabinet des Antiques, who Proust's de Charlus refers approvingly to this novella, and you can't help wondering if it isn't one of the sources for
As you can see, a good bad book. If you're another Balzac fan, I definitely recommend putting it on your list!
November 16, 2024
Une bonne nouvelle historique ! C’était intéressant niveau politique pour voir les corruptions avant pour renverser la Republique. C’était aussi bien car j’étais bluffée par la manipulation de la Princesse de Cadignan par rapport a d’Arthez wow. C’etait bien.
September 5, 2014
Hmm, not very enthusiastic about this one.
I don't buy the idea that a relationship based on lies from start to finish could have any prospect of a happy-ever-after ending.
I don't buy the idea that a relationship based on lies from start to finish could have any prospect of a happy-ever-after ending.
November 13, 2017
Publicado em 1839 faz parte de Estudos de Costumes - Cenas da Vida Parisiense e traz como protagonista a princesa de Cadignan ou duquesa de Maufrigneuse. A ação se inicia em 1830, época da Revolução de julho que culminou com a ascensão da burguesia, quando a aristocracia se viu ameaçada e muitos nobres perderam seus bens e privilégios e tiveram que se refugiar, como foi o caso do marido da marquesa. Com isso, ela é obrigada a se retirar da sociedade parisiense e passa a viver nas sombras.
Diana d'Uxelles, seu nome de solteira, é tida como mulher sedutora e ardilosa, cujo maior prazer é colecionar amantes e se possível destruir suas vidas, seja moral ou financeiramente. Entediada em sua nova vida isolada resolve realizar mais uma conquista, dessa vez o nobre e desavisado Daniel D'Arthez, amigo de Lucién em IP e membro do Cenáculo. Final curioso e inesperado.
Na introdução somos informados que a novela foi uma espécie de vingança de Balzac, preterido como amante por uma certa Condessa Cordélia de Castellane, já que os personagens encarnam as figuras envolvidas.
Histórico de leitura
"Uma das glórias da sociedade é a de ter criado a mulher onde a natureza criou uma fêmea, é a de ter criado a perpetuidade do desejo onde a natureza não pensou senão na perpetuidade da espécie; enfim, a de ter inventado o amor, a mais bela religião humana." Nota: 3 excluir | editar
""Podemos amar sem ser felizes, podemos ser felizes e não amar; mas amar e ser feliz, reunir esses dois imensos gozos humanos, é um prodígio."" Nota: 3
"A literatura e a política são hoje para as mulheres o que outrora era a devoção, o último asilo das suas pretensões." Nota: 3
"Após os desastres da Revolução de Julho, a qual destruiu várias fortunas aristocráticas sustentadas pela Corte, a sra. princesa de Cadignan teve a habilidade de fazer correr por conta dos acontecimentos políticos a ruína completa a que a levara sua prodigalidade."
Diana d'Uxelles, seu nome de solteira, é tida como mulher sedutora e ardilosa, cujo maior prazer é colecionar amantes e se possível destruir suas vidas, seja moral ou financeiramente. Entediada em sua nova vida isolada resolve realizar mais uma conquista, dessa vez o nobre e desavisado Daniel D'Arthez, amigo de Lucién em IP e membro do Cenáculo. Final curioso e inesperado.
Na introdução somos informados que a novela foi uma espécie de vingança de Balzac, preterido como amante por uma certa Condessa Cordélia de Castellane, já que os personagens encarnam as figuras envolvidas.
Histórico de leitura
"Uma das glórias da sociedade é a de ter criado a mulher onde a natureza criou uma fêmea, é a de ter criado a perpetuidade do desejo onde a natureza não pensou senão na perpetuidade da espécie; enfim, a de ter inventado o amor, a mais bela religião humana." Nota: 3 excluir | editar
""Podemos amar sem ser felizes, podemos ser felizes e não amar; mas amar e ser feliz, reunir esses dois imensos gozos humanos, é um prodígio."" Nota: 3
"A literatura e a política são hoje para as mulheres o que outrora era a devoção, o último asilo das suas pretensões." Nota: 3
"Após os desastres da Revolução de Julho, a qual destruiu várias fortunas aristocráticas sustentadas pela Corte, a sra. princesa de Cadignan teve a habilidade de fazer correr por conta dos acontecimentos políticos a ruína completa a que a levara sua prodigalidade."
November 16, 2024
Une lecture assez agréable, c'est une très bonne surprise. J'ai beaucoup aimé le sarcasme de Balzac qui est très présent durant toute la narration de l'histoire. J'ai trouvé le personnage de Diane très intéressant, bien que ce soit assez court et que j'ai trouvé son changement à la fin assez rapide, la conception qu'elle expose de la femme et la manière dont elle arrive à exploiter sa place m'a beaucoup amusé. Le personnage d'Artez était beaucoup moins exposé au niveau caractère bien que les descriptions ne manquent pas, c'est pour ça je pense que la fin m'a tellement surprise. J'ai l'impression que cette petite nouvelle m'a permis de me réconcilier avec Balzac, très bonne surprise !
June 23, 2024
J’attendais un peu plus de cette histoire, qui met en scène mes deux personnages préférés de la comédie humaine et les débuts de leur amour. J’attendais que la princesse se mette à nu sans artifice devant D’Arthez mais celle-ci, désespérée de ne jamais connaître l’amour, préfère adopter la stratégie du mensonge pour être sûr que d’Arthez l’aime. Celui-ci l’aurait d’autant plus aimée honnête mais on en aura saura guère plus, l’histoire s’arrêtant au moment où la princesse lui avoue son amour.
This entire review has been hidden because of spoilers.
November 16, 2023
It’s been a while since I read a work by Balzac and this was a great reminder that I really enjoy his style.
There are more short stories included than I expected, which was a nice surprise. I don’t know that I was necessarily drawn in by the titular work more than by the rest, but overall it was such a lovely change of pace in my reading.
There are more short stories included than I expected, which was a nice surprise. I don’t know that I was necessarily drawn in by the titular work more than by the rest, but overall it was such a lovely change of pace in my reading.
August 17, 2020
5 stelute pentru descrierile superbe si destul de actuale daca stai sa le analizezi bine. Povestea in schimb (sau mai bine spus, povestioarele) e putin exagerata, parca prea dusa in anumite extreme..
Sfarsitul acesteia m-a pus un pic pe ganduri..
Sfarsitul acesteia m-a pus un pic pe ganduri..
This entire review has been hidden because of spoilers.
September 15, 2024
A melodramatic incel, Balzac probably never had a real conversation with a real woman. This whole book reads like a Wattpad fanfic, but written by an 18th-century horny boy with mommy issues.
August 31, 2025
An ironic novella about the origin of a liaison between a noble femme fatale and a literary genius.
October 26, 2020
L’un des plus beaux romans (ou longues nouvelles) de Balzac.
Diane de Maufrigneuse, héroïne du “Cabinet des antiques” et personnage secondaire de bien d’autres romans dont “La duchesse de Langeais”, “Illusions perdues” ou “Le père Goriot” rencontre Daniel d’Arthez, double magnifié de Balzac, écrivain et homme politique.
La duchesse devenue princesse de Cadignan et l’homme politique se retrouvent autour de la mémoire d’un révolutionnaire mort sur les barricades de 1830, Michel Chrestien, ami de Daniel et amoureux éperdu et anonyme de la duchesse qu’il avait complètement fantasmée en ange quand Diane a été une grande séductrice libre et jouisseuse.
Diane a 36 ans, un fils de 20 ans et un mari complaisant. Elle a fait son devoir de femme tel qu’on l’entend au XIXe. Elle décide donc de se recréer un personnage pour vivre une belle histoire avec Daniel.
On parle des mensonges vrais de la princesse car, en recréant un personnage, elle y croit autant que Daniel. L’intérêt n’est pas de savoir s’il se fait avoir ou pas, mais d’observer que Balzac peint un personnage de femme qui n’est pas “moral” et pourtant n’est pas puni pour autant.
Non, Balzac, parmi les écrivains français du XIXe (et je parle bien des hommes, je ne généralise pas aux écrivaines) est le seul capable de laisser une femme, fictionnelle certes, l’emporter au nez et à la barbe des grincheux.
À lire et à relire !
Diane de Maufrigneuse, héroïne du “Cabinet des antiques” et personnage secondaire de bien d’autres romans dont “La duchesse de Langeais”, “Illusions perdues” ou “Le père Goriot” rencontre Daniel d’Arthez, double magnifié de Balzac, écrivain et homme politique.
La duchesse devenue princesse de Cadignan et l’homme politique se retrouvent autour de la mémoire d’un révolutionnaire mort sur les barricades de 1830, Michel Chrestien, ami de Daniel et amoureux éperdu et anonyme de la duchesse qu’il avait complètement fantasmée en ange quand Diane a été une grande séductrice libre et jouisseuse.
Diane a 36 ans, un fils de 20 ans et un mari complaisant. Elle a fait son devoir de femme tel qu’on l’entend au XIXe. Elle décide donc de se recréer un personnage pour vivre une belle histoire avec Daniel.
On parle des mensonges vrais de la princesse car, en recréant un personnage, elle y croit autant que Daniel. L’intérêt n’est pas de savoir s’il se fait avoir ou pas, mais d’observer que Balzac peint un personnage de femme qui n’est pas “moral” et pourtant n’est pas puni pour autant.
Non, Balzac, parmi les écrivains français du XIXe (et je parle bien des hommes, je ne généralise pas aux écrivaines) est le seul capable de laisser une femme, fictionnelle certes, l’emporter au nez et à la barbe des grincheux.
À lire et à relire !
This entire review has been hidden because of spoilers.
June 21, 2010
Quelques femmes
attendent pour la juger le moment où monsieur de Listomère sera pair
de France, et où elle aura trente-six ans, époque de la vie où la plupart
des femmes s'aperçoivent qu'elles sont dupes des lois sociales.
La marquise de Listomère a dansé, il y a un mois environ, avec un
jeune homme aussi modeste qu'il est étourdi, plein de bonnes qualités, et
ne laissant voir que ses défauts ; il est passionné et se moque des passions
; il a du talent et il le cache ; il fait le savant avec les aristocrates et
fait de l'aristocratie avec les savants. Eugène de Rastignac est un de ces
jeunes gens très-sensés qui essaient de tout, et semblent tâter les hommes
pour savoir ce que porte l'avenir. En attendant l'âge de l'ambition, il se
moque de tout ; il a de la grâce et de l'originalité, deux qualités rares
parce qu'elles s'excluent l'une l'autre.
attendent pour la juger le moment où monsieur de Listomère sera pair
de France, et où elle aura trente-six ans, époque de la vie où la plupart
des femmes s'aperçoivent qu'elles sont dupes des lois sociales.
La marquise de Listomère a dansé, il y a un mois environ, avec un
jeune homme aussi modeste qu'il est étourdi, plein de bonnes qualités, et
ne laissant voir que ses défauts ; il est passionné et se moque des passions
; il a du talent et il le cache ; il fait le savant avec les aristocrates et
fait de l'aristocratie avec les savants. Eugène de Rastignac est un de ces
jeunes gens très-sensés qui essaient de tout, et semblent tâter les hommes
pour savoir ce que porte l'avenir. En attendant l'âge de l'ambition, il se
moque de tout ; il a de la grâce et de l'originalité, deux qualités rares
parce qu'elles s'excluent l'une l'autre.
July 24, 2013
La duchesse de Maufrigneuse, princesse de Cadignan a maintenant trente-six ans, elle est ruin��e mais se prend de passion pour Daniel d'Arthez qu'elle s��duit. Apr��s la femme de trente ans, Balzac nous offre un portrait de la femme de quarante ans. Plaisant.
Displaying 1 - 15 of 15 reviews