What do you think?
Rate this book
Aforizmalar
Ben her türlü ahlaki hüküm vermeye, övmeye ve mahkum etmeye karşı derin bir tepki duyarım. Alışılagelen ahlaki hükümlere karşı şunu sorarım: Hükmü veren hüküm vermeye esas itibarıyla haklı mıdır? O onun yeterli derecede üstünde midir? Onun sağgörüsü, hayal gücü, yeterli deneyimi var mıdır, bir bütünü tasarlaması için? Ruhunuzu taze, serin ve doğallığını yitirmemiş olarak tutun! His dolu olanların ılık havası, duygusalların boğucu sıcak havası sizden uzak olsun!
İradene inan ve hepimize şunu söyle: "Ben sadece bu olmak istiyorum". Cezanın kendi yasasını kendi üzerine as. Biz onların infazcısı olmalıyız! Erişilen özgürlüğün mührü nedir? Kişinin artık kendisinden utanç duymamasıdır. Siz en yakınınızın çevresine sokuluyorsunuz ve bunun için güzel sözleriniz var. Ama ben yine de şunu söylüyorum: Sizin en yakınınıza olan sevginiz kendinize olan en fena sevginizdir.
İradene inan ve hepimize şunu söyle: "Ben sadece bu olmak istiyorum". Cezanın kendi yasasını kendi üzerine as. Biz onların infazcısı olmalıyız! Erişilen özgürlüğün mührü nedir? Kişinin artık kendisinden utanç duymamasıdır. Siz en yakınınızın çevresine sokuluyorsunuz ve bunun için güzel sözleriniz var. Ama ben yine de şunu söylüyorum: Sizin en yakınınıza olan sevginiz kendinize olan en fena sevginizdir.
255 pages, Paperback
First published January 1, 1994
32 people are currently reading
398 people want to read
About the author
Friedrich Nietzsche
4,296 books25.4k followersFriedrich Wilhelm Nietzsche was a German classical scholar, philosopher, and critic of culture, who became one of the most influential of all modern thinkers. He began his career as a classical philologist before turning to philosophy. He became the youngest person to hold the Chair of Classical Philology at the University of Basel in 1869 at the age of 24, but resigned in 1879 due to health problems that plagued him most of his life; he completed much of his core writing in the following decade. In 1889, at age 44, he suffered a collapse and afterward a complete loss of his mental faculties, with paralysis and probably vascular dementia. He lived his remaining years in the care of his mother until her death in 1897 and then with his sister Elisabeth Förster-Nietzsche. Nietzsche died in 1900, after experiencing pneumonia and multiple strokes.
Nietzsche's work spans philosophical polemics, poetry, cultural criticism, and fiction while displaying a fondness for aphorism and irony. Prominent elements of his philosophy include his radical critique of truth in favour of perspectivism; a genealogical critique of religion and Christian morality and a related theory of master–slave morality; the aesthetic affirmation of life in response to both the "death of God" and the profound crisis of nihilism; the notion of Apollonian and Dionysian forces; and a characterisation of the human subject as the expression of competing wills, collectively understood as the will to power. He also developed influential concepts such as the Übermensch and his doctrine of eternal return. In his later work, he became increasingly preoccupied with the creative powers of the individual to overcome cultural and moral mores in pursuit of new values and aesthetic health. His body of work touched a wide range of topics, including art, philology, history, music, religion, tragedy, culture, and science, and drew inspiration from Greek tragedy as well as figures such as Zoroaster, Arthur Schopenhauer, Ralph Waldo Emerson, Richard Wagner, Fyodor Dostoevsky, and Johann Wolfgang von Goethe.
After his death, Nietzsche's sister Elisabeth became the curator and editor of his manuscripts. She edited his unpublished writings to fit her German ultranationalist ideology, often contradicting or obfuscating Nietzsche's stated opinions, which were explicitly opposed to antisemitism and nationalism. Through her published editions, Nietzsche's work became associated with fascism and Nazism. 20th-century scholars such as Walter Kaufmann, R.J. Hollingdale, and Georges Bataille defended Nietzsche against this interpretation, and corrected editions of his writings were soon made available. Nietzsche's thought enjoyed renewed popularity in the 1960s and his ideas have since had a profound impact on 20th- and early 21st-century thinkers across philosophy—especially in schools of continental philosophy such as existentialism, postmodernism, and post-structuralism—as well as art, literature, music, poetry, politics, and popular culture.
Nietzsche's work spans philosophical polemics, poetry, cultural criticism, and fiction while displaying a fondness for aphorism and irony. Prominent elements of his philosophy include his radical critique of truth in favour of perspectivism; a genealogical critique of religion and Christian morality and a related theory of master–slave morality; the aesthetic affirmation of life in response to both the "death of God" and the profound crisis of nihilism; the notion of Apollonian and Dionysian forces; and a characterisation of the human subject as the expression of competing wills, collectively understood as the will to power. He also developed influential concepts such as the Übermensch and his doctrine of eternal return. In his later work, he became increasingly preoccupied with the creative powers of the individual to overcome cultural and moral mores in pursuit of new values and aesthetic health. His body of work touched a wide range of topics, including art, philology, history, music, religion, tragedy, culture, and science, and drew inspiration from Greek tragedy as well as figures such as Zoroaster, Arthur Schopenhauer, Ralph Waldo Emerson, Richard Wagner, Fyodor Dostoevsky, and Johann Wolfgang von Goethe.
After his death, Nietzsche's sister Elisabeth became the curator and editor of his manuscripts. She edited his unpublished writings to fit her German ultranationalist ideology, often contradicting or obfuscating Nietzsche's stated opinions, which were explicitly opposed to antisemitism and nationalism. Through her published editions, Nietzsche's work became associated with fascism and Nazism. 20th-century scholars such as Walter Kaufmann, R.J. Hollingdale, and Georges Bataille defended Nietzsche against this interpretation, and corrected editions of his writings were soon made available. Nietzsche's thought enjoyed renewed popularity in the 1960s and his ideas have since had a profound impact on 20th- and early 21st-century thinkers across philosophy—especially in schools of continental philosophy such as existentialism, postmodernism, and post-structuralism—as well as art, literature, music, poetry, politics, and popular culture.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 25 of 25 reviews
May 11, 2023
Știu ca mi-a luat mult timp să o termin, deși aparent e cea mai simplă carte a lui Nietzsche, aforismele se "consuma" ușor într-o lume a grabei, sunt destul de actuale gândurile marelui ilustru, publicate postum capătă o și mai mare prestanța...De parcă prin Aforisme, Nietzsche și-a scris o apărare a tot ce a scandalizat secolul lui prin afirmația "dumnezeu a murit..."
August 27, 2018
Dacă ne e dat să ne ducem viața până la capăt, să încercăm s-o folosim în așa fel, încât ceilalți să-i binecuvânteze valoarea, atunci când vom fi eliberați cu bine de această viață. (Friedrich Nietzsche, scrisoare din 11 aprilie 1869, pe cand avea aproape 25 de ani) http://bogdanliviu.ro/2018/08/27/frie...
April 14, 2020
Aforismele lui Nietzsche se citesc precum Biblia: câte-un verset în funcție de starea sufletească.
November 16, 2023
3 libros o apartados en uno.
Cada uno con su redacción particular, especialmente Ecce Homo que es el del final.
Lleno de aforismos, verdades y manifestaciones que me cuesta no creer que hayan sido tomadas por grandes autores del psicoanálisis para sus producciones.
Me está entusiasmando este autor, con todas las controversias que eso conlleva, en su forma de escribir y a lo que logra alcanzar.
Me quedo con varias frases pero dejo espacio para 2 que me parecieron de lo más interesante para quien se acerque a leerlo:
"Nadie puede escuchar más, o leer, de lo que sabe o vivenció"
"Odia la luz y aman a un dios que no se deja ver"
Lo recomiendo.
Cada uno con su redacción particular, especialmente Ecce Homo que es el del final.
Lleno de aforismos, verdades y manifestaciones que me cuesta no creer que hayan sido tomadas por grandes autores del psicoanálisis para sus producciones.
Me está entusiasmando este autor, con todas las controversias que eso conlleva, en su forma de escribir y a lo que logra alcanzar.
Me quedo con varias frases pero dejo espacio para 2 que me parecieron de lo más interesante para quien se acerque a leerlo:
"Nadie puede escuchar más, o leer, de lo que sabe o vivenció"
"Odia la luz y aman a un dios que no se deja ver"
Lo recomiendo.
November 16, 2023
Dieses Buch ist eine Sammlung von Zitaten von Friedrich Nietzsche. Sie stammen aus verschiedenen seiner Bücher und sind thematisch sortiert. Themen sind unter anderem Religion, Kunst, Wissenschaft, Moral, Liebe und Vergänglichkeit. Das Genie Nietzsches ist schwer zu leugnen beim Lesen vieler dieser Zitate. Nun hoffe ich wirklich bald dazu zu kommen mal wieder eines seiner Werke in voller Länge zu lesen.
"Man verdirbt einen Jüngling am sichersten, wenn man ihn anleitet, den Gleichdenkenden höher zu achten als den Andersdenkenden."
"Man verdirbt einen Jüngling am sichersten, wenn man ihn anleitet, den Gleichdenkenden höher zu achten als den Andersdenkenden."
May 9, 2025
presumido hijo de puta.
Read
January 14, 2022“Socotim pasiunea drept un privilegiu, nimic nu ni se pare măreț dacă nu cuprinde și o mare încălcare; concepem orice măreție ca un mod de a ne așeza în afara spațiului moralei”
“Natura este feroce prin seninătatea ei; cinică prin răsăriturile ei de soare. Dușmanim induiosările. Ne refugiem acolo unde natura ne pune în mișcare simțurile și imaginația; acolo unde nu suntem obligați să iubim ceva, unde nu ni se amintește de aparențele de moralitate și delicatesele acestei naturi nordice.”
“Omenirea a repetat mereu aceeași greșeală: a făcut din mijloacele de a trăi un etalon al vieții; iar în loc să găsească măsură în tensionarea maximă a vieții înseși - ca și în problema dezvoltării și a epuizării-, ea a folosit mijloacele potrivite unui anume mod de viață pentru excluderea oricăror alte forme de viață, deci în scopul unei critici selective aduse vieții înseși.”
“În realitate însă omul nu dorește “fericirea”. Plăcerea ține de sentimentul puterii: dacă excludem afectele, excludem și stările care provoacă în cel mai înalt grad sentimentul puterii, deci și plăcerea. Raționalitatea supremă este o stare de spirit rece, clară,departe de a conferi acea senzație de fericire.”
-nu știu de ce mi-a luat atât de mult să o termin. Acum, când recitesc pasaje, îmi dau seama de noi lucruri. Un rating este ceva subiectiv, dar pentru cine are răbdare și o pasiune pentru filosofie și înțelegerea societății și a ființei umane privită din diverse perspective, cred că merita citită.
“Natura este feroce prin seninătatea ei; cinică prin răsăriturile ei de soare. Dușmanim induiosările. Ne refugiem acolo unde natura ne pune în mișcare simțurile și imaginația; acolo unde nu suntem obligați să iubim ceva, unde nu ni se amintește de aparențele de moralitate și delicatesele acestei naturi nordice.”
“Omenirea a repetat mereu aceeași greșeală: a făcut din mijloacele de a trăi un etalon al vieții; iar în loc să găsească măsură în tensionarea maximă a vieții înseși - ca și în problema dezvoltării și a epuizării-, ea a folosit mijloacele potrivite unui anume mod de viață pentru excluderea oricăror alte forme de viață, deci în scopul unei critici selective aduse vieții înseși.”
“În realitate însă omul nu dorește “fericirea”. Plăcerea ține de sentimentul puterii: dacă excludem afectele, excludem și stările care provoacă în cel mai înalt grad sentimentul puterii, deci și plăcerea. Raționalitatea supremă este o stare de spirit rece, clară,departe de a conferi acea senzație de fericire.”
-nu știu de ce mi-a luat atât de mult să o termin. Acum, când recitesc pasaje, îmi dau seama de noi lucruri. Un rating este ceva subiectiv, dar pentru cine are răbdare și o pasiune pentru filosofie și înțelegerea societății și a ființei umane privită din diverse perspective, cred că merita citită.
May 23, 2015
Nu e o nota pentru filozofia lui Nietzsche, ci pentru colectia de aforisme, care mi se pare prost compusa. Elementele nu sunt despartite, si nici categorizate.
October 27, 2024
Faptul că volumul a fost publicat postum e unicul indiciu asupra faptului că titlul e o fraudă .
Mi se pare că aforismele lipsesc total dar probabil sunt prea obtuz pentru a îi putea traduce baladele nemțești pe înțelesul meu .
" Totul este fals ! Totul este permis ! "
" [ ... ] nu mă uitați . "
" Cauze ale nihilismului :
1) Lipsa speciei superioare
2) Specia inferioară ( turma , masa , societatea ) "
Mi se pare că aforismele lipsesc total dar probabil sunt prea obtuz pentru a îi putea traduce baladele nemțești pe înțelesul meu .
" Totul este fals ! Totul este permis ! "
" [ ... ] nu mă uitați . "
" Cauze ale nihilismului :
1) Lipsa speciei superioare
2) Specia inferioară ( turma , masa , societatea ) "
June 17, 2019
In the midst of art criticism, refined critiques of socialism, and scathing critiques of religious morality, there were a lot of aphorisms regarding the writing process. Read the English version. This is sometimes its own thing but sometimes also the first half of Human, All Too Human II. So like the second in a trilogy.
October 9, 2018
Es una recopilacion de muy buenas frases extraídas de distintas obras de Federico. He de decir, que marque demasiadas; algunas tenían el peso necesario para tomarme un minuto y reflexionar sobre ellas.
March 9, 2022
Brilliante Aphorismen!
Man muss und sollte nicht mit allem übereinstimmen was uns Nietzsche mit auf den Weg gibt. Jedes Wort ist dennoch Wert, es gebührend und im Kontext zu überdenken.
Ein Meisterwerk
Man muss und sollte nicht mit allem übereinstimmen was uns Nietzsche mit auf den Weg gibt. Jedes Wort ist dennoch Wert, es gebührend und im Kontext zu überdenken.
Ein Meisterwerk
May 20, 2021
Lo más destacado del pensamiento de Don Federico. Espectacular.
April 20, 2024
No leeré más a ningun autor al que se le note que ha querido escribir un libro, sino sólo a aquellos cuyos pensamientos se han convertido imprevistamente en un libro.
Como este.
Como este.
July 23, 2008
AFORISMOS
-El tercero es siempre el corcho que impide que el diálogo entre dos se hunda en la profundidad: lo cual es, en determinadas circunstancias, una ventaja.
-Los poetas carecen de pudor con respecto a sus vivencias: las explotan.
-Es preciso haber visto dormida a una persona: de lo contrario se ignora cuál es su aspecto. El rostro de tu amigo, al que crees conocer, es tu rostro, reflejado en un espejo imperfecto y tosco.
-Alguien que piense con libertad recorre anticipadamente la evolución de generaciones enteras.
-La exigencia de ser amado es la máxima arrogancia.
-Cada pueblo tiene su tartufería propia y la denomina sus virtudes. -Lo mejor que somos, eso no lo conocemos -no podemos conocerlo.
-Las mujeres que sienten un amor especial por sus hijos son casi siempre vanidosas y engreídas. Las que no le conceden mucha importancia tienen casi siempre razón, pero dan a entender que de semejante padre no cabía aguardar un hijo mejor: en ello se muestra su vanidad.
-Hasta que no nos hemos olvidado del médico y de la enfermedad no hemos sanado.
-Quien sienta que ejerce un gran influjo interno sobre otro habrá de dejarle completamente sueltas las riendas, más aún, ver a gusto e incluso provocar en él oposiciones ocasionales; de lo contrario se creará inevitablemente un enemigo.
-Hablar mucho de sí mismo es también un medio de ocultarse.
-Para mí Wagner lleva -demasiados diamantes falsos.
-El diablo mira con envidia a quien sufre mucho y lo expulsa al cielo.
-Quien alcanza su ideal, justo por ello va más allá de él.
-La crueldad es el remedio del orgullo ofendido.
-La juventud pone sus esperanzas en quien usa siempre expresiones demasiado enérgicas; el hombre adulto, en aquel cuyas palabras quedan siempre por detrás de sus acciones.
-Lo grande de los antiguos es su tendencia universal, sus ojos y su estima para todas las cosas, su escaso acento nacional (griegos y romanos).
-Cuando mejor mentimos es cuando la mentira concuerda con nuestro carácter.
-Casi todo político tiene tanta necesidad, en determinadas circunstancias, de un hombre honesto, que, cual si fuera un lobo hambriento, irrumpe en el redil; mas no para devorar el cordero robado, sino para ocultarse tras su lanoso lomo.
F. NIETZSCHE, Aforismos. Ed. Edhasa, 2002.
-El tercero es siempre el corcho que impide que el diálogo entre dos se hunda en la profundidad: lo cual es, en determinadas circunstancias, una ventaja.
-Los poetas carecen de pudor con respecto a sus vivencias: las explotan.
-Es preciso haber visto dormida a una persona: de lo contrario se ignora cuál es su aspecto. El rostro de tu amigo, al que crees conocer, es tu rostro, reflejado en un espejo imperfecto y tosco.
-Alguien que piense con libertad recorre anticipadamente la evolución de generaciones enteras.
-La exigencia de ser amado es la máxima arrogancia.
-Cada pueblo tiene su tartufería propia y la denomina sus virtudes. -Lo mejor que somos, eso no lo conocemos -no podemos conocerlo.
-Las mujeres que sienten un amor especial por sus hijos son casi siempre vanidosas y engreídas. Las que no le conceden mucha importancia tienen casi siempre razón, pero dan a entender que de semejante padre no cabía aguardar un hijo mejor: en ello se muestra su vanidad.
-Hasta que no nos hemos olvidado del médico y de la enfermedad no hemos sanado.
-Quien sienta que ejerce un gran influjo interno sobre otro habrá de dejarle completamente sueltas las riendas, más aún, ver a gusto e incluso provocar en él oposiciones ocasionales; de lo contrario se creará inevitablemente un enemigo.
-Hablar mucho de sí mismo es también un medio de ocultarse.
-Para mí Wagner lleva -demasiados diamantes falsos.
-El diablo mira con envidia a quien sufre mucho y lo expulsa al cielo.
-Quien alcanza su ideal, justo por ello va más allá de él.
-La crueldad es el remedio del orgullo ofendido.
-La juventud pone sus esperanzas en quien usa siempre expresiones demasiado enérgicas; el hombre adulto, en aquel cuyas palabras quedan siempre por detrás de sus acciones.
-Lo grande de los antiguos es su tendencia universal, sus ojos y su estima para todas las cosas, su escaso acento nacional (griegos y romanos).
-Cuando mejor mentimos es cuando la mentira concuerda con nuestro carácter.
-Casi todo político tiene tanta necesidad, en determinadas circunstancias, de un hombre honesto, que, cual si fuera un lobo hambriento, irrumpe en el redil; mas no para devorar el cordero robado, sino para ocultarse tras su lanoso lomo.
F. NIETZSCHE, Aforismos. Ed. Edhasa, 2002.
May 4, 2015
Nietzsche se hace malo, y habla de lo mismo de siempre.
Es para mì especial volver a este autor que tanta influencia tuvo en mì en diferentes èpocas de la vida -aunque sobre todo en la temprana adolescencia-, sobre todo porque lo leo desde perspectivas bien diferentes cada vez, ya sea ese primer acercamiento desde la fascinaciòn, o estas lecturas ahora màs desconfiadas, meticulosas (pero siempre fascinadas y còmplices inevitablemente). Se lee afectivamente. Dice Nietzsche que lo real es una especie de movimiento instintivo; lo dice en este libro, y se lanza al abismo de las pasiones, la nobleza, sus grandes ideas, paradojas repulsivas y pretenciosas.
Cito: 'Nuestras pasiones son la vegetaciòn que cubre la roca desnuda de los hechos'.
Estas metàforas jamàs perderàn vigencia, no se vuelven anacrònicas, el material de Nietzsche es siempre el mismo, es un empecinado, un obstinado señor de bigote con un martillo en la mano. Y habla del amor -al que pone extrañas objeciones o màs bien desmenuza-.
Estos aforismos son màs bien optimistas, yo no sè a què època pertenecen, pero no creo que compartan tiempo con los textos màs tardìos como Mi hermana y yo; acà està todavìa esa fuerza casi esperanzada que leemos en La Gaya Ciencia o Humano, demasiado humano; y en este candor, este arrobamiento, leemos aquello que èl mismo se encarga de citar: 'fuego en el cuerpo, nieve en la cabeza y la boca llena de negros vapores'.
Es para mì especial volver a este autor que tanta influencia tuvo en mì en diferentes èpocas de la vida -aunque sobre todo en la temprana adolescencia-, sobre todo porque lo leo desde perspectivas bien diferentes cada vez, ya sea ese primer acercamiento desde la fascinaciòn, o estas lecturas ahora màs desconfiadas, meticulosas (pero siempre fascinadas y còmplices inevitablemente). Se lee afectivamente. Dice Nietzsche que lo real es una especie de movimiento instintivo; lo dice en este libro, y se lanza al abismo de las pasiones, la nobleza, sus grandes ideas, paradojas repulsivas y pretenciosas.
Cito: 'Nuestras pasiones son la vegetaciòn que cubre la roca desnuda de los hechos'.
Estas metàforas jamàs perderàn vigencia, no se vuelven anacrònicas, el material de Nietzsche es siempre el mismo, es un empecinado, un obstinado señor de bigote con un martillo en la mano. Y habla del amor -al que pone extrañas objeciones o màs bien desmenuza-.
Estos aforismos son màs bien optimistas, yo no sè a què època pertenecen, pero no creo que compartan tiempo con los textos màs tardìos como Mi hermana y yo; acà està todavìa esa fuerza casi esperanzada que leemos en La Gaya Ciencia o Humano, demasiado humano; y en este candor, este arrobamiento, leemos aquello que èl mismo se encarga de citar: 'fuego en el cuerpo, nieve en la cabeza y la boca llena de negros vapores'.
August 28, 2013
"...umanitate mai inalta,mai luminoasa, a carei dimensiuni va fi una mai redusa [...]: apaaritii acestei umanitati, nu fiindca esti mai dotat sau mai virtuos sau mai eroic sau mai afectuos decat acei oameni de colo de jos, ci fiindca esti mai rece, mai lucid, mai perspicace, mai insingurat, pentru ca suporti singuratatea, o preferi, ocultivi ca o forma de fericire,ca privilegiu,ca o conditie a existeitei, pentru ca printre nori si fulgere, traiesti ca printre ai tai, la fel insa si sub razele de soare, printre picaturi de roua, fulgii de zapada si orice ar veni in mod necesar din inaltimi si care, atunci cand se misca, se misca vesnic numai in directia de sus in jos" [p. 36]
April 28, 2016
les aphorismes se picorent...
March 15, 2013
Interesantes pensamientos de Nietzsche sobre varios ambitos, algo tal vez un poco de esa sospecha al leerlo de ser el dueño de la verdad, pero interesante al fin
October 25, 2014
Nietzsche a quien yo llamo Federico, tenia pensamientos bastante asociales, sus aforismos sobre la moral me recuerdan a ciertos personajes que conoci en el liceo -secundaria-
November 1, 2016
Son derece güzel tespitleri var. Zaman zaman uzun sözleri sıkıcı hale getirebiliyor kitabı. Altı çizilecek yüzlerce cümle bulabilirsiniz. Ara sıra açıp okumakta fayda görüyorum.
May 10, 2022
Probabil cel mai bine e de citit aforismele înainte să te bagi în cărțile complicate ale lui Nietzsche, totuși el e un filozof des neînțeles!
October 18, 2023
'Si può mentire con la bocca; ma con l'espressione che si ha in quel momento si dice pur sempre la verità'
Displaying 1 - 25 of 25 reviews