In mai dragut decit dostoievski, Nora Iuga si Angela Baciu poarta un dialog intr-un ritm alert, colocvial, abundind in calambururi, satira politica, observatii cotidiene, referiri la lecturi, la lumea artistica, la evenimente de senzatie cu coloratura locala. Cartea este impartita in 25 de tablouri scurte, in care se urmareste foarte subtil firul unei povesti sentimentale: doua femei asteapta sosirea unui barbat iubit, mister T., care trebuie sa se intoarca la ele incununat de glorie de la vinatoarea de lei. Fiecare tablou se incheie cu interventia Corului Antic. Limbajul – un exercitiu de virtuozitate combinatorie – face multiple referiri la expresiile si ticurile verbale folosite azi in exces. Volumul are o accentuata tenta dadaista, putind fi considerat un demers indraznet de reinviere a avangardei.
mai dragut decit dostoievski. Nu e poezie, nu e proza, nu e jurnal, nu e eseu, nu e decit o conversatie intre doua prietene la o cafea… De ce mai dragut decit dostoievski? Totul e un plagiat, ca tot se poarta. Pe peronul metroului o fata ii spune altei fete: «Stii ca am citit Idiotul de Dostoievski?». «Si cum, e chiar idiot?» «Nu, e dragut.» Nici protagonistele-autoare, Nora si Angela, nu sint mai prejos, altfel Ion Barbu, nu cel de la Ripa Uvedenrode, ci Ion Barbu de la Petrila, nu s-ar fi lasat ademenit. Cartea e un spectacol la care se face haz de necaz, se ride mult, se plinge din amor, se-nvata expresii si nume de bucate, de gateli si snoave balcanice, venind dinspre porturile si bazarurile dunarene. Se cugeta adinc, se iubeste platonic, teuton-medieval, cu halebarde, bastioane si turnuri cu ceas ca la Curtea Regelui Arthur. In amestecul asta apar brusc elefanti si figuri politice de ultima ora. Din cind in cind, se povestesc vise uneori fantasmagorice, alteori politically correct, iar toate ordonantele ori sentintele le rosteste CORUL ANTIC, in limba latina, fireste. Apoteoza e atinsa odata cu sosirea mult asteptatului Mister T, alias Ducipal, intors victorios de la vinatoarea de lei.
Nora Iuga, poeta, prozatoare si traducatoare, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Inima ca un pumn de boxeur (editia I, 1982; editia a II-a, 2000), Piata cerului (1986), Cintece (1989) – si de proza – Sapunul lui Leopold Bloom (editia I, 1993; editia a II-a, Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Sexagenara si tinarul (editia I, 2000; editia a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Fasanenstraße 23 – O vara la Berlin (2001), Lebada cu doua intrari (2004), Hai sa furam pepeni (Polirom, 2009), Berlinul meu e un monolog (Cartea Romaneasca, 2010) –, precum si a poemului-roman Fetita cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvintul). In 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, o recompensa care se acorda tuturor celor care contribuie la raspindirea culturii germane in lume. A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Muller, Ernst Junger, Oskar Pastior, Gunter Grass, Aglaja Veteranyi.
ce dialog halucinant. am tras ceva de cartea asta, dar asta doar fiindcă mi-aş fi dorit să nu se termine.
N: sigur. Te poţi bucura de natură. A: bucuria asta la tine e un tic. N: dacă mi-ar da prăpădiţii ăştia cîte 2 Euro pe fiecare tic, aş pleca în Dubai. __________
N: tu vorbeşti? Ai cel mai performant spirit mal tourné. Ţi-am zis doar că Aglaja m-a învăţat de ce fierbe copilul în mămăligă. Ce vrei? Am rămas cu buciumu-n minte, că, fără lemn, nu fierbe. __________
N: păi atunci o să-ţi placă şi Suge-o, Ramona!. E o carte la modă, găseşti mii de citate pe facebook, ai citit-o? Sînt sigură că-l descalifică pe Dostoievski, e mai draguţă decît Zidul chinezesc.
"N: Discuțiile astea sunt un flirt în imponderabilitate." Cu trimiteri la Eminescu, Alecsandri, Blaga, Bacovia, la vorbele lui "tanti Elvira din Brăila" sau la repere culturale din străinătate (Bach, Tarkovski, Dostoievski, Bulgakov, Rilke), textul primește coordonatele unui "poem dramatic", împărțit în 25 de tablouri finalizate de aforisme/citate expuse de "corul antic". O discuție savuroasă despre evenimentele politice din ultimul secol, despre regimul actual și noile zone de interes ale românilor înveșmântată în jocuri de cuvinte și-n sintagme absurde, ce amintesc de acele "cadavre delicioase" ale suprarealiștilor.
Nu am inteles prea multe dar se leaga ceva in discutiile discombobulante ale celor doua.
1. Luther zicea, nu Martin Luther King, celălalt, expiratul. 2. da' ei de ce-mi spun, la 86 de ani, că-s frumoasă? Mint sau țin minte? 3. mie îmi crește burta, culmea, nu m-am culcat cu duhul sfânt. 4. N: ce-ar fi să ne adresăm unui serviciu pentru persoane cu handicap? A: păi tu ce handicap ai? N: îmbătrânesc și-mi pare rău.
cartea este conceputa ca un dialog aparent incoerent, dar cu cat te afunzi mai tare in lectura devine mai clar mesajul lui. este prima carte de tipul acesta si chiar mi s-a parut interesanta, iar unele pasaje chiar sunt divine.