D'Ale Carnavalului

by Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale a fost si a ramas cel mai mare dramaturg roman al tuturor timpurilor. El este unul din marii clasici ai literaturii noastre, dar si un realist ce surprinde secvente din viata oamenilor obisnuiti, cu defecte, calitati si slabicuni, pe care le satirizeaza, le critica intr-un mod comic.

Genres: Romanian Literature, Theatre, Plays, Classics, 19th Century, Romania, Read For School

70 pages, ebook

First published January 1, 1885

About the author

Ion Luca Caragiale was a Wallachian-born Romanian playwright, short story writer, poet, theater manager, political commentator and journalist. Leaving behind an important cultural legacy, he is considered one of the greatest playwrights in Romanian language and literature, as well as one of its most important writers and a leading representative of local humor. Alongside Mihai Eminescu, Ioan Slavici and Ion Creangă, he is seen as one of the main representatives of Junimea, an influential literary society with which he nonetheless parted during the second half of his life.

His work, spanning four decades, covers the ground between Neoclassicism, Realism, and Naturalism, building on an original synthesis of foreign and local influences.

Although few in number, Caragiale's plays constitute the most accomplished expression of Romanian theater, as well as being important venues for criticism of late 19th century Romanian society.

They include the comedies A Stormy Night, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, O Scrisoare Pierduta Comedie in patru acte, and the tragedy Năpasta. In addition to these, Caragiale authored the melodrama O soacră, a large number of essays, articles, short stories, novellas and sketch stories, as well as occasional works of poetry and autobiographical texts such as Din carnetul unui vechi sufleur. In many cases, his creations were first published in one of several magazines he edited — Claponul, Moftul Român, Vatra and Epoca. Most of his prose works have been published under the title Momente, schite, povestiri: they include Căldură mare, Cănuţă om sucit, Două loturi, Grand Hotel "Victoria română", as well as several pieces referring to stock characters such as Lache and Mache, Marius Chicoş Rostogan and Mitică. In some of his later fiction writings, including La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hasan, Pastramă trufanda and Calul dracului, Caragiale adopted the fantasy genre or turned to historical fiction.

Ion Luca Caragiale was interested in the politics of the Romanian Kingdom, and oscillated between the liberal current and conservatism. Most of his satirical works target the liberal republicans and the National Liberals, evidencing both his respect for their rivals at Junimea and his connections with the literary critic Titu Maiorescu. He came to clash with National Liberal leaders such as Dimitrie Sturdza and Bogdan Petriceicu Hasdeu, and was a lifelong adversary of the Symbolist poet Alexandru Macedonski. As a result of these conflicts, the most prominent of Caragiale's critics barred his access to the cultural establishment for several decades. During the 1890s, Caragiale rallied with the radical movement of George Panu, before associating with the Conservative Party. After having decided to settle in Berlin, he came to voice strong criticism for Romanian politicians of all colors in the wake of the 1907 Romanian Peasants' Revolt, and ultimately joined the Conservative-Democratic Party.

Ion Luca was the nephew of Costache and Iorgu Caragiale, who were major figures of mid-19th-century Romanian theater. His sons Mateiu I. Caragiale and Luca I. Caragiale were both modernist writers.

Reviews

[maria bojan (bucșea) · Rating 2 out of 5]

Wtf, Caragiale?

[Cata · Rating 4 out of 5]

Din carte n am inteles atat de bine si am incurcat personajele dar dupa ce am vazut piesa avea totul sens. Efectiv geniala e asa amuzanta

[Rodica · Rating 3 out of 5]

Cum să te simți conectat la moravurile românești ale secolului XXI fără un pic de Caragiale? Mai ales a doua zi după niște alegeri năucitoare. Piesa e mai încâlcită și mai puțin reușită decât “O noapte furtunoasă” sau “O scrisoare pierdută”, dar umorul e și ironia sunt omniprezente, iar personajele - extrem de recognoscibile, contemporane chiar.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

IORDACHE, apoi PAMPON IORDACHE (șade pe un scaun și dă un brici la piatră, fredonând): „Și mă cere, mamă, cere.
— Cine dracul te mai cere?
— Și mă cere d-un bărbier…"
PAMPON (intrând prin fund): Aici este frizăria lui d. Nae Girimea?...
IORDACHE (sculându-se politicos): Da, poftiți... Barba? părul?
PAMPON: Nimic...
IORDACHE: Atunci, poate, vă spălați la cap?
PAMPON: Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de....
IORDACHE: De măsea? Știi cum ți-o scoț? Odată... pac!
PAMPON: Ei, nu de măsea... sufăr de bătăi...
IORDACHE: De bătăi ?... Știi cum le...
PAMPON: Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înțelege odată că n-am venit pentru alișveriș.
IORDACHE: Atunci, pentru ce?
PAMPON: Am o trebuință cu d. Nae Girimea... Nu cumva ești d-ta?
IORDACHE: Nu, eu sunt calfă...
PAMPON: D. Nae nu este aici ?
IORDACHE: Nu, domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând...
PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate?
IORDACHE: De ce nu? Poftiți... (ii dă un scaun)
PAMPON (după o mică pauză): Mă rog, la d-voastră se fac și abonamente? IORDACHE: Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la „vivat concurența!" Să poftească ori- care daca le dă mâna; glumești d-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri cu pudră, unt de migdale, livantă... Pentru frezat, spălat, bătături, se plătește supli- ment.
PAMPON: Și biletele de abonament le aveți cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l scoate din portofel)

[Ana · Rating 3 out of 5]

3.5
What have I just read..

[Cookie · Rating 3 out of 5]

Ft confusing la inceput, dar chiar m a amuzat

[Georgiana Ruxandra · Rating 4 out of 5]

nenea Iancu nu dezamăgește

[Veronica Visoţchi · Rating 3 out of 5]

Sper ca spectacolul să fie mai captivant.

[dipscontent · Rating 5 out of 5]

Lowkey distractiv. Abia astept sa se faca la opera spectacolul asta (CANT IN EL SUNT COPILUL STRAZII!!!)

[Rianna Dumitrescu · Rating 4 out of 5]

🧑🏻‍💼👩‍❤️‍👨👒👗🪭🌫️🎆🌃🗾🎐🪻🌷🌸💮🦋📒📔📘📗📕📖📑🧧🔖🧋☕🍹🧁🍰

[Razvan Banciu · Rating 3 out of 5]

O comedie de moravuri în trei acte, scrisă și jucată pentru prima dată în 1885. Contează mai puțin cum a fost primită de presa vremii (la fel de simpatică și "endependentă" precum cea contemporană) și mult mai mult faptul că autorul a creat tipologii de personaje, întipărite pe termen lung în memoria publicului larg.
Nae Girimea, Pampon, Mița, Didina, Bibicu, toți sunt, cu tot respectul aferent persoanelor pe care viața le-a onorat cu astfel de nume, hărăziți să facă spectacol. Unii cititori/spectatori vor strâmba, ușor elitist, din nas, dar cei înțelepți își vor aminti cu siguranță că nu trebuie să dea vina pe oglindă pentru modul cum arată...

[Ana · Rating 5 out of 5]

Cred că mai bine mergeţi la teatru pentru a vedea această piesă. Ignoraţi filmul, nu e prea mult de capul lui.

[pedant cu ochii cei verzui · Rating 2 out of 5]

Nememorabil. Nu le am cu piesele de teatru în general, dar parcă celelalte n-au fost atât de ușor de uitat.