What do you think?
Rate this book
Тайны Парижа Les Drames de Paris
Окунитесь в Тайны Парижа! Интриги и приключения, заговоры и предательство, кровавая месть и пылкая любовь... Сердце Гонтрана де Ласи разбила роковая красавица. Но встреча с загадочным господином Леоном меняет его жизнь. Отныне он - член тайного парижского общества "Друзья шпаги". Приключения начинаются!
416 pages, Hardcover
First published April 10, 1892
8 people want to read
About the author
Pierre Alexis Ponson du Terrail
803 books62 followersPierre Alexis Joseph Ferdinand, vicomte de Ponson du Terrail (8 July 1829 - 20 January 1871) was a French writer. He was a prolific novelist, producing in the space of twenty years some seventy-three volumes, and is best remembered today for his creation of the fictional character of Rocambole.
Ponson du Terrail’s early works squarely belonged to the Gothic novel genre: his La Baronne Trépassée (1852) was a murky Ann Radcliffe-like tale of revenge in the macabre surroundings of 18th century Germany Black Forest. The novel was translated by Brian Stableford as The Vampire and the Devil's Son in 2007.
When Ponson du Terrail embarked in 1857 on writing the first novel of the Rocambole series, L’Héritage Mystérieux (also known as Les Drames de Paris) for the daily newspaper La Patrie, he merely meant to copy the success of Eugène Sue’s best-selling Les Mystères de Paris. Rocambole’s importance to Mystery fiction and Adventure novels cannot be underestimated, as it represents the transition from the old-fashioned Gothic novel to modern heroic fiction. The word rocambolesque has become common in French to label any kind of fantastic adventures, especially those with multiple new turns in the story.
Rocambole became a huge success, providing a constant and considerable source of revenue to Ponson du Terrail, who continued churning out his adventures. In total, he produced nine Rocambole novels. His other notable novels include Les Coulisses du monde (1853) and Le Forgeron de la Cour-Dieu (1869).
In August 1870, as Ponson du Terrail had embarked on a new Rocambole saga when Emperor Napoléon III surrendered to Germany. Ponson fled from Paris to his country estate near Orléans, where he gathered a group of like-minded companions and began a guerilla-style warfare, not unlike what Rocambole himself would have done. However, Ponson was soon forced to flee to Bordeaux after the Germans burned down his castle.
He died in Bordeaux in 1871, leaving the saga of Rocambole uncompleted and was buried in the Cimetière de Montmartre in the Montmartre Quarter of Paris.
Ponson du Terrail’s early works squarely belonged to the Gothic novel genre: his La Baronne Trépassée (1852) was a murky Ann Radcliffe-like tale of revenge in the macabre surroundings of 18th century Germany Black Forest. The novel was translated by Brian Stableford as The Vampire and the Devil's Son in 2007.
When Ponson du Terrail embarked in 1857 on writing the first novel of the Rocambole series, L’Héritage Mystérieux (also known as Les Drames de Paris) for the daily newspaper La Patrie, he merely meant to copy the success of Eugène Sue’s best-selling Les Mystères de Paris. Rocambole’s importance to Mystery fiction and Adventure novels cannot be underestimated, as it represents the transition from the old-fashioned Gothic novel to modern heroic fiction. The word rocambolesque has become common in French to label any kind of fantastic adventures, especially those with multiple new turns in the story.
Rocambole became a huge success, providing a constant and considerable source of revenue to Ponson du Terrail, who continued churning out his adventures. In total, he produced nine Rocambole novels. His other notable novels include Les Coulisses du monde (1853) and Le Forgeron de la Cour-Dieu (1869).
In August 1870, as Ponson du Terrail had embarked on a new Rocambole saga when Emperor Napoléon III surrendered to Germany. Ponson fled from Paris to his country estate near Orléans, where he gathered a group of like-minded companions and began a guerilla-style warfare, not unlike what Rocambole himself would have done. However, Ponson was soon forced to flee to Bordeaux after the Germans burned down his castle.
He died in Bordeaux in 1871, leaving the saga of Rocambole uncompleted and was buried in the Cimetière de Montmartre in the Montmartre Quarter of Paris.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
June 14, 2021
Într-o seară din luna ianuarie a anului 1836, o diligenţă trasă de patru cai zdraveni mergea pe unul din drumurile din sudul Italiei, drum tăiat printre povârnişurile neregulate şi repezi de-a lungul poalelor Abruzzilor.
Un servitor şedea agăţat de scara trăsurii, iar un altul mâna caii cu multă repeziciune, nu în trap à la Daumont, aşa precum se fac de obicei călătoriile cu poşta.
În trăsura al cărei coş era lăsat pe spate, un bărbat şi o femeie tânără şedeau mână în mână şi respirau cu deliciu adierea serii, îmbibată de parfumurile răcoroase şi pătrunzătoare ale munţilor.
Bărbatul putea să aibă între douăzeci şi şase şi douăzeci şi şapte de ani; era de statură potrivită, blond, nervos, cu o înfăţişare plină de energie şi totodată de blândeţe. Strălucirea ochilor lui albaştri vădea un curaj de leu, iar linia dreaptă a nasului o voinţă nestrămutată şi multă răbdare.
Femeia care-l însoţea avea o înfăţişare cu totul deosebită. Părul negru şi lucios, buzele-i roşii umbrite de un puf ce abia se zărea, ochii-i negri şi scânteietori arătau limpede originea ei meridională. Era înaltă, zveltă, şi mâinile-i erau de-o fineţe adorabilă. Surâsul bărbatului era visător, aproape contemplativ; acel al însoţitoarei sale, dimpotrivă, avea acea pecete de ironie ascunsă care trădează la femeie furtunile unei vieţi zbuciumate prea de timpuriu.
S-ar fi ghicit, văzând-o, că vreme îndelungată sperase, suferise, plânsese, că nu mai spera nimic de-acum, că se împăcase cu viaţa aşa cum îi fusese hărăzită şi că, obosită de a tot fi victimă, ea preferase în cele din urmă rolul aceleia care chinuie în locul celui care se lasă a fi chinuit.
De altminteri, pe fruntea aceea lată şi brăzdată de câteva cute vremelnice se oglindea inteligenţa sau poate chiar geniul… pe buzele acelea încreţite la colţuri şi înarmate cu un surâs pururea batjocoritor, un psiholog ar fi citit toropeala aceea ce vine de pe urma excesului prea multor suferinţe, scepticismul acela cumplit care face tăria femeii şi deznădejdea bărbatului.
Un servitor şedea agăţat de scara trăsurii, iar un altul mâna caii cu multă repeziciune, nu în trap à la Daumont, aşa precum se fac de obicei călătoriile cu poşta.
În trăsura al cărei coş era lăsat pe spate, un bărbat şi o femeie tânără şedeau mână în mână şi respirau cu deliciu adierea serii, îmbibată de parfumurile răcoroase şi pătrunzătoare ale munţilor.
Bărbatul putea să aibă între douăzeci şi şase şi douăzeci şi şapte de ani; era de statură potrivită, blond, nervos, cu o înfăţişare plină de energie şi totodată de blândeţe. Strălucirea ochilor lui albaştri vădea un curaj de leu, iar linia dreaptă a nasului o voinţă nestrămutată şi multă răbdare.
Femeia care-l însoţea avea o înfăţişare cu totul deosebită. Părul negru şi lucios, buzele-i roşii umbrite de un puf ce abia se zărea, ochii-i negri şi scânteietori arătau limpede originea ei meridională. Era înaltă, zveltă, şi mâinile-i erau de-o fineţe adorabilă. Surâsul bărbatului era visător, aproape contemplativ; acel al însoţitoarei sale, dimpotrivă, avea acea pecete de ironie ascunsă care trădează la femeie furtunile unei vieţi zbuciumate prea de timpuriu.
S-ar fi ghicit, văzând-o, că vreme îndelungată sperase, suferise, plânsese, că nu mai spera nimic de-acum, că se împăcase cu viaţa aşa cum îi fusese hărăzită şi că, obosită de a tot fi victimă, ea preferase în cele din urmă rolul aceleia care chinuie în locul celui care se lasă a fi chinuit.
De altminteri, pe fruntea aceea lată şi brăzdată de câteva cute vremelnice se oglindea inteligenţa sau poate chiar geniul… pe buzele acelea încreţite la colţuri şi înarmate cu un surâs pururea batjocoritor, un psiholog ar fi citit toropeala aceea ce vine de pe urma excesului prea multor suferinţe, scepticismul acela cumplit care face tăria femeii şi deznădejdea bărbatului.
September 9, 2024
**Recenzie pentru cartea "Parisul misterios" de Pierre Alexis Ponson du Terrail**
"**Parisul misterios**" (titlul original "Le Paris mystérieux. II. Les Compagnons de l'amour") este o operă clasică a literaturii franceze din secolul al XIX-lea, scrisă de Pierre Alexis Ponson du Terrail, un autor cunoscut pentru romanele sale de aventuri și pentru contribuția sa la genul foiletonului. Publicată inițial în 1867, această lucrare face parte dintr-o serie de romane care combină elemente de mister, aventură și romantism, oferind o privire fascinantă asupra Parisului și a societății sale din acea perioadă.
**Contextul și Intriga:**
Acțiunea romanului se desfășoară în Paris, un oraș plin de secrete și conspirații, unde diverse personaje se intersectează în cadrul unor intrigi complexe. Titlul sugerează o explorare a laturii ascunse a capitalei franceze, cu referiri la societățile secrete, aventuri romantice și pericole nevăzute. "Les Compagnons de l'amour" se referă la o grupare misterioasă sau o frăție implicată în aceste povești de dragoste și trădare.
**Stil și Tematică:**
Stilul narativ al lui Ponson du Terrail este caracteristic romanelor de foileton, cu un ritm alert, multiple răsturnări de situație și personaje care se confruntă constant cu dileme morale. Autorul reușește să creeze o atmosferă de suspans, ținând cititorul în priză pe măsură ce intrigile se complică și destinele personajelor se împletesc. De asemenea, opera reflectă anumite atitudini și curente de gândire specifice epocii sale, unele dintre ele fiind considerate problematice sau depășite în contextul contemporan.
**Pro:**
- **Intriga captivantă:** Romanul este plin de mister și aventură, menținând interesul cititorului printr-o succesiune de evenimente neașteptate și relații complexe între personaje.
- **Relevanță istorică:** Ca operă de literatură din secolul al XIX-lea, cartea oferă o perspectivă valoroasă asupra societății franceze din acea perioadă, inclusiv asupra modului în care erau percepute anumite aspecte sociale și morale.
- **Stilul clasic:** Pentru iubitorii literaturii clasice, stilul lui Ponson du Terrail, cu descrieri detaliate și dialoguri dramatice, reprezintă o plăcere literară.
**Contra:**
- **Atitudini depășite:** Așa cum subliniază și nota editorială a Hachette Livre, unele idei și valori prezentate în carte pot fi considerate inacceptabile în zilele noastre, reflectând însă mentalitatea vremii.
- **Complexitatea intrigii:** Pentru cititorii moderni, complexitatea și numărul mare de personaje și evenimente ar putea fi copleșitoare, mai ales în absența unei familiarizări prealabile cu stilul foiletonistic.
**Concluzie:**
"**Parisul misterios**" de Pierre Alexis Ponson du Terrail este o carte care oferă o incursiune interesantă în literatura de aventuri și mister a secolului al XIX-lea. Deși poate părea anacronică în anumite privințe, opera rămâne o parte importantă a patrimoniului literar francez și merită citită atât pentru valoarea sa literară, cât și pentru contextul istoric pe care îl reflectă. Este o alegere potrivită pentru cei pasionați de literatură clasică și de explorarea intrigilor complexe într-un Paris enigmatic și plin de secrete.
"**Parisul misterios**" (titlul original "Le Paris mystérieux. II. Les Compagnons de l'amour") este o operă clasică a literaturii franceze din secolul al XIX-lea, scrisă de Pierre Alexis Ponson du Terrail, un autor cunoscut pentru romanele sale de aventuri și pentru contribuția sa la genul foiletonului. Publicată inițial în 1867, această lucrare face parte dintr-o serie de romane care combină elemente de mister, aventură și romantism, oferind o privire fascinantă asupra Parisului și a societății sale din acea perioadă.
**Contextul și Intriga:**
Acțiunea romanului se desfășoară în Paris, un oraș plin de secrete și conspirații, unde diverse personaje se intersectează în cadrul unor intrigi complexe. Titlul sugerează o explorare a laturii ascunse a capitalei franceze, cu referiri la societățile secrete, aventuri romantice și pericole nevăzute. "Les Compagnons de l'amour" se referă la o grupare misterioasă sau o frăție implicată în aceste povești de dragoste și trădare.
**Stil și Tematică:**
Stilul narativ al lui Ponson du Terrail este caracteristic romanelor de foileton, cu un ritm alert, multiple răsturnări de situație și personaje care se confruntă constant cu dileme morale. Autorul reușește să creeze o atmosferă de suspans, ținând cititorul în priză pe măsură ce intrigile se complică și destinele personajelor se împletesc. De asemenea, opera reflectă anumite atitudini și curente de gândire specifice epocii sale, unele dintre ele fiind considerate problematice sau depășite în contextul contemporan.
**Pro:**
- **Intriga captivantă:** Romanul este plin de mister și aventură, menținând interesul cititorului printr-o succesiune de evenimente neașteptate și relații complexe între personaje.
- **Relevanță istorică:** Ca operă de literatură din secolul al XIX-lea, cartea oferă o perspectivă valoroasă asupra societății franceze din acea perioadă, inclusiv asupra modului în care erau percepute anumite aspecte sociale și morale.
- **Stilul clasic:** Pentru iubitorii literaturii clasice, stilul lui Ponson du Terrail, cu descrieri detaliate și dialoguri dramatice, reprezintă o plăcere literară.
**Contra:**
- **Atitudini depășite:** Așa cum subliniază și nota editorială a Hachette Livre, unele idei și valori prezentate în carte pot fi considerate inacceptabile în zilele noastre, reflectând însă mentalitatea vremii.
- **Complexitatea intrigii:** Pentru cititorii moderni, complexitatea și numărul mare de personaje și evenimente ar putea fi copleșitoare, mai ales în absența unei familiarizări prealabile cu stilul foiletonistic.
**Concluzie:**
"**Parisul misterios**" de Pierre Alexis Ponson du Terrail este o carte care oferă o incursiune interesantă în literatura de aventuri și mister a secolului al XIX-lea. Deși poate părea anacronică în anumite privințe, opera rămâne o parte importantă a patrimoniului literar francez și merită citită atât pentru valoarea sa literară, cât și pentru contextul istoric pe care îl reflectă. Este o alegere potrivită pentru cei pasionați de literatură clasică și de explorarea intrigilor complexe într-un Paris enigmatic și plin de secrete.
Displaying 1 - 2 of 2 reviews