What do you think?
Rate this book
Nautilus
Ioana Bâldea Constantinescu îmbină în acest al doilea roman al său, aşa cum a făcut-o şi în Dincolo de portocali, fascinaţia pentru personajele misterioase şi curiozităţile din vremuri îndepărtate cu o emoţionantă poveste contemporană. Nautilus ne poartă astfel paşii prin Parisul zilelor noastre – unde un tânăr doctorand se documentează vreme de câţiva ani pentru lucrarea sa – şi în Franţa de secol XIV, pe urmele faimoasei Reine Blanche, prima colecţionară a Evului Mediu. Fie că scrie despre obiecte frumoase şi rare, despre iubiri diafane, despre ciuma care decimează un sat întreg sau despre suferinţa unui băieţel autist captiv în lumea lui, Ioana Bâldea Constantinescu îşi construieşte frazele cu pricepere şi delicateţe de bijutier, într-un stil deja inconfundabil.
„Am decupat momente, frânturi de conversaţie, unele sunt aproape literale, dar nu am un personaj făcut după cineva, şi asta mă bucură, pentru că nu trăiesc cu teama că cineva se poate recunoaşte sau mă poate recunoaşte. Sunt frânturi de mine peste tot, dar, dincolo de asta, este acel «Call me Ishmael» pe care numai Melville l-a stăpânit cu desăvârşire, convenţia aceea care-ţi face bucăţi un gând şi ţi-l pune în zece capete. Îmi place acest joc, pentru că este periculos şi greu în acelaşi timp.“ (IOANA BÂLDEA CONSTANTINESCU)
„Am decupat momente, frânturi de conversaţie, unele sunt aproape literale, dar nu am un personaj făcut după cineva, şi asta mă bucură, pentru că nu trăiesc cu teama că cineva se poate recunoaşte sau mă poate recunoaşte. Sunt frânturi de mine peste tot, dar, dincolo de asta, este acel «Call me Ishmael» pe care numai Melville l-a stăpânit cu desăvârşire, convenţia aceea care-ţi face bucăţi un gând şi ţi-l pune în zece capete. Îmi place acest joc, pentru că este periculos şi greu în acelaşi timp.“ (IOANA BÂLDEA CONSTANTINESCU)
180 pages, Paperback
First published April 1, 2017
1 person is currently reading
140 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
April 23, 2020
(3.5*) În primul rînd, cu regret, nu cred că rezonez cu stilul IBC, i-am ascultat cîteva emisiuni la radio, îmi place mult de ea acolo, e cultă, informată și articulată, dar proza ei are un fel de amprentă feminină care pe mine mă obosește (din categoria oamenii nu fac cumpărături, ci își fac tîrguielile).
Am apreciat însă simbolistica cercului și a spiralei, prezentă peste tot, de la structura cărții la cercurile pe care le desenează obsesiv Octavian, nautilusul, tatuajul-ferigă, escargots aux raisins, romanesco, melci și multe altele (devin obositoare și astea la un moment dat, trebuie să recunosc).
Mi-a plăcut povestea istorică, și cred că asta a urmărit-o și pe Ioana și a fost oarecum triggerul romanului. DAR omg, ATÎT de mult s-a străduit să redea atmosfera (și prin limbaj, și prin detalii), încît a ieșit prea încîlcită. Ce-mi place mie la ficțiunea istorică e felul în care istoria e încorporată în ficțiune fără să devină obositoare sau didactică, or la IBC fix asta se întîmplă. Liste peste liste de nume, ani, regine, curți domnești cu minimă (spre 0) relevanță pentru economia cărții. Se simte și apreciez foarte mult munca de cercetare din spate, dar e absurd să pui totul în carte, inclusiv istoria ciumei (hello, pandemics!) cu ani, locuri și număr de victime.
Detaliile culturale abundă nefericit și în povestea contemporană, și am ajuns, ca în cartea cu traducătoarea libaneză (niciodată nu-mi amintesc numele cărții ăsteia) să mă sufoc de la ele. Și asta vine din partea cuiva care chiar apreciază trimiterile culturale (discrete). De multe ori mă opresc din citit ca să caut cîte o chestie, dar în cartea asta ar fi fost absolut imposibil, au devenit neinteresante și superflue, așa că acolo unde nu m-am prins am trecut mai departe.
Personajul Yaakov e de departe cel mai interesant, e, evident, un spirit renascentist, conturat fain, deși am și aici una alta de comentat.
Partea bună e că am găsit online o conferință despre tapiseriile de la Cluny, pentru care făcusem deja o pasiune de cînd am citit-o pe Tracy Chevalier, așa că în seara asta am program.
Am apreciat însă simbolistica cercului și a spiralei, prezentă peste tot, de la structura cărții la cercurile pe care le desenează obsesiv Octavian, nautilusul, tatuajul-ferigă, escargots aux raisins, romanesco, melci și multe altele (devin obositoare și astea la un moment dat, trebuie să recunosc).
Mi-a plăcut povestea istorică, și cred că asta a urmărit-o și pe Ioana și a fost oarecum triggerul romanului. DAR omg, ATÎT de mult s-a străduit să redea atmosfera (și prin limbaj, și prin detalii), încît a ieșit prea încîlcită. Ce-mi place mie la ficțiunea istorică e felul în care istoria e încorporată în ficțiune fără să devină obositoare sau didactică, or la IBC fix asta se întîmplă. Liste peste liste de nume, ani, regine, curți domnești cu minimă (spre 0) relevanță pentru economia cărții. Se simte și apreciez foarte mult munca de cercetare din spate, dar e absurd să pui totul în carte, inclusiv istoria ciumei (hello, pandemics!) cu ani, locuri și număr de victime.
Detaliile culturale abundă nefericit și în povestea contemporană, și am ajuns, ca în cartea cu traducătoarea libaneză (niciodată nu-mi amintesc numele cărții ăsteia) să mă sufoc de la ele. Și asta vine din partea cuiva care chiar apreciază trimiterile culturale (discrete). De multe ori mă opresc din citit ca să caut cîte o chestie, dar în cartea asta ar fi fost absolut imposibil, au devenit neinteresante și superflue, așa că acolo unde nu m-am prins am trecut mai departe.
Personajul Yaakov e de departe cel mai interesant, e, evident, un spirit renascentist, conturat fain, deși am și aici una alta de comentat.
Partea bună e că am găsit online o conferință despre tapiseriile de la Cluny, pentru care făcusem deja o pasiune de cînd am citit-o pe Tracy Chevalier, așa că în seara asta am program.
September 25, 2017
"Nautilus" mi-a restabilit definitiv increderea in literatura romaneasca. Iar Ioana Baldea Constantinescu, fara a-i fi citit si celalalt roman, e scriitoarea mea favorita din Romania. Stilul ei e atat de pe gustul meu ca ar putea scrie despre orice si eu as citi de cate doua ori. E laconica, scurta in exprimare, dar atat de exacta, spune atat de multe cu atat de putine cuvinte, metafore, comparatii. Mai multe personaje au ca numitor comun "un cefalopod de treaba": Marc e fascinat de raritati, Octavian deseneaza cercuri care seamana cu Nautilus, Blanche are o cochilie pe care o picteaza, iar Yaakov foloseste praful cochiliei pentru tamaduiri. E multa durere in cartea asta, durere de-aia care te subjuga, care te face sa te intrebi "de ce mi se intampla mie toate?" (si asta zic eu care urasc expresia asta). Dintre toate, cel mai mult am suferit pentru Arabella. Doamne... cumplita viata si povara.
September 22, 2017
A book to be devoured in its entirety. I rarely enjoy books written in this style since they can either be too pretentious or too shallow - but this was just right. Each character well-defined, each story well constructed, each ending suited and surprising. I loved the phrasing and the construction of stories, each in a particular language. Definitely a must for Romanian readers, I am very impressed by this!
July 19, 2017
Deși pornește ca un poem în proză, cartea de față se transformă rapid într-un roman merituos, construit pe mai multe planuri, fiecare personaj având propria voce, fiecare acțiune și eveniment fiind explicate distinct de acestea.
În Parisul modern, două surori au grijă de copilul autist al uneia dintre ele, iar cealaltă se îndrăgostește de un emigrant român, venit să studieze curiozitățile Evului Mediu.
În Franța medievală, dăm de prima colecționară a lumii, de un evreu tămăduitor și de iubire, sacrificiu și ciumă.
Un stil frumos, povești cu iz de basm, realitate și reverie, animale fantastice, tapiserii sau tablouri medievale și remedii mai mult sau mai puțin eficace sau științifice.
În Parisul modern, două surori au grijă de copilul autist al uneia dintre ele, iar cealaltă se îndrăgostește de un emigrant român, venit să studieze curiozitățile Evului Mediu.
În Franța medievală, dăm de prima colecționară a lumii, de un evreu tămăduitor și de iubire, sacrificiu și ciumă.
Un stil frumos, povești cu iz de basm, realitate și reverie, animale fantastice, tapiserii sau tablouri medievale și remedii mai mult sau mai puțin eficace sau științifice.
September 3, 2017
Foarte, foarte bună carte, din punctul meu de vedere. Extrem de complexă, imposibil de povestit, desfăşurată pe multe planuri, actuală, istorică, complicată.
Loved it! Nu mă aşteptam la aşa ceva de la un autor român şi nu auzisem de Ioana Bâldea Constantinescu până să pun mâna, mai mult sau mai puțin convinsă, pe cartea asta.
A se citi cu răbdare.
Loved it! Nu mă aşteptam la aşa ceva de la un autor român şi nu auzisem de Ioana Bâldea Constantinescu până să pun mâna, mai mult sau mai puțin convinsă, pe cartea asta.
A se citi cu răbdare.
September 27, 2017
Mi-a plăcut, chiar mi-a plăcut mult până la urmă, în ciuda faptului că folosește aceeași rețetă ca în Dincolo de portocali.
Aștept cu nerăbdare și o carte altfel decât astea două, pentru că sigur poate să scrie la fel de bine și altfel.
Aștept cu nerăbdare și o carte altfel decât astea două, pentru că sigur poate să scrie la fel de bine și altfel.
June 19, 2020
Ce surpriză plăcută, romanul Nautilus al Ioanei Bâldea Constantinescu! Superb filigranul construcției narative, incitant de discretă circularitatea intrigii, și mai ales impecabilă sonoritatea stilului, cu limbajul său proaspăt, cu imagini delicate și crude ca într-un roman de Boris Vian, fie că e vorba de sugestia grațioasă a unei mișcări:
Sau de evocarea sinestezică a Parisului:
Așa cum spune Mihaela Pascu-Oglindă în excelenta recenzie pe care o face romanului pe site-ul bookaholic.ro sub titlul O Spira mirabilis de cuvinte: „Nautilus”, de Ioana Bâldea Constantinescu,
„Romanul e un cabinet de curiozităţi care te farmecă şi care te atrage, ademenindu-te prin ferestre străvezii. Descoperi contururi, culori, linii. Zăreşti obiecte, dar nu le identifici în întregime forma. Vrei să te apropii, să afli şi mai mult, să dai nume, să ghiceşti înţelesuri. Aşa te atrage romanul Nautilus, pas cu pas, din ce în ce mai aproape de rafturile înţesate cu detaliile fine pe care, cu sute de ani în urmă, o regină le desena într-un jurnal, pe cochilia unui Nautilus.”
P.S. Tre’ să citesc neapărat Dincolo de portocali!
Rîdeau firesc. Coborîseră scările în grabă. Singurătatea se împiedicase în urma lor, fără să-i mai poată ajunge. În jurul lor, lumea era ușoară ca spuma dintr-un cappuccino.
Sau de evocarea sinestezică a Parisului:
Mirosea a primăvară, dar era un miros artificial, de florărie care abia se deschide. Orașul se dezmeticea felin, tărcat, în toată nevroza lui splendidă, cu mirosuri topite în toate accentele lumii și veselie mixată cu tristețe de un DJ hawaiian, la colțul străzii. Undeva pe lîngă Pompidou am văzut, prin fereastra deschisă a unui apartament care părea mare și luminos, un cuplu care se certa. El nu avea bluză. Ea plîngea și gesticula mult. Ne-am oprit cîteva clipe, voyeuri, ca în fața unui spectacol ilicit, să furăm din viața oamenilor ălora. Tu te-ai rușinat primul.
Așa cum spune Mihaela Pascu-Oglindă în excelenta recenzie pe care o face romanului pe site-ul bookaholic.ro sub titlul O Spira mirabilis de cuvinte: „Nautilus”, de Ioana Bâldea Constantinescu,
„Romanul e un cabinet de curiozităţi care te farmecă şi care te atrage, ademenindu-te prin ferestre străvezii. Descoperi contururi, culori, linii. Zăreşti obiecte, dar nu le identifici în întregime forma. Vrei să te apropii, să afli şi mai mult, să dai nume, să ghiceşti înţelesuri. Aşa te atrage romanul Nautilus, pas cu pas, din ce în ce mai aproape de rafturile înţesate cu detaliile fine pe care, cu sute de ani în urmă, o regină le desena într-un jurnal, pe cochilia unui Nautilus.”
P.S. Tre’ să citesc neapărat Dincolo de portocali!
September 8, 2017
Cred ca imi lipsesc din vocabular cuvintele pentru a putea descrie, cum se cuvine, cat de mult mi-a placut cartea asta. Oricum, toate superlative
Am devorat-o cu frica ca o voi termina.
Am devorat-o cu frica ca o voi termina.
June 7, 2018
Povesti din trecutul medieval si Parisul zilelor noastre se imbina atat de armonios in cartea asta, in jurul catorva simboluri si se rasucesc intr-un ritm ametitor, in spirale, precum cochiliile nautilus-ului. Personajele nu reusesc sa-si depseasca propria ingradire, ramanand captivi in trecut, spre deosebire de nautilul care creste construindu-si noi camere in cochilie, deplasandu-se incet in aceste noi incaperi fara nici o posibilitate de a mai reveni in cele pe care le-a parasit. Suferinta, descumpanirea si durerea personajelor sunt descrise oarecum rece, de la distanta, dar atat de veridic. Bogatia simbolurilor si a metaforelor adauga un nivel suplimentar de profunzime care va face deliciul cititorului rafinat.
September 8, 2017
prea scurta pentru cat de mult mi-a placut. mi-a placut in mod special cum a impletit elementele simbolice (nautilus, unicorn, elemente acvatice etc), fara sa ofere o rezolvare definitiva.
September 20, 2017
Ce poveste sensibilă scrie Ioana Bâldea Constantinescu! Un du-te-vino din timpuri regeşti si timpuri de azi, două fațade ale vieții, înghesuite ca într-o cochilie de sidef, unde ambele devin una: despre neputință. Recomand răbdare si cât mai multă empatie, nu e o carte foarte uşoară, dar merită. :)
October 13, 2017
Nu este pentru prima oară când poveştile din timpuri diferite le completează sau se intersectează cu cele din prezent. Aşa cum în Dincolo de portocali planurile din care se descriu vieţile personajelor se intersectează din lumi şi timpuri diferite, în Nautilus, noul roman al Ioanei Bâldea Constantinescu, apărut recent la Editura Humanitas, regăsim o structură similară, însă cu mult mai complexă. Căci, de data aceasta, lumile se reaşază, unele peste altele, în cercuri. Se suprapun în puncte fixe, în momente temeinic bifate: un dragon, o arie auzită de la un etaj superior, un blocaj de comunicare, secunda în care îţi dai seama că „frica nu are culoare”. Indiferent de an şi indiferent de secol, chipuri nevăzute trec drept martori ai unei vieţi care pare „să se închege din succesiuni de accidente”.
Continuarea aici: https://www.bookaholic.ro/o-spira-mir...
October 18, 2024
Cred că cel mai mult îmi place cum scrie Ioana Bâldea Constantinescu, apoi despre ce scrie. E genul de scriitor care ar putea să facă să sune apetisant chiar și un manual cu instrucțiuni de utilizare a cuptorului cu microunde. Cele mai bune pasaje din carte sunt cele despre moarte, boală, suferință.
„Cu greu și-ar putea imagina cineva un huruit mai atroce decât cel al unui vagon de metrou care-și sprijină ghearele în oasele omului. (Cum o fi să te lovească ceva atât de puternic, atât de dincole de însuși sensul violenței, și să nu mori? Să simți cum din tine se desprind așchii, cum te fragmentezi, cum devii cioburi, cioburi care se mărunțesc, în continuare mult după ce s-au desprins de tine?...) Sunt sigură că nimeni din cei care s-au aflat atunci în stația Pont Marie, care au urlat, au gesticulat și și-au dus mâinile la ochi, să nu vadă, nu va uita niciodată. Sunetul nu se poate uita. Din el, creierul va construi coșmaruri și nevroze, și psihoze, și depresii. Sunetul e ca un bumerang. Te lovește din nou și din nou. Mușcă. Îl simți? Eu îl simt mereu.”
Nautilus abordează mai multe teme care se împletesc prin destinele mai multor personaje despărțite de secole. În prezent, povestea se concentrează pe două surori care îngrijesc un copil cu o formă severă de autism care îl face incapabil să relaționeze cu lumea. Viața lor e definită de nevoia de a avea grijă de o persoană care reacționează violent din senin, are nevoie constantă de atenție și de disponibilitatea de a intra într-o lume care e guvernată de alte legi decât cele din lumea reală. Copilul acum deja mare este al surorii mai mari, care a ales să își dedice viața acestuia, cumva târând-o în această decizie și pe sora mai mică. Sora mai mică întâlnește un bărbat care scrie o teză de doctorat despre Regina Albă, un personaj relativ misterios din istoria Franței. Între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste. În paralel, povestea ne introduce și în lumea Franței secolului 17 unde destinul reginei se împletește cu cel al unui vraci evreu care nu se poate despărți de amintirea soției pe care o pierduse în timpul unei epidemii de ciumă (nu din cauza ciumei ci din cauza urii împotriva evreilor). Se pot face multe paralele între destinele personajelor, dar în principal cartea este despre nevoia de a avea grijă de cei iubiți care ajunge să consume și despre cât de greu este să treci peste moartea unui om pe care l-ai iubit.
„Cu greu și-ar putea imagina cineva un huruit mai atroce decât cel al unui vagon de metrou care-și sprijină ghearele în oasele omului. (Cum o fi să te lovească ceva atât de puternic, atât de dincole de însuși sensul violenței, și să nu mori? Să simți cum din tine se desprind așchii, cum te fragmentezi, cum devii cioburi, cioburi care se mărunțesc, în continuare mult după ce s-au desprins de tine?...) Sunt sigură că nimeni din cei care s-au aflat atunci în stația Pont Marie, care au urlat, au gesticulat și și-au dus mâinile la ochi, să nu vadă, nu va uita niciodată. Sunetul nu se poate uita. Din el, creierul va construi coșmaruri și nevroze, și psihoze, și depresii. Sunetul e ca un bumerang. Te lovește din nou și din nou. Mușcă. Îl simți? Eu îl simt mereu.”
Nautilus abordează mai multe teme care se împletesc prin destinele mai multor personaje despărțite de secole. În prezent, povestea se concentrează pe două surori care îngrijesc un copil cu o formă severă de autism care îl face incapabil să relaționeze cu lumea. Viața lor e definită de nevoia de a avea grijă de o persoană care reacționează violent din senin, are nevoie constantă de atenție și de disponibilitatea de a intra într-o lume care e guvernată de alte legi decât cele din lumea reală. Copilul acum deja mare este al surorii mai mari, care a ales să își dedice viața acestuia, cumva târând-o în această decizie și pe sora mai mică. Sora mai mică întâlnește un bărbat care scrie o teză de doctorat despre Regina Albă, un personaj relativ misterios din istoria Franței. Între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste. În paralel, povestea ne introduce și în lumea Franței secolului 17 unde destinul reginei se împletește cu cel al unui vraci evreu care nu se poate despărți de amintirea soției pe care o pierduse în timpul unei epidemii de ciumă (nu din cauza ciumei ci din cauza urii împotriva evreilor). Se pot face multe paralele între destinele personajelor, dar în principal cartea este despre nevoia de a avea grijă de cei iubiți care ajunge să consume și despre cât de greu este să treci peste moartea unui om pe care l-ai iubit.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews