Diavoli fragili

by Radu Găvan

„Avem o figură centrală, acest scriitor - Filip Romain, o prezenţă vagă la început, a cărui imagine se va contura însă încetul cu încetul. Mai întâi printr-un interviu, apoi prin diverse poveşti, fără vreo legătură aparentă între ele: un bărbat urmărit de o copilărie teribilă, o mamă care îşi caută copilul mort, un tânăr scriitor ratat, obsedat de imaginea obscură a tatălui, diverse persoane care vorbesc despre un scriitor misterios şi aşa mai departe.

Toate aceste poveşti, spuse în stiluri diferite, fie orbitează în jurul lui, fie îl ating în mod direct pe Filip Romain. Scriitorul. Singur pe drumul său, aşa cum sunt, poate, toţi scriitorii, chinuit de dorinţa de a se apropia cât mai mult de acel ceva probabil imposibil de atins.”
Radu Găvan - Scriitorii, despre cărțile lor, Citește-mă
https://citestema.ro/diavoli-fragili-...

„Radu Găvan m-a cucerit de la prima carte, însă abia acum, cu Diavoli fragili, a ieșit la iveală uriașul său talent scriitoricesc. Cu cel de-al treilea roman, Radu Găvan face un salt extraordinar spre MAREA literatură.”
Camelia Cavadia

„Cred că cel mai important aspect care transpare din Diavoli fragili este tocmai dragostea pentru literatură, o literatură care te obsedează, absoarbe și consumă, o literatură prin și pentru care trăiești.”
Eli Bădică

„Radu Găvan descoperă în Diavoli fragili un nou lirism al ororii, relația sa, a naratorului și a personajelor (naratoare sau nu) cu scrisul și lectura nu se obiectivează pînă la textualism, ci se hrănește din angoasă (dată de frustrarea sexuală sau de cea a succesului, frustrări cu proprietar incert) și halucinație (în fluxul total se pierde, inclusiv prin repetiția ușor diferită a aceluiași episod, distincția între ce-și imaginează naratorul sau un personaj și ce se întîmplă ca fapt ficțional).“
Observator Cultural

„Șocant și întunecat, romanul acesta are o forță extraordinară și o frumusețe demonică, tulburătoare“
Bookhub

„Nici măcar Bolaño nu-l striveşte pe Găvan, deşi influenţează structura labirintică şi parţial tehnica, pentru că autorul român îşi accesează propria măreţie şi dramă (de altfel, Găvan pare să rezoneze uneori mai mult cu Donoso – de pildă atunci când descrie monştrii).“
Apostrof

„Treptat, piesele puzzle-ului se adună, alcătuind o imagine de ansamblu ce aminteşte de infernul din gravurile şi picturile lui Goya ori de Judecata de Apoi a lui Hyeronimus Bosch. Ea se conturează în jurul imaginii scriitorului Filip Romain şi respectă crezul artistic expus de acesta în capitolul II (dorinţa de a nu-şi trasa limite), o atitudine ce aminteşte de realismul visceral prin nevoia de capturare a esenţei în care nu există subiecte tabu, cu elemente recurente: priviri fixe, pătrunzătoare, obraji însângeraţi, apa intunecată în adâncul căreia aşteaptă moartea, Boca del Diablo (imaginea puţului în care devin prizonieri copii, întâlnită în Detectivii salbatici şi Băiatul care a furat calul lui Attila), dedublare, personaje ce-şi hrănesc spaimele şi experienţele traumatizante (pierderea parinţilor sau a unui copil) într-o dimensiune onirică ce le reflectă frământările.“
Dromarland

„Cel mai bun roman al lui Radu Găvan de până acum, un adevărat triumf al geniului său scriitoricesc“
Bookblog

„Mi-a fost clară, deseori, plăcerea pe care Radu Găvan o are pentru scriitura lui Roberto Bolaño ori pentru cea a lui Haruki Murakami. A-i pune laolaltă pe cei trei ar putea părea nepotrivit, însă pe lângă faptul că Bolaño este pomenit de câteva ori aici, simplitatea scriiturii şi vraja ei te fac să te gândeşti la astfel de autori.“
Constantin Piştea

„Scriitorul Radu Găvan şi-a cucerit cititorii prin stilul său direct. "Diavoli fragili" este al treilea roman al autorului, un roman întunecat dar din care reiese dragostea pentru literatură.“
Antena 3

Genres: Romanian Literature

240 pages, Paperback

Published May 1, 2017

About the author

Radu Găvan s-a născut pe 29 decembrie 1978, la Bucureşti. A publicat cinci romane, un volum de proză scurtă și un volum de poezie.

A debutat în 2014 cu Exorcizat, roman inspirat din perioada în care a lucrat ca agent imobiliar, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, „Mircea Ciobanu“ și a fost nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry pentru cel mai bun roman de debut.

În 2015 a publicat romanul Neverland, tradus în germană (2018), spaniolă (2025) și franceză (2026), pentru care a primit Premiul I la Festivalul Alexandru Macedonski în 2016 și a fost finalist la Book to Screen în 2024.

În 2017 a publicat Diavoli fragili, nominalizat la Premiile Colin, iar în 2019 a apărut volumul de poezie Bestia obișnuinței.

În 2021 a publicat romanul Isus din întuneric, pentru care a primit Premiul „Nicolae Balotă“ al revistei Apostrof, iar în 2023 a publicat Câine negru, porumbel rătăcitor.

În 2025 a publicat volumul de proză scurtă Efectul Jumanca.

Reviews

[Pavel Nedelcu]

Un tour de force literar, întunecat prin excelență, revărsându-se dintr-un capitol în altul, dintr-un personaj în altul, dintr-o oglindă în reflexia ei - și invers.



Nici nu mai știi, după ce ai trecut de jumătatea cărții, și poate chiar mai devreme (finalul nici nu îl mai aduc acum în discuție), care e originea poveștii, cum ai fost fagocitat de ea, și încotro o va lua – mai ales că fiecare capitol propune o nouă perspectivă asupra (și o completare a celor) scrise până la acel punct.

De data asta, Radu Găvan a adoptat o tehnică diferită pentru a-și spune povestea întunecată, pe care însă și-a tot rafinat-o (până la perfecțiune) în cele două romane anterioare și pe care, chiar obiectiv fiind, nu ai cum să n-o admiri.

Acum sunt pregătit pentru Isus din întuneric .

[Ştefan Bolea]

A modern masterpiece. I se reproșează lui Găvan întunecimea scriiturii, dar aceasta este numai o negare a aspectului întunecat al existenței. Faptul că întorci fața și refuzi să privești este doar o dovadă a unei anumite lașități de cititor. Eroism îți trebuie să intri în beci (sau în pivniță) și să lupți cu demonii. Găvan excelează ca scriitor familial (nefiind kitsch precum congenerii săi poeți) și tensiunea formidabilă a scrisului său provine din faptul că transformă această "sancta sanctorum" a celulei familiale într-un Auschwitz al infernului. Altfel spus, Găvan își ia "sufletul" (dacă mai putem folosi acest cuvânt uzat, zbârcit, suspect) și-l dă necuratului, inversând gestul lui Avraam. Raiul familial, sacru pentru cel mai mult dintre noi (atunci când e neexaminat, căci de aproape...), "our precious", singura noastră comoară ascunde un mecanism karmic-oedipian, care generează până la urmă frică, ură, blestem și crimă. Mai mult decât Bolaño și Ellis, în spatele lui Găvan stă Schopenhauer, cel care a descoperit inconștientul și esența irațională a existenței: cel care, aidoma bogomililor, vorbește pentru prima dată despre crima de a te fi născut. (Și l-aș recomanda autorului pe Eugene Thacker.) Prea dark? Dar nu este responsabilitatea unui autor să propage vulgata optimismului, mai ales dacă asta nu corespunde firii sale și mai ales dacă nu savurează spectacolul pre-apocaliptic al maselor amnezice, mai mult moarte decât vii.
De la H. Murakami, autorul a învățat să nu satisfacă apetitul detectivist al cititorului, lăsând cu subtilitate multe trame nerezolvate. Dacă Palahniuk era o influență formidabilă în "Exorcizat", aici nu mai putem vorbi de pastișă, ci de confluențe. Nici măcar Bolaño nu-l strivește pe Găvan, deși influențează structura labirintică și parțial tehnica, pentru că autorul român își accesează propria măreție și dramă (de altfel, Găvan pare să rezoneze uneori mai mult cu Donoso - de pildă atunci când descrie monștrii).
Ce aș reproșa, totuși, unui roman atât de bun?
Uneori obscuritatea este prea densă și mesajul devine oarecum neinteligibil (și acesta este un semi-reproș, poate acesta este un efect premeditat.) Nu pot să spun că am înțeles - și intuitiv, și senzitiv - toate episoadele din carte.
Una din temele cărții este frica de nebunie. Studiind psihiatria și psihanaliza, mi se pare că nebunia este altceva decât se crede în general: un mod de a experimenta alteritatea. Sincer să fiu, mă înspăimântă mai mult normalitatea și mediocritatea. O provocare pentru Găvan, demnă de Faulkner, să scrie cândva un roman din perspectiva unui nebun...

[Loredana (Bookinista08)]

Mărturisesc cu ruşine că deşi mi-a plăcut cartea asta foarte mult, oricât de dark şi twisted este ea, nu cred că am reuşit s-o înţeleg 100%. :/ Câteva capete au rămas nelegate, şi probabil asta o fi fost şi intenţia autorului, dar am încercat să trec peste şi să privesc tot romanul în ansamblu. Iar imaginea pe care am obţinut-o a fost superbă!
"Diavoli fragili" este un roman deosebit de complex, cu câteva elemente meta, în care personajele practic se dedublează pentru a face loc întunericului să iasă la iveală. În el este vorba despre perpetuarea răului, despre a te lăsa în voia întunericului, despre a încerca să lupţi cu întunericul, despre literatură, despre scriitori, despre scris, dar mai ales despre dualitatea fiecărui om. Mi s-a părut o carte la un cu totul alt nivel decât primele două romane ale lui Radu Găvan, şi nu pot spune decât un mare "BRAVA!". Cred că-l voi răsfoi la greu ca să reuşesc să pun cap la cap întreaga poveste, fiindcă mă zgârie pe creier faptul că n-am reuşit asta de la prima lectură, iar când o voi face, voi scrie şi o recenzie pertinentă (sper eu!) pe blog.
Până atunci, trebuie să ştiţi că este un roman întunecat, dar sclipitor, şi că anumite scene vă vor bântui mult timp după terminarea lecturii! Îl recomand tuturor celor îndrăgostiţi de literatura thriller şi horror, dar şi de romanele psihologice! Adevărul e că se cam joacă puţin cu mintea cititorului, numai că pe mine acest lucru mă încântă, nici vorbă să mă îndepărteze. :D

[Andreea Chiuaru]

Not really my cup of tea. Sunt multe lucruri pe care le-am apreciat, de la scriitură și până la temă. Autoironia e de-a dreptul delicioasă. E genul de carte care nu te lasă, te face să-ți pui întrebări, te macină. Eram convinsă că, pentru mine, cel puțin, va fi o carte de cinci stele. Apoi, pe undeva pe la jumătatea lecturii, se întâmplă ceva. Îți dai seama că nu există un răspuns pe care-l vei primi și singurele variante posibile sunt: a. să renunți la lectură (dacă ești genul de cititor căruia îi plac cărțile cu început și final bine delimitate) și b. să te lași purtat de val. Eu m-am lăsat purtată de val și totuși am fost dezamăgită. Sunt conștientă că e o carte bună, dar în același timp, o lectură cu care nu am reușit să rezonez. Dacă ar fi să o recomand cuiva, aș zice că un cititor care vrea ceva dark și nu ține atât de mult la un fir narativ foarte clar o va iubi. Pentru mine răspunsurile sunt pe primul plan, însă. Iar romanul ăsta m-a lăsat cu (prea) multe întrebări.

[Cristina]

" Scriitor este acela care işi rupe bucaţi din el si le aruncă pe hârtie. "

[Renert Dusout]

În primul și în primul rând, Radu Găvan scrie atât de bine încât ar putea publica un volum al cărei unici acțiuni să se rezume la vopseaua care se usucă pe un perete...și tot ar „ieși” o lectură mișto. În al doilea rând, cartea asta ar merita citită și strict prin prisma construcției literare...cel puțin non-formale.
Nu, nu vei primi toate răspunsurile la final, dacă nu ai fost deja cuprins complet de întuneric (și sper că nu e cazul) dar, în calitate de cititor, vei fi pus față în față cu durerea. În primul rând, alături de cel mai bun loc din sală. Tu și durerea. Tu și teama. Tu și angoasele. S-ar putea să te macine asta, s-ar putea să te taie adânc și s-ar putea să simți totul până la carne. Până la os chiar. La final însă, te vei fi exorcizat, măcar un pic (pun semi-intended).
Dacă ar fi să vorbesc despre minusuri, aș zice doar că mi s-a părut o poveste ușor lungită, dar asta doar pentru că personal sunt mai degrabă un fan al „condensului”. E irelevant însă, obții până la urmă mai mult Găvan. Și mai mult coșmar dintr-ăla elegant. Rafinat și bun.
PS: ”Easter-egg”-ul de la pagina 93 e absolut delicios. Self depricating humour is the best humour.
PPS: Da, e un volum dur. Cu un întuneric vivid, cu moarte și un pic de canibalism (am zis să o zic mai simpatic). Plus cuvintele alea care nu ne prea plac nouă, ca popor pudic. Nu-i nimic gratuit însă. Poate doar terapia (sic). Recomand. Foarte recomand. :)

[Dana]

Pe cât de anevoioasă a fost lectura acestei cărți, pe atât de greu s-a lăsat scrisă și recenzia. Să vă explic și de ce. "Diavoli fragili", cel de-al treilea roman al scriitorului contemporan Radu Găvan, la a cărui lansare am participat acum mai bine de o lună, m-a consumat foarte mult. Fiind deja obișnuită cu universul maladiv și întunecat al scrierilor sale, nu am fost deloc surprinsă să regăsesc aceeași atmosferă sumbră și aceleași personaje încărcate de stări și gânduri sinistre, o lume ce colcăie de diavoli interiori, dar, de data asta, acțiunea s-a dovedit a fi mult mai apăsătoare și claustrofobă.

Cu o structură complexă, desfășurată pe mai multe planuri și voci, Diavoli fragili este un evantai de genuri literare, o îmbinare de fantasy, folclor românesc, ficțiune gotică și jurnalism. Polivalența romanului se întinde și la nivelul țesăturii narative, alcătuite dintr-o serie de interviuri și emailuri, dar și mai multe povestiri la persoana întâi și a treia. Misticismul textului și intriga elaborată sunt anunțate încă din primele pagini, când autorul setează premisa unei acțiuni la granița dintre imaginar și realitate. Nu avem de-a face cu o poveste clasică, cu personaje ce evoluează și trec prin diferite experiențe, ci cu frânturi de trăiri venite din cele mai întunecate unghere ale minții, reinterpretate și reluate obsesiv cu fiecare text. Încărcătura emoțională se intensifică cu fiecare nou capitol, ce reprezintă piesele unui puzzle pe care la un moment dat crezi că l-ai rezolvat, pentru ca, spre final acțiunea să rămână la fel de ambiguă și greu de pătruns. Ideea principală rămâne condiția scriitorului, dar, în rest mi s-a părut că întâmplările se suprapun și se amestecă într-o mare nebuloasă de evenimente violente și fantastice. Teme precum nașterea și moartea se contopesc în scene psihedelice, inspirate aproape mereu din vise terifiante.

(fragmente din recenzia completă: http://www.bookishstyle.ro/diavoli-fr...)

[Anca Zaharia]

Ador senzațiile fizice date de cărți. Unitatea mea de măsură este, cred, chiar asta: ce simt când citesc un omagiu adus literaturii. Dacă îmi simt părul ridicându-se pe brațe, un zvâcnet în stomac, degetele de la mâini și de la picioare înghețând și genunchii înmuindu-se, dacă mă excită și mă face să plâng, atunci e o carte bună ori foarte bună. Dacă mi se întâmplă toate acestea mereu și mereu, alternând de la o pagină la alta, dacă sunt epuizată psihic la final, atunci știu că am citit o carte excepțională. Iar eu le-am trăit pe toate și mult mai multe chiar cu Diavoli fragili.

http://ancazaharia.ro/index.php/2018/...

[Madalina Badin]

A fost cea mai dubioasa si ciudata carte pe care am citit-o eu vreodata, dar mi-a placut (desi nu inteleg de ce).

[Madalina B.]

Daca as fi putut da mai putin de o stea, as fi facut-o. Cartea asta este o incercare patetica de literatura si un masacru al propozitiilor expozitive. Inainte de a te apuca sa o citesti, deschide cartea random si numara cuvintele unei propozitii oarecare. Daca nu-ti e la indemana, te ajut eu. Media cuvintelor dintr-o propozitie este undeva la 40. In cel mai fericit caz. Omul asta nu stie sa puna PUNCT si sa o ia de la capat. Probabil i se pare inteligent sa ingramadesti intr-o propozitie 40-50 de cuvinte. Dar, stai! Sa nu uit de metaforele si personificarile din acest “minunat” roman. Am inteles ca NISTE lucruri sunt ca ALTE lucruri si sunt binevenite aceste tehnici din cand in cand. Dar, Dumnezeule, creierul meu striga “Opreste-te! Toate mizeriile astea nu iti fac scrierea mai putin mediocra!”.
Cu alte cuvinte, am reusit, nu cu foarte putine daune aduse sanatatii mele psihice, sa citesc 60 de pagini. Mentionez ca am primit cartea cadou si motivul pentru care continuat lectura dupa pag. 10, a fost respectul pe care i-l port daruitorului. Probabil ca a cumparat-o la promotie, pentru ca nu imi pot imagina ca cineva sa isi cheltuiasca banii munciti pe o astfel de mizerie.

[Miruna]

Cum am auzit de aparitia acestui roman am vrut neaparat sa il citesc. Am fost putin reticenta cand am vazut ca nu are un sumar pe spatele copertii, dar m-am aventurat in ea. Mi-am dat seama pe masura ce o citeam ca aceasta carte nu are nevoie de un sumar.
Este o capodopera. Un puzzle literar. La inceput, romanul e putin confuz, ai impresia ca sunt povestiri scurte, dar pe masura ce o citesti totul se leaga, totul devine limpede. La un moment dat iar te baga in ceata. Nu o poti intelege in totalitate, dar poate arta nu trebuie inteleasa pe de-a-ntregul.
Cel mai bun roman al lui Radu Gavan si daca as putea, i-as da 100 de stele. Merita.

[Dana-Adriana B.]

Un roman socant, in primul rand ca sunt copii implicati, detalii horror care iti raman intiparite pe cortex. O poveste incalcita care este explicata amanuntit. Au fost pasaje in care nu am indraznit sa respir, o senzatie extraordinara. Trebuie sa ai nervi de otel sa o poti citi noaptea. Merita din plin lecturarea acestei carti.

[Liviu Szoke]

O poveste despre încercarea de exorcizare a demonilor din noi. Ăia mari și înfricoșători.
Nițel cam bizar modul de-a structura povestea, făcând-o astfel nu imposibil, dar destul de greu de deslușit. Însă acesta este marele merit al unei astfel de povești, nu cea mai clară din lume, căci personajele se amestecă și se confundă, de nu mai știi la un moment dat cine a alergat pe cine, cine a criticat pe cine și de ce, cine a omorât pe cine și de ce și ce-i cu toate fragmentele și povestirile acestea disparate, care e rolul lor în povestea privită ca un ansamblu.
Tema principală este prezența răului și faptul că acesta nu dispare niciodată complet. Tații își omoară fiii, temă prezentă de la un capăt la altul al poveștii, nu știi de ce, practic, devenind astfel nu greu, ci aproape imposibil de digerat și îndurat, dând astfel glas celei mai mari temeri ale unui părinte: cum ar fi să-și piardă copilul în niște împrejurări cutremurătoare?
Mai multe, pe FanSF: https://wp.me/pz4D9-3aw.

[Cosmin Leucuța]

Well...

[Toma Andreea Iulia]

„Ce este un scriitor?

Scriitor este acela care își rupe bucăți din el și le aruncă pe hârtie.”

Călătoria prin hățișul de povești îmbracă o multitudine de forme și oferă nenumărate surprize. O carte bună naște întrebări în mintea cititorului și nu-l părăsește o dată ce lectura s-a încheiat. Din „Diavoli fragili” nu se desprinde un personaj anume, dar sunt multe alte entități care îl vor bântui pe cel care a citit cartea – imagini întunecate, figuri neclare, enigme complexe.

Recenzia completă o puteți citi aici:
http://bookhub.ro/diavoli-fragili-de-...

[Cristina Balan]

Am terminat cartea aproape de miezul nopții, după care am stat puțin de vorbă cu soțul meu, psihoterapeut, ca să mă asigur că ceea ce am înțeles este posibil, dar mai ales corect. A doua zi, am început să caut pe net cronici și am găsit de la elucubrații lungi și fără substanță la stele acordate pe Goodreads, dar neînsoțite de o explicație. Așa că am decis să scriu despre experiența cititului câteva lucruri pe care alții ori n-au vrut, ori n-au putut să le spună.

Cartea e neagră și complicată. Neagră pentru că este la limita dintre uman și animalic, granița dintre comportamentul rațional și agresivitatea dusă la extrem fiind foarte fină. Complicată pentru că te plimbă prin multe zone, cele mai multe de disconfort (vezi schizofrenia și psihoza); pentru că trebuie să urmărești cu atenție legătura dintre sub-structuri și dintre personaje, altfel e greu de înțeles.

Mi-a plăcut la nebunie structura și faptul că fiecare piesă e ca o cărămidă pe care se sprijină toate celelalte componente. Mi-a plăcut foarte mult faptul că aproape două sute de pagini sunt răspunsul la ultima întrebare a interviului care se termină (de fapt nu se termină) la pagina 23. Citiți cu atenție acest interviu, la un moment dat veți simți nevoia să vă întoarceți la el.

Mi-a plăcut că a deschis cartea cu o traumă a unui copil, care mai apoi se transformă în boală și în moarte. Ne întrebăm mereu cum a ajuns un om să comită o crimă sau un suicid din senin. Nimic nu e din senin, semne sunt peste tot, doar că nu vrem sau nu putem noi să le detectăm. Citiți cu atenție primele trei pagini (și jumătate), sunt baza construcției.

Diavoli fragili este ficțiune, însă dacă vreți o porție de cruzime în stare naturală, care continuă în cel mai omenesc stil imaginația unui scriitor, citiți Unul dintre noi. După primele cinci pagini vă veți convinge că niciun autor nu-și poate duce ideile atât de la extrem cum o face un om bolnav.

[Mirabela]

Diavoli fragili nu e o carte de beletristică pe care o citești relaxat lângă o ceașcă de cafea. Romanul lui Radu Găvan te pune în fața propriei dureri, te determină să-ți recunoști și să-ți accepți gândurile despre care în general nu vorbești. E o scriere care te tulbură și de la care am avut nevoie de multe pauze de asimilare. 
https://coltuldeliteratura.wordpress....

[Rucsandra Tudoran]

Din cauza mea i-am dat 4 steluțe. Merită 5. Plănuiesc să o recitesc când o să fiu în stare să o simt de 5.

Această carte este printre cele mai bune cărți citite de mine în ultima perioadă. Este extrem de bine scrisă și chiar te face să o simți.
Recomand 💕

[Yūsumi Ishida]

Cartea redă o senzație impresionantă de frică Eu am resimțit fricile personajului despre care a scris Radu Găvan. Nu este o carte liniară, iar incursiunile în subiect sunt de-a dreptul interesante. De asemenea, fiecare ființă își arată intrinsecul, prin varii metode. Cred că anumite evenimente trecute au impresionat personajul despre care a scris, încât i-au determinat unele gânduri macabre, despre care chiar autorul descris în carte scrie la rândul său. Frică. persoane dezabuzate. Gânduri sumbre, pe care un personaj le și pune în aplicare. Menținerea unui fir narativ astfel este intrigantă, dar reținerea tuturor detaliilor face cartea cu adevărat captivantă.

[Elena Papadopol]

...si ce mai poveste... despre nebunie, scris si cele mai obsedante cosmaruri...
Imi plac mult scrierile ce nu iti ofera totul mura in gura si care iti lasa loc de intrebari si indoieli - de la starea de angoasa/confuzie atent construita, pana la stilul de scriere, a fost o lectura perfecta, ce lasa urme adanci in memorie.

[Ana-Maria Anania]

Radu Găvan rămâne pentru mine un scriitor desăvârșit, care stăpânește foarte bine arta scrisului și drept mărturie este acest roman. Mi-a stârnit zeci de reacții și sentimente și mi-a bântuit nopțile.

[Diana Ignat]

This was a exciting book...I would recommend it to my class.

[Anita]

Un 2.5 spre 3. Mi-au placut mult aspectele creepy, care par chiar realiste. Foarte ciudată și nu întotdeauna în sens rău. Dar, foarte ciudată.

[Ingrid]

Este o carte pe care personal, nu pot spune ca am inteles-o. Pe alocuri interesanta, insa si cu pasaje peste care vrei pur si simplu sa treci. Nu este o carte pe care sa o pot citi din scoarta'n scoarta, cu sufletul la gura.

[Tedi Teodora]

O carte ciudata și întunecata care combina realitatea și fantezia într-un mod destul de macabru. Cartea prezintă o colecție de povesti în care diferite persoane trec prin tot felul de situații care mai de care mai ciudate. De la diferite situații în care persoanele își pierd părinții, partenerii, copii, la situații de sinucideri, omoruri, accidente, coșmaruri, relații ciudate, fantome și spirite. Toate cumva se combina și fiecare poveste frapează prin negativitate și ceea ce experimentează personajul principal. La final se face o conexiune intre povesti care l-am inceput mi-a plăcut, dar finalul m-a dezamăgit. Nu pot sa spun că mi-a plăcut cartea, dar nici că am urat-o

[Georgiana Draica]

O carte bună, dar toate firele narative pe care le dezvoltă pe parcursul cărții sunt lăsate în aer.
Nu sunt că mi-a displăcut, a fost o lectură foarte incitantă, doar că voiam mai mult din ce avea de oferit.

[Lina Mincev]

Scriitorul Radu Găvan şi-a cucerit cititorii prin stilul său direct. „Diavoli fragili" este al treilea roman al autorului, un roman întunecat dar din care reiese dragostea pentru literatură. O carte despre fragilitatea liniei ce desparte binele de rău.

[Purple Booklover]

1*/5*****.