What do you think?
Rate this book
Blister
blister-ul cu care debutează Gabriela Feceoru e, deopotrivă, un memorial de traumă şi un exerciţiu de exorcizare.
Trauma biografică e purtată ca un stigmat transparent sub orice secvenţă, iar exorcizarea foloseşte reţeta nonşalanţei în transcrierea de cotidiene sau anamneze. Dar o nonşalanţăcare merge – în stil dansant, ce-i drept – spre punctele de implozie ale anxietăţii, spre momentele negre în care „am vrut să moară şi mâna care scrie” sau în care rugăciunea devine contra-rugăciune. Gabriela preferă scriitura hieratizată, enunţul verticalizat –o poetică, aşadar, a rozariului de nominale şi a murmurului firav de frustrări, a incidentelor sentimentale cu unhappy-end şi a stărilor de destrămare.
Dar, la Gabriela, tocmai ceea ce e mai firav e mai tare.
Al. Cistelecan
Trauma biografică e purtată ca un stigmat transparent sub orice secvenţă, iar exorcizarea foloseşte reţeta nonşalanţei în transcrierea de cotidiene sau anamneze. Dar o nonşalanţăcare merge – în stil dansant, ce-i drept – spre punctele de implozie ale anxietăţii, spre momentele negre în care „am vrut să moară şi mâna care scrie” sau în care rugăciunea devine contra-rugăciune. Gabriela preferă scriitura hieratizată, enunţul verticalizat –o poetică, aşadar, a rozariului de nominale şi a murmurului firav de frustrări, a incidentelor sentimentale cu unhappy-end şi a stărilor de destrămare.
Dar, la Gabriela, tocmai ceea ce e mai firav e mai tare.
Al. Cistelecan
96 pages, Paperback
First published January 1, 2017
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
July 17, 2023
te-aud recitând poeme
vocea ta cu inflexiunile ei dirijează ansamblul de furtuni pornite din sudul si nordul patului. o curgere inversa de apa ne-ntoarce unul cu spatele spre celalalt. vorbim cu gura-ntre
perne si râdem si râdem si râdem. ne intră multă apa in ochi. ochii se Îneacă nu mai putem
privi ceea ce priveam. Inainte si adorm spun, Tatăl nostru in gând de câteva ori, chiar
dacă-mi dau seama ca oricare
3 cuvinte ale tale sunt calmante mult mai puternice. nu voi mai lasa lumina sa intre aici in gramada noastra de țărînă!
vocea ta cu inflexiunile ei dirijează ansamblul de furtuni pornite din sudul si nordul patului. o curgere inversa de apa ne-ntoarce unul cu spatele spre celalalt. vorbim cu gura-ntre
perne si râdem si râdem si râdem. ne intră multă apa in ochi. ochii se Îneacă nu mai putem
privi ceea ce priveam. Inainte si adorm spun, Tatăl nostru in gând de câteva ori, chiar
dacă-mi dau seama ca oricare
3 cuvinte ale tale sunt calmante mult mai puternice. nu voi mai lasa lumina sa intre aici in gramada noastra de țărînă!
January 1, 2021
totul e
să ajungi
până acolo
încât să
faci din
tot ce
ai în
mâini poezie.
poezia mea
este pentru
sufletul meu.
să ajungi
până acolo
încât să
faci din
tot ce
ai în
mâini poezie.
poezia mea
este pentru
sufletul meu.
May 9, 2026
blister
sunt fiica vitregă,
manechinul de plastic
expus, încremenit. numai
corindon, diamante şi
tantal. nimeni nu
poate fi mai
elegant. nimeni nu-şi
poate permite asemenea
extravaganţe. într-adevăr îmi
iubesc mama fiindcă
prima dată s-a
căsătorit cu tatăl
meu. pe tata
îl cheamă Constantin.
Costantin locuieşte în
oraşul în care
m-am născut. m-au
numit Elena, înadins
pentru ca eu
şi tata să
avem o zi
onomastică împreună. în
copilărie îmi făceam
lecţiile la lumina
opaiţului. mai târziu
am întâlnit un
băiat. trăia într-o
casă cu mansardă.
şi el îşi
făcuse lecţiile în
copilărie tot la
lumina opaiţului. uite,
a doua căsătorie
a mamei, un video-mapping
on the church’s walls.
tare. eu sunt
fiica vitregă, manechinul
de plastic. mă
numesc Elena, dar
de acum, ştiu,
mă veţi striga
blister.
(pp. 9-10)
M.-Z.
muzica
de consum
şi literatura
de consum
mi-au plăcut.
şi fusta
mini şi
tragerea la
sorţi şi
mimarea gesturilor
pe întuneric
mi-au
plăcut. un
covoraş simplu
din hârtie
colorată să-l
tai fâşii
mi-a plăcut.
să decorez
case, să
am grijă
de familia
mea mi-a
plăcut. să
nu supun
greşelii copilul
meu, mi-a
plăcut. Matei-
Zian, nu
va pieri
niciodată.
(pp. 29-30)
acum sparg
baloane de
săpun pe
podul suspendat.
sunt deasupra
apei. sunt
izbitor de
uşoară. deschid
pumnul. las
o pană
să plutească.
scot poza
cu voi.
(ce frumos
zâmbiţi! ce
bine vă
e!) întorc
acest eşec
pe toate
părţile. şi
soarele străluceşte
în locul
în care
mă aflu
şi soarele
încălzeşte locul
în care
mă duc
să stau.
(p. 63)
(lui)
Bogdan
nu pentru că stăteai retras într-un colţ
nu pentru că ţineai coatele
pe peretele nostru comun, perete
bombardat cu
scaune, abţibilduri umede şi urşi polari albaştri sau mov.
nu pentru
epoleţi. nu pentru că nu mai putem repeta noaptea.
amândoi întâmplător
ne-am dosit capriciile sub cărţi. nu
pentru că
nicio altă gară nu seamănă cu gara oraşului meu natal.
nu pentru
că niciodată nu mă voi întoarce în oraşul meu natal.
tu ştii
te-am ignorat. nu pentru că ziua pentru mine se-nchide
în cutii
între blistere. în acest spaţiu în care
tu de
exemplu n-ai încăpea. nu pentru că
voi dormi
şi mă voi închipui trează să scriu
despre tine,
Bogd. tocmai atunci îmi vei trage o palmă. să mă
trezesc cu
adevărat. să înţeleg brusc. nimeni nu rămâne.
Bogd, mă
vei plesni încât să-nţeleg că sunt dată dracului.
nu m-atinge
raiul. nimeni
n-a venit aici. nimeni ca să rămână. promite-mi tu. promite-mi
că tu.
nu pentru că ne-am aruncat în tren s-ajungem unde
trebuia. „ciupeşte-l
pe ăla din faţa ta!”. am râs şi-am uitat îngrijorarea. bagajul meu.
„unde suntem?”
şi m-am răsucit pe loc. desenam dale pe geam.
nu pentru
că eşti şi tu dat dracului. nu pentru umerii cambraţi, ci
în numele
rătăcirii împreună. pentru mortul nostru ţeapăn, evoluţia.
(pp. 72-73)
sunt fiica vitregă,
manechinul de plastic
expus, încremenit. numai
corindon, diamante şi
tantal. nimeni nu
poate fi mai
elegant. nimeni nu-şi
poate permite asemenea
extravaganţe. într-adevăr îmi
iubesc mama fiindcă
prima dată s-a
căsătorit cu tatăl
meu. pe tata
îl cheamă Constantin.
Costantin locuieşte în
oraşul în care
m-am născut. m-au
numit Elena, înadins
pentru ca eu
şi tata să
avem o zi
onomastică împreună. în
copilărie îmi făceam
lecţiile la lumina
opaiţului. mai târziu
am întâlnit un
băiat. trăia într-o
casă cu mansardă.
şi el îşi
făcuse lecţiile în
copilărie tot la
lumina opaiţului. uite,
a doua căsătorie
a mamei, un video-mapping
on the church’s walls.
tare. eu sunt
fiica vitregă, manechinul
de plastic. mă
numesc Elena, dar
de acum, ştiu,
mă veţi striga
blister.
(pp. 9-10)
M.-Z.
muzica
de consum
şi literatura
de consum
mi-au plăcut.
şi fusta
mini şi
tragerea la
sorţi şi
mimarea gesturilor
pe întuneric
mi-au
plăcut. un
covoraş simplu
din hârtie
colorată să-l
tai fâşii
mi-a plăcut.
să decorez
case, să
am grijă
de familia
mea mi-a
plăcut. să
nu supun
greşelii copilul
meu, mi-a
plăcut. Matei-
Zian, nu
va pieri
niciodată.
(pp. 29-30)
acum sparg
baloane de
săpun pe
podul suspendat.
sunt deasupra
apei. sunt
izbitor de
uşoară. deschid
pumnul. las
o pană
să plutească.
scot poza
cu voi.
(ce frumos
zâmbiţi! ce
bine vă
e!) întorc
acest eşec
pe toate
părţile. şi
soarele străluceşte
în locul
în care
mă aflu
şi soarele
încălzeşte locul
în care
mă duc
să stau.
(p. 63)
(lui)
Bogdan
nu pentru că stăteai retras într-un colţ
nu pentru că ţineai coatele
pe peretele nostru comun, perete
bombardat cu
scaune, abţibilduri umede şi urşi polari albaştri sau mov.
nu pentru
epoleţi. nu pentru că nu mai putem repeta noaptea.
amândoi întâmplător
ne-am dosit capriciile sub cărţi. nu
pentru că
nicio altă gară nu seamănă cu gara oraşului meu natal.
nu pentru
că niciodată nu mă voi întoarce în oraşul meu natal.
tu ştii
te-am ignorat. nu pentru că ziua pentru mine se-nchide
în cutii
între blistere. în acest spaţiu în care
tu de
exemplu n-ai încăpea. nu pentru că
voi dormi
şi mă voi închipui trează să scriu
despre tine,
Bogd. tocmai atunci îmi vei trage o palmă. să mă
trezesc cu
adevărat. să înţeleg brusc. nimeni nu rămâne.
Bogd, mă
vei plesni încât să-nţeleg că sunt dată dracului.
nu m-atinge
raiul. nimeni
n-a venit aici. nimeni ca să rămână. promite-mi tu. promite-mi
că tu.
nu pentru că ne-am aruncat în tren s-ajungem unde
trebuia. „ciupeşte-l
pe ăla din faţa ta!”. am râs şi-am uitat îngrijorarea. bagajul meu.
„unde suntem?”
şi m-am răsucit pe loc. desenam dale pe geam.
nu pentru
că eşti şi tu dat dracului. nu pentru umerii cambraţi, ci
în numele
rătăcirii împreună. pentru mortul nostru ţeapăn, evoluţia.
(pp. 72-73)
January 25, 2023
Am scris aici mai multe despre volum✨:
https://citestema.ro/feminitate-si-fe...
https://citestema.ro/feminitate-si-fe...
Displaying 1 - 4 of 4 reviews