Octubre, noviembre, diciembre

by Ana Blandiana, Natalia Carbajosa (Translator), Viorica Patea (Translator)

¿Recuerdas la playa Revestida de cristales amargos Sobre los que No podíamos caminar descalzos? ¿El modo en que Mirabas el mar Y decías que me escuchabas? ¿Recuerdas Las gaviotas histéricas Girando en el tañido De campanas de iglesias invisibles Y los peces como santos patrones, El modo en que Corriendo, te alejabas Hacia el mar Y me gritabas que te hacía falta Distancia Para contemplarme? La nieve Se apagaba Enredada entre las aves En el mar; Con una desesperanza casi alegre Yo miraba Tus huellas en el mar Y el mar se cerraba como un párpado Sobre el ojo, dentro del cual yo esperaba. “¿Recuerdas la playa?”, de Ana Blandiana. Ana Blandiana (n. 1942), poeta, prosista y ensayista de excepción, es una figura legendaria de la literatura rumana, en la que ocupa un lugar comparable al de Anna Ajmátova o Vaclav Havel en las letras rusas o checas. Destacada opositora al régimen de Ceaușescu, Blandiana forma parte del grupo de escritores que concibieron su vocación literaria como una forma de resistencia moral. Autora de catorce libros de poesía, dos volúmenes de relatos fantásticos, nueve de ensayos y una novela, es la poeta rumana actual más internacional. De su obra se han traducido sesenta y nueve libros a veinticuatro lenguas. Después de 1989, Blandiana reorganizó el PEN Club rumano cuya presidencia asumió (1990-2004). Fundó y presidió la Alianza Cívica (1991-2001), una organización independiente que luchó por la democracia e hizo posible la entrada de Rumanía en la UE. Bajo la égida del Consejo de Europa, Ana Blandiana ha creado el “Memorial de las Víctimas del Comunismo y de la Resistencia” en Sighet, museo, centro de investigación y escuela de verano considerado el tercer museo de la conciencia europea después de Auschwitz y el memorial de Normandía. El museo tiene como lema una frase «Mientras la justicia no logre ser una forma de memoria, la memoria en sí misma puede ser una forma de justicia». En reconocimiento de su contribución a la cultura Europea y su valiente lucha por los derechos humanos, Blandiana fue condecorada con la más alta distinción de la República Francesa, Chévalier de la Légion d’Honneur (2009), el Departamento de Estado de EE.UU le otorgó el Romanian Women of Courage Award y el Rey Mihai de Romania la decoración “Nihil Sine Deo” (2014). Blandiana es Ciudadana de Honor de cuatro ciudades Sighet, Botoșani, Timișoara y Oradea. Es Doctor Honoris Causa por la Universitatea de Vest, Timișoara (2014) y Babeș-Bolyai, Cluj (2015), Dunărea de Jos, Galați (2016). Desde 2012, en Brăila se celebra anualmente el “Festival Nacional de Poesía Ana Blandiana de Creación e Interpretación para alumnos de Instituto” (FAB). Ana Blandiana ha recibido el Premio “Poeta Europeo de la Libertad” (Gdansk 2016) y su libro Mi patria A4 (Pre-Textos 2014) ha sido reconocido como uno de los grandes libros europeos con vocación de la libertad. Entre los otros galardones internacionales Premio Gottfried von Herder (Viena 1982), Premio Internacional de Literatura Vilenica (Eslovenia 2002), Premio Internacional de Poesía Camaiore (Italia 2005), Premio Especial de Poesía “Giuseppe Acerbi” (Modena 2005). Blandiana forma parte de la Academia Europea de Poesía (Luxemburgo), de la Academia de Poesía “Stéphane Mallarmé” (Paris, 1997) y de la Academia Mundial de Poesía (UNESCO, Verona, 2001). De naturaleza romántica, contemplativa y visionaria, su poesía aspira a un lirismo de las esencias y cultiva un tono sincero y espontáneo de inflexiones metafísicas. Su poética, basada en el sentimiento trágico de la existencia, se perfila como un arte que revela a la vez que esconde los significados de las cosas. La poesía de Ana Blandiana ha nacido en una época en la que, como la misma poeta dice, “ser libre es más difícil que no serlo, en un tiempo, en el que, paradójicamente, la libertad de la palabra disminuye la importancia de la palabra”.

Genres: Poetry, Romanian Literature

160 pages, Paperback

First published January 1, 1972

About the author

Ana Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate.
Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002.

Reviews

[Tomás ☁️ · Rating 4 out of 5]

¿Recuerdas [...] El modo en que/ Corriendo, te alejabas / Hacia el mar / Y me gritabas que te hacía falta / Distancia / Para contemplarme?

[Anibalector · Rating 3 out of 5]

Cea mai plăcută parte a volumului este atmosfera pe care poeta o țese din imagini cu copaci, metafore, iubire, îngeri etc. Unul dintre volumele ei blagiene.

[Maria AC · Rating 4 out of 5]

3.8 ⭐️
Un poemario precioso para leer en esta temporada de otoño. Se disfruta mucho leyéndolo poco a poco. Aquí algunos de los versos que más me gustaron:

"Me enseñaron que el océano es muy grande
Pero no lo que significa 'muy grande' ".

"Por la noche sueño con ejércitos que se ríen a carcajadas
Mientras a su alrededor caemos como espigas".

"Voy más allá cubierta de nieve
Hacia el corazón del último laberinto
Donde me espera un juicio justo
Que me juzgará culpable
Y, tal vez,
Me castigue por todos
Los amores que, durmiendo, no he vivido".

[lucía alcina]

mi cuerpo puede traer hijos al mundo / mi alma nunca

[L.S. · Rating 4 out of 5]

Poeziile tes o atmosfera intunecata, friguroasa si plina de singuratate - ambianta este una frumoasa in obscuritatea ei.

[Roxana Băhnaru · Rating 4 out of 5]

Auzi ce somnoros foșnește soarele
Prin ierbi uscate,
Cerul e moale și lasă pe degete
Un fel de polen.

Peste fețele noastre se mută
Umbrele cîrdurilor de păsări,
Mirosul strugurilor ne pătrunde.
Adormi,
Nu te speria,
Pletele noastre vecine
Răsfirate în iarbă
Au început să prindă rădăcini,
În curînd frunzele ne vor înveli
În auriul omăt.

Și nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii am putea vedea.

🍂

[Andràș-Florin Răducanu · Rating 5 out of 5]

Cred că aceasta este volumul care mi-a plăcut cel mai mult de la Ana Blandiana. Are o sinceritate plăcută, o atmosferă rece și aproape macabră, in care ființa singuratică se refugiază. Este un volum foarte bun care are tot ce îi trebuie pentru a cuceri cititorul.

[Natalia · Rating 4 out of 5]

Me ha sorprendido para bien que sea tan místico y trascendental, en fin… ana blandiana eres perfecta.
“Tantas veces he navegado a través de ti
Acechando el rumor que anuncia la calumnia
De la sangre capaz de ahogarme en cualquier momento.
Tú eres mi parte de tierra,
Solo de ti sé elevarme,”

[Fiorela Dima]

Vreo cinci poezii excepționale, memorabile în culegerea personală de preferate.

[Lorena Guerra · Rating 4 out of 5]

"No seremos ni hermosos ni buenos,
Sino que únicamente estaremos solos,
Y sin tener que mirar;
Al cerrar los ojos, podríamos ver."

[Nuria ZC · Rating 5 out of 5]

"Te has ido./ No has dejado ningún puente,/ Me has puesto el signo de la noche en la frente/ Pero no me has dicho/ Si alguna vez se hace de noche".