„Romanul Serendipitate, un cumul de texte autobiografice, recompune trăirea viscerală într-o manieră care se angrenează într-un joc al esențelor organice. Elementele constitutive ale vietii sunt percepute profund senzorial, universul devenind un alter ego al perenității lăuntrice. Cuvintele sunt încorporate pentru a releva sensul metafizic al existenței. Desăvârșirea stilistică transmite fiorul unui limbaj alchimic, transpunând sinele într-un univers compensatoriu al idealității. Totul se integrează într-un destin cosmic, reliefând carențele, dar si frumusețile sufletești, în final, omul nefiind decât umbra celor trecute şi visul sublimului neîmplinit încă." - Alexandra Husarciuc
O carte ce te duce intr-un roller-coaster de emotii. O vei parcurge plangand si gandindu-te la cat de multe ai in viata si ce usor se pot pierde. Andrei ne pune iarasi la reflectat si ne aduce aminte de cea care ne-a nascut, de bunica, de iubirea care exista in noi, de persoana iubita. Recomand din tot sufletul tuturor aceasta minunatie!
O recomand persoanelor îndrăgostite/care au o relație, este una din cele mai sentimentale cărți pe care le-am citit. Îmi place și faptul ca nu și-a uitat familia. 👏🏻
Cartea e genială. Pe parcusul lecturii, am simţit că fiecare cuvânt e încărcat de semnicaţii şi posedă o forţă viscerală, care îşi răscoleşte sufletul.
Pe unele cărți le citești, pe altele le trăiești. Cărțile scrise de Andrei le-am trăit cu tot sufletul și dincolo de el și cu asta am spus tot. Citiți-l pe Andrei nu veți regreta!
E un amestec de poezie, proza lirica si imagini. Probabil exact cum ar arata o carte moderna, chiar si cu un qr code. Sta undeva intre confesiune si fictiune si ca de obicei nu stii daca Andrei e Andrei sau un personaj creat si numit conventional asa. Prima parte e cladita pe angoasele existentiale care primesc viata prin paralele fizice, medicale chiar. A doua parte e un mix intre scrieri de unde transpare un puternic complex oedipian, erotism in stare pura si iubirea față de cuvantul scris. Serendipitate nu e serena deloc, mai degraba e un catharsis, o purificare, o obiectivare a trairilor disparate, sincere si prea puternice pentru a fi tinute in interior. Pare un jurnal haotic in care autorul noteaza ceva doar cand nu mai rezista psihic la o oarecare presiune. E o carte scrisa din pre-plin, o carte care ascunde sensibilitate, si chiar serenitate, pentru cei care stiu sa citeasca printre randuri.
O carte care cu siguranță merită citită. Andrei ne poartă prin toate stările: de la amintirea copilăriei, la iubirea de mama, de la îndrăgostite la detestarea lumii în care trăim, de la naștere la moarte. Mi-a plăcut felul în care i-a atribuit mamei lui rolul care fiecare dintre noi ar trebui să il atribuim: cel de înger. "Cred că mama este prima mea întâlnire cu un înger..." Mi-a plăcut cum starea scriitorului sare de la o idee la alta: de la a vedea un înger în mama, Andrei sare la: "vorbesc aici despre cât de mult detest lumea în care trăiesc și cât de aiurea mă simt..." Cartea merită citită iar Andrei merită apreciat pentru felul liber în care scrie.