What do you think?
Rate this book
Imperiul Pisicilor
„Alex Tocilescu este un tip cult, cu imaginaţie şi umor, căruia îi plac muzica, pisicile, conversaţiile şi satul 2 Mai. Aşa sînt şi povestirile lui populate cu extratereştri, politicieni, locatari de bloc, diavoli sau feline: au o naturaleţe absurdă, o impuritate elitistă şi un umor neconvenţional – trei atuuri care pe unii îi vor face să ridice statui, iar pe alţii din umeri. Căci în realismul paralel al lui Tocilescu se intersectează mai toate genurile: parodia şi parabola, satira şi apocrifa, farsa şi pornograficul, fantasy-ul şi autoficţiunea. Ingenioasele sale proze sînt punk, pulp, prozac. Ca şi cum Iisus, Harms şi Tarantino ar intra într-un bar unde cîntă David Bowie. Orice se poate întîmpla. Inclusiv ca barmanul să fie o pisică.” (Marius Chivu)
216 pages, Paperback
First published January 1, 2017
9 people are currently reading
251 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 48 reviews
October 2, 2022
Un volum bine scris, plin de umor și de cinism. Mi se pare că autorul ratează câteva ocazii de a transforma povești bune în concluzii extraordinare. Finalurile par grăbite.
May 30, 2017
" - Eu sunt Moarte, zise brusc bărbatul cu pălărie.
- Ce nume tâmpit, spuse barmanul. Eu sunt Costel."
Cam așa se rezumă această carte. 5/5
- Ce nume tâmpit, spuse barmanul. Eu sunt Costel."
Cam așa se rezumă această carte. 5/5
February 7, 2019
Am ezitat între 1 și 2 stele, până la urmă m-am hotărât că adevărul este undeva la mijloc.
De ce?
Pentru că majoritatea schițelor din acest volum nu au sens, mizele sunt mici (dacă sunt) și, ce mi se pare cel mai neplăcut, se opresc exact când lucrurile devin interesante, când începe să se întrevadă o intrigă, un nod de suspans, de parcă autorul nu ar mai fi știut cum să le continue.
Și (pozitiva) pentru că, printre atâtea organe masculine băgate în diverse ipostaze, proprii sau figurate, au apărut și câteva pisici.
De ce?
Pentru că majoritatea schițelor din acest volum nu au sens, mizele sunt mici (dacă sunt) și, ce mi se pare cel mai neplăcut, se opresc exact când lucrurile devin interesante, când începe să se întrevadă o intrigă, un nod de suspans, de parcă autorul nu ar mai fi știut cum să le continue.
Și (pozitiva) pentru că, printre atâtea organe masculine băgate în diverse ipostaze, proprii sau figurate, au apărut și câteva pisici.
July 17, 2017
3,75 stele
amuzant, absurd, ironic, SF, sentimental, satiric și deseori tâmpit. un volum de proză scurtă de weekend pentru toate gusturile.
mie mi-a plăcut.
amuzant, absurd, ironic, SF, sentimental, satiric și deseori tâmpit. un volum de proză scurtă de weekend pentru toate gusturile.
mie mi-a plăcut.
May 19, 2020
O lectura super haioasa a tuturor povestirilor din carticica si o recomand oricui pentru bine dispunere. Desi am o fractura la mana dreapta si o tin in ghips (nu un motiv de a oferi fericire), am ras foarte mult, exteriorizat sau nu.
June 15, 2018
Very cute short stories. Some are quite funny, some ridiculously phantasmagorical and quite a few involving teenage romance.
September 17, 2018
O carte cu povestioare scurte care variază de la un futai în 2 mai pînă la extratereștri, îngeri și Dumnezeu. Majoritatea sunt foarte scurte și asta e dezamăgitor pentru că Tocilescu scrie bine. La cel mai elementar nivel, propozițiile sunt de obicei scurte și clare: mai multe verbe, mai puține adjective și adverbe. La nivel de stil, seamănă mult cu Douglas Adams. Povestioarele fantastice s-ar potrivi de minune în The Hitchhiker's Guide to the Galaxy. La nivel de subiect, tot pe acolo. Povestirile care nu-s fantastice parcă-s ceva între Kundera și Bukowski.
Nu știu dacă e o alegere artistică, lene sau neputință, dar unele povestiri chiar se termină prea brusc. Îți pare că se înfiripează ceva subiect sau personaje și poc! cade cortina. E drept că unele funcționează, e ca un fel de umor sec, dar nu la toate. Oricum, o lectură ușoară și plăcută.
Cred că-i dau o stea mai mult decît merită.
Nu știu dacă e o alegere artistică, lene sau neputință, dar unele povestiri chiar se termină prea brusc. Îți pare că se înfiripează ceva subiect sau personaje și poc! cade cortina. E drept că unele funcționează, e ca un fel de umor sec, dar nu la toate. Oricum, o lectură ușoară și plăcută.
Cred că-i dau o stea mai mult decît merită.
August 27, 2019
Am inceput-o circumspect (credeam ca e ceva in stilul Radu Paraschivescu), insa m-a cucerit. Sunt satul pana in gat de ridicatul in slavi al lui Kafka si al lui Beckett ca corifei ai absurdului. Iata ca ii iese si lui Tocilescu, si de altfel nemaipomenit.
De citit.
De citit.
February 2, 2025
Volumul lui Alex Tocilescu cuprinde peste 30 de proze întinse pe un pic peste 200 de pagini.
Avem parte de povestiri dintre cele mai diverse, cu personaje care mai de care mai surprinzătoare: de la astronauţi români care salvează extratereştri de la extincţie 🚀👽, porci 🐷 şi feline vorbitoare 🐈, până la cea de-a doua venire a lui Iisus pe pământ şi cei 5 călăreţi ai Apocalipsei care, făcând un popas la o crâşmă de sat, se trezesc cu caii furaţi 🐴🍺.
Ce mi-a plăcut foarte mult la aceste povestiri este libertatea pe care şi-o acordă autorul în alegerea subiectelor, cantitatea enormă de umor şi autoironie ce se regăseşte în ele, dar mai ales faptul că imaginaţia nu are limite.
Avem, de exemplu, o premisă simplă, de tipul: un lucru care mă enervează. Folosind tehnica „cum ar fi dacă?”, Alex Tocilescu creează o povestioară de 5 pagini în care m-am regăsit şi la care am râs cu gura până la urechi. Premisa e următoarea: naratorul vede la televizor un film în care subtitrarea spune cam aşa: „Mai sunt două zile până când Michael va ieşi din puşcărie, şi atunci, totul o să se schimbe”. Lucrul ăsta îl determină pe narator să-şi ia ciocanul, ţigările şi bricheta şi să meargă la departamentul de Traduceri al televiziunii pentru a trage un semnal de alarmă asupra incorectitudinii traducerii. Ajuns acolo ajunge să distrugă nişte monitoare, calculatoare şi mobilier de birou pentru simplul fapt că „a couple of days” a fost tradus incorect prin sintagma „două zile”. Gestul naratorului mi se pare perfect normal! 😅 Acum lăsând gluma la o parte, şi pe mine mă sâcâie atunci când văd traduceri de felul ăsta. Singura diferenţă e că n-am întotdeauna un ciocan la îndemână! 😂 Glumesc, glumesc. În orice caz, premisa şi construcţia povestirii sunt excelente.
Un alt lucru care mi-a plăcut foarte mult la prozele lui Tocilescu se leagă de uşurinţa cu care acesta poate crea o naraţiune. Cele mai multe dintre povestirile lui sunt scurte, concise, concentrate. E genul de autor care poate spune mult folosind puţine cuvinte. ✍️
Totodată, trebuie să vă avertizez că în mai toate povestirile din volum se foloseşte limbaj explicit ⚠️, cuvintele cu „p” şi „f” fiind nelipsite. Există numeroase povestiri în care e prezent şi pornograficul, unele scene fiind descrise destul de detaliat. Aşa că dacă suferiţi de pudibonderie, cred că e mai bine să le săriţi. 🙈
Avem, de pildă, o povestire intitulată „Astronautul”, care începe cu un episod de sex pe o navă spaţială, avându-i ca protagonişti pe Brittany, o astronaută americană şi pe Mihai, un astronaut american cu origini româneşti. Îşi fac apoi apariţia 2 extratereştri numiţi Pierre şi Claudius, nume cât se poate de normale pentru nişte extratereştri, a căror misiune este să-şi salveze semenii de la extincţie. Prin urmare, au nevoie de sămânţa lui Mihai, dacă înţelegeţi ce vreau să zic. Mihai îi ajută şi apoi, spre finalul povestirii, nu poate să nu se gândească că din momentul acela, timp de multe, multe secole pe planeta Glapsts se vor naşte copii din sămânţă de român. Toată naraţiunea a semănat cu un trip avut în urma consumului de substanţe psihedelice, iar reacţia mea sinceră după lecturarea acestei povestiri a fost: „Ce panaramă!”, evident, în sensul bun al cuvântului. Mi-a plăcut şi m-am amuzat copios.
Avem şi vreo câteva povestiri cu pisici, că de, nu degeaba volumul se cheamă „Imperiul pisicilor”. Dintre toate, cea care mi-a plăcut cel mai mult a fost „Pisica lui Dumnezeu”. Pe scurt, imaginaţi-vă că într-o zi vă bate Dumnezeu la uşă şi vă roagă să-l ajutaţi cu o problemă. Şi-a pierdut pisica şi nu reuşeşte să o mai găsească. Tu şi partenerul sau partenera ta aveţi o pisică bătrână, destul de bolnavă, dar la care ţineţi foarte mult. Dumnezeu vă roagă să i-o daţi lui să o ia cu El în Rai pentru că nu crede că o va mai găsi pe a lui. În schimb, vă dă de înţeles că dacă faceţi acest gest, cumva vă veţi reîntâlni în Rai cu pisica după ce veţi muri. Ce faceţi? O daţi sau nu? V-am dat greu? Ei bine, dacă vreţi să aflaţi ce face naratorul, vă invit să aruncaţi un ochi peste această povestire.
Există şi povestiri mai serioase în care pur şi simplu sunt prezentate episoade din viaţă, povestiri cu un iz fantastic destul de puternic, dar cele mai multe dintre ele sunt relaxate, cu idei care mai de care mai inedite. La unele dintre ele chiar m-am întrebat: de unde le-a scos? Cum te poţi gândi la aşa ceva?
Spre exemplu, o altă povestire extrem de amuzantă, dar care are şi ceva note filosofice, este „Miracolul de la Albeşti” în care porcul familiei Huţanu prinde glas şi începe să le ţină morală tuturor vecinilor care vin să vadă minunea.
Cred că v-aţi convins deja că Alex Tocilescu nu are oprelişti când vine vorba de scris, poate scrie despre orice, în orice fel, fără să-i pese prea mult că ar putea fi judecat, lucru care îmi place enorm.
Desigur, ceea ce v-am povestit până acum este doar o părticică din ce veţi găsi în volumul „Imperiul pisicilor”.
Mai trebuie să amintesc că fiecare povestire este însoţită şi de câte una sau mai multe melodii notate imediat sub titlu, ceea ce mi s-a părut extrem de inspirat pentru că ai ocazia să afli preferinţele muzicale ale autorului, dar poţi să şi experimentezi cât de bine merge sau se potriveşte lectura cu melodiile respective. Pentru mine, ideea asta nu e chiar nouă, am mai regăsit-o la Iulian Tănase, care ne pune la dispoziţie un întreg playlist cu tot cu cod QR în romanul „Teoria fricii”. Dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, vă recomand să vizionaţi episodul dedicat romanului.
Mai vreau să adaug faptul că prozele lui Alex Tocilescu se încadrează în genul acela de scrieri care fie îţi plac la nebunie, fie ţi se par nişte porcării colosale. Pentru mine, toate intră în prima categorie.
Dacă doriţi să vedeţi şi varianta video a acestei recenzii, vă aştept pe canalul de YouTube "Dăm o carte!?" (https://www.youtube.com/@damocarte). 😄
Avem parte de povestiri dintre cele mai diverse, cu personaje care mai de care mai surprinzătoare: de la astronauţi români care salvează extratereştri de la extincţie 🚀👽, porci 🐷 şi feline vorbitoare 🐈, până la cea de-a doua venire a lui Iisus pe pământ şi cei 5 călăreţi ai Apocalipsei care, făcând un popas la o crâşmă de sat, se trezesc cu caii furaţi 🐴🍺.
Ce mi-a plăcut foarte mult la aceste povestiri este libertatea pe care şi-o acordă autorul în alegerea subiectelor, cantitatea enormă de umor şi autoironie ce se regăseşte în ele, dar mai ales faptul că imaginaţia nu are limite.
Avem, de exemplu, o premisă simplă, de tipul: un lucru care mă enervează. Folosind tehnica „cum ar fi dacă?”, Alex Tocilescu creează o povestioară de 5 pagini în care m-am regăsit şi la care am râs cu gura până la urechi. Premisa e următoarea: naratorul vede la televizor un film în care subtitrarea spune cam aşa: „Mai sunt două zile până când Michael va ieşi din puşcărie, şi atunci, totul o să se schimbe”. Lucrul ăsta îl determină pe narator să-şi ia ciocanul, ţigările şi bricheta şi să meargă la departamentul de Traduceri al televiziunii pentru a trage un semnal de alarmă asupra incorectitudinii traducerii. Ajuns acolo ajunge să distrugă nişte monitoare, calculatoare şi mobilier de birou pentru simplul fapt că „a couple of days” a fost tradus incorect prin sintagma „două zile”. Gestul naratorului mi se pare perfect normal! 😅 Acum lăsând gluma la o parte, şi pe mine mă sâcâie atunci când văd traduceri de felul ăsta. Singura diferenţă e că n-am întotdeauna un ciocan la îndemână! 😂 Glumesc, glumesc. În orice caz, premisa şi construcţia povestirii sunt excelente.
Un alt lucru care mi-a plăcut foarte mult la prozele lui Tocilescu se leagă de uşurinţa cu care acesta poate crea o naraţiune. Cele mai multe dintre povestirile lui sunt scurte, concise, concentrate. E genul de autor care poate spune mult folosind puţine cuvinte. ✍️
Totodată, trebuie să vă avertizez că în mai toate povestirile din volum se foloseşte limbaj explicit ⚠️, cuvintele cu „p” şi „f” fiind nelipsite. Există numeroase povestiri în care e prezent şi pornograficul, unele scene fiind descrise destul de detaliat. Aşa că dacă suferiţi de pudibonderie, cred că e mai bine să le săriţi. 🙈
Avem, de pildă, o povestire intitulată „Astronautul”, care începe cu un episod de sex pe o navă spaţială, avându-i ca protagonişti pe Brittany, o astronaută americană şi pe Mihai, un astronaut american cu origini româneşti. Îşi fac apoi apariţia 2 extratereştri numiţi Pierre şi Claudius, nume cât se poate de normale pentru nişte extratereştri, a căror misiune este să-şi salveze semenii de la extincţie. Prin urmare, au nevoie de sămânţa lui Mihai, dacă înţelegeţi ce vreau să zic. Mihai îi ajută şi apoi, spre finalul povestirii, nu poate să nu se gândească că din momentul acela, timp de multe, multe secole pe planeta Glapsts se vor naşte copii din sămânţă de român. Toată naraţiunea a semănat cu un trip avut în urma consumului de substanţe psihedelice, iar reacţia mea sinceră după lecturarea acestei povestiri a fost: „Ce panaramă!”, evident, în sensul bun al cuvântului. Mi-a plăcut şi m-am amuzat copios.
Avem şi vreo câteva povestiri cu pisici, că de, nu degeaba volumul se cheamă „Imperiul pisicilor”. Dintre toate, cea care mi-a plăcut cel mai mult a fost „Pisica lui Dumnezeu”. Pe scurt, imaginaţi-vă că într-o zi vă bate Dumnezeu la uşă şi vă roagă să-l ajutaţi cu o problemă. Şi-a pierdut pisica şi nu reuşeşte să o mai găsească. Tu şi partenerul sau partenera ta aveţi o pisică bătrână, destul de bolnavă, dar la care ţineţi foarte mult. Dumnezeu vă roagă să i-o daţi lui să o ia cu El în Rai pentru că nu crede că o va mai găsi pe a lui. În schimb, vă dă de înţeles că dacă faceţi acest gest, cumva vă veţi reîntâlni în Rai cu pisica după ce veţi muri. Ce faceţi? O daţi sau nu? V-am dat greu? Ei bine, dacă vreţi să aflaţi ce face naratorul, vă invit să aruncaţi un ochi peste această povestire.
Există şi povestiri mai serioase în care pur şi simplu sunt prezentate episoade din viaţă, povestiri cu un iz fantastic destul de puternic, dar cele mai multe dintre ele sunt relaxate, cu idei care mai de care mai inedite. La unele dintre ele chiar m-am întrebat: de unde le-a scos? Cum te poţi gândi la aşa ceva?
Spre exemplu, o altă povestire extrem de amuzantă, dar care are şi ceva note filosofice, este „Miracolul de la Albeşti” în care porcul familiei Huţanu prinde glas şi începe să le ţină morală tuturor vecinilor care vin să vadă minunea.
Cred că v-aţi convins deja că Alex Tocilescu nu are oprelişti când vine vorba de scris, poate scrie despre orice, în orice fel, fără să-i pese prea mult că ar putea fi judecat, lucru care îmi place enorm.
Desigur, ceea ce v-am povestit până acum este doar o părticică din ce veţi găsi în volumul „Imperiul pisicilor”.
Mai trebuie să amintesc că fiecare povestire este însoţită şi de câte una sau mai multe melodii notate imediat sub titlu, ceea ce mi s-a părut extrem de inspirat pentru că ai ocazia să afli preferinţele muzicale ale autorului, dar poţi să şi experimentezi cât de bine merge sau se potriveşte lectura cu melodiile respective. Pentru mine, ideea asta nu e chiar nouă, am mai regăsit-o la Iulian Tănase, care ne pune la dispoziţie un întreg playlist cu tot cu cod QR în romanul „Teoria fricii”. Dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, vă recomand să vizionaţi episodul dedicat romanului.
Mai vreau să adaug faptul că prozele lui Alex Tocilescu se încadrează în genul acela de scrieri care fie îţi plac la nebunie, fie ţi se par nişte porcării colosale. Pentru mine, toate intră în prima categorie.
Dacă doriţi să vedeţi şi varianta video a acestei recenzii, vă aştept pe canalul de YouTube "Dăm o carte!?" (https://www.youtube.com/@damocarte). 😄
This entire review has been hidden because of spoilers.
September 5, 2025
hai sa îngropăm pisica n padure cu alex sirbu
June 28, 2020
M-au distrat foarte tare unele povești, aveau un umor exact așa cum îmi place mie. Din păcate, există multe scene pornografice cărora nu le-am găsit neapărat rostul, dar hey, eu nu găsesc în general rostul scenelor de genul ăsta (îmi pare mai degrabă lazy writing), însă poveștile pline cu umor mă fac să mai vreau să citesc ce a scris, poate mai găsesc asemănări cu stilul lui Douglas Adams și in alte scrieri de-ale lui.
May 16, 2019
O colecție de povestioare, unele foarte amuzante, altele mai "wtf". Nu e cine știe ce capodoperă a literaturii române, dar e o carte plăcută, cu personaje care sună natural și credibil.
July 6, 2017
Ar putea părea o carte despre pisici, ceea ce l-ar face curios chiar și pe bunul Dumnezeu, a cărui putere se pare că nu se întinde și asupra lor. Însă nu e o carte despre pisici, e o carte despre noi, umanii din jurul lor. Faine povestiri. Mi-au plăcut.
January 23, 2023
I-am dat cinci stele pentru ca am ras copios la cateva dintre povestiri si petru ca nu-mi doream sa se termine. Intr-adevar, asa cum s-a mai spus si in alte comentarii, la unele ramai cu sentimentul ca sfarsitul a fost scris in graba. Poate ca se putea mai bine, insa si ce a iesit merita o lectura. Eu m-am bucurat foarte mult de aceasta carte si cred ca poate insenina usor o zi mohorata. Felicitari, domnule Tocilescu!
August 25, 2017
trei steluțe și jumătate. mi-au plăcut majoritatea povestirilor, unele m-au distrat, finalul mi s-a părut de multe ori foarte fain. aș fi preferat ceva mai puțină vulgaritate pe alocuri.
November 27, 2023
Stiam ca sunt multe expresii vulgare in carte, dar am trecut prin faza de citit carti cu pisici pe coperta.
Asadar, nici nu am terminat jumatate de pagina ca m-am trezit cu "p***" la vedere. Sau la citire. Cartea e vulgara. Foarte. Si uneori lipseste necesitatea vulgaritatii. E și foarte masculina cartea. Adica, daca nu v-ati prins dupa numarul de p*** la vedere din text. In unele cazuri e inconfortabil punctul de vedere. In altele nu conteaza, ca in cazul povestilor cu caini, pisici, dumnezei, extraterestrii si detectivi. Adica subiectele preferate ale cărții.
Unele povesti au talc, altele parca vor sa spună ceva dar se opresc prea repede. Și unele suna pur si simplu a banc.
In bar se lasase tacerea. Eu sunt Moarte, zise brusc barbatul cu palarie. -Ce nume tampit, spuse barmanul. Eu sunt Costel.
Fiecare povestioara vrea sa aiba o samanta. Nu din aia....Ci din aialalta, samanta de adevar, samanta de sens sau joc cu absurdul, sau de revolta literara, samanta de caricatura sau pamflet. Ca de exemplu luarea la misto a spiritului nationalist care incearca romanii ori de cate ori un copil dintr-un parinte roman face ceva mare.
Cred ca poveștile cu adolescenti (destule dintre ele) faceau bine grupate, alaturi de altele, in alt volum. Ii iesea o alta carte portret buna.
Mi-au placut unele povestioare ca cea cu pisica lui dumnezeu.
Și nu regret citirea, caci peste toate p**** si f**** si c****, am ras si cartea este o companie plăcută pentru 2 3 ore într-un weekend.
Asadar, nici nu am terminat jumatate de pagina ca m-am trezit cu "p***" la vedere. Sau la citire. Cartea e vulgara. Foarte. Si uneori lipseste necesitatea vulgaritatii. E și foarte masculina cartea. Adica, daca nu v-ati prins dupa numarul de p*** la vedere din text. In unele cazuri e inconfortabil punctul de vedere. In altele nu conteaza, ca in cazul povestilor cu caini, pisici, dumnezei, extraterestrii si detectivi. Adica subiectele preferate ale cărții.
Unele povesti au talc, altele parca vor sa spună ceva dar se opresc prea repede. Și unele suna pur si simplu a banc.
In bar se lasase tacerea. Eu sunt Moarte, zise brusc barbatul cu palarie. -Ce nume tampit, spuse barmanul. Eu sunt Costel.
Fiecare povestioara vrea sa aiba o samanta. Nu din aia....Ci din aialalta, samanta de adevar, samanta de sens sau joc cu absurdul, sau de revolta literara, samanta de caricatura sau pamflet. Ca de exemplu luarea la misto a spiritului nationalist care incearca romanii ori de cate ori un copil dintr-un parinte roman face ceva mare.
Cred ca poveștile cu adolescenti (destule dintre ele) faceau bine grupate, alaturi de altele, in alt volum. Ii iesea o alta carte portret buna.
Mi-au placut unele povestioare ca cea cu pisica lui dumnezeu.
Și nu regret citirea, caci peste toate p**** si f**** si c****, am ras si cartea este o companie plăcută pentru 2 3 ore într-un weekend.
May 16, 2023
Mi-au plăcut: "Bombardamentul", "A doua venire", "Copiii", "Vreme mișto", "Miracolul de la Albești" și au fost ok și " Cei patru călăreți ai Apocalipsei", "Diapozitiv", "O seară cu Eduard și Polonia".
Povestirile par niște încercări de scene de folosit mai târziu într-un roman. Într-adevăr, majoritatea se termină în coadă de pește, dar la unele merge și sfârșitul ăsta brusc, ca un banc bun sau prost, depinde de cât de mult simț al umorului dispui. Multe detalii sunt puse, sper eu, ironic, pentru că nu aduc nicio valoare în povestire.
Temele alese sunt ori SF, ori iubiri adolescentine, ori de burlac cu gândul la sex, cu destul de multe de detalii explicite. Cele pe teme SF sunt surprinzător de profunde, că te fac, într-o pagină - două să analizezi cum ar fi să fie lucrurile chiar așa în viitor.
Per total, poveștile astea m-au făcut să zâmbesc. Sunt scurte, bune de citit într-o pauză.
Povestirile par niște încercări de scene de folosit mai târziu într-un roman. Într-adevăr, majoritatea se termină în coadă de pește, dar la unele merge și sfârșitul ăsta brusc, ca un banc bun sau prost, depinde de cât de mult simț al umorului dispui. Multe detalii sunt puse, sper eu, ironic, pentru că nu aduc nicio valoare în povestire.
Temele alese sunt ori SF, ori iubiri adolescentine, ori de burlac cu gândul la sex, cu destul de multe de detalii explicite. Cele pe teme SF sunt surprinzător de profunde, că te fac, într-o pagină - două să analizezi cum ar fi să fie lucrurile chiar așa în viitor.
Per total, poveștile astea m-au făcut să zâmbesc. Sunt scurte, bune de citit într-o pauză.
July 26, 2017
Se citește ușor, conține câteva obscenități, pe alocuri superficială, pe alocuri foarte foarte bine scrisă. Mi-au plăcut cel mai mult povestirile cu tineri la 2 mai sau altundeva. Tocilescu reușește să surprindă foarte frumos perioada adolescentă în perioada anilor post 2000 (sau așa mi se pare mie).
Nu mi-a plăcut pentru că e mizantrop și condescendent; mi-a plăcut că e easy going și mișto când povestește fără pretenții.
Nu mi-a plăcut pentru că e mizantrop și condescendent; mi-a plăcut că e easy going și mișto când povestește fără pretenții.
January 4, 2020
Părerea mea despre această carte în recenzia video din seria #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2018/10...
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
July 30, 2023
O colecție de povestiri pe alocuri amuzante, pe alocuri triste, pe alocuri pur și simplu absurde, dar întru totul delicioase. De la adolescenți hormonali, la extraterești, divinitate, pisici, pornografie și apocalipsă, universul românesc propus de Alex Tocilescu este cu adevărat fascinant.
Dacă ar fi să rezum această carte într-o singură frază ar fi: o lungă sesiune de edging fără finalizare; la tine în pat, cu ușa închisă; cu părinții în cealaltă cameră; și Dumnezeu privind pe gaura cheii. Din păcate, de prea multe ori am simțit că o poveste mă prinde ca apoi aceasta să se termine brusc, să mă lase însetat după o continuare... ca un fel de banc sec la care poanta este că trebuie să te termini singur.
Cu toate acestea, nu am lăsat-o din mână până nu am terminat-o; este o lectură perfectă de weekend. Cineva într-un review zicea că este o carte perfectă pentru expați deoarece conține atâtea teme și imagini atât de românești încât nu are cum să nu te apuce dorul de casă. Și o să recunosc că cel mai mult am savurat poveștile care evocau adolescența în jurul începutului de mileniu. Parcă mă transportau cumva în acea aparentă simplitate a unui popor care se dezmorțește după comunism și descoperă un nou univers.
Per total, o experiență plăcută care, deși nu mi-a oferit finalizare, sau poate chiar din cauza asta, m-a lăsat tânjind după mai mult.
Dacă ar fi să rezum această carte într-o singură frază ar fi: o lungă sesiune de edging fără finalizare; la tine în pat, cu ușa închisă; cu părinții în cealaltă cameră; și Dumnezeu privind pe gaura cheii. Din păcate, de prea multe ori am simțit că o poveste mă prinde ca apoi aceasta să se termine brusc, să mă lase însetat după o continuare... ca un fel de banc sec la care poanta este că trebuie să te termini singur.
Cu toate acestea, nu am lăsat-o din mână până nu am terminat-o; este o lectură perfectă de weekend. Cineva într-un review zicea că este o carte perfectă pentru expați deoarece conține atâtea teme și imagini atât de românești încât nu are cum să nu te apuce dorul de casă. Și o să recunosc că cel mai mult am savurat poveștile care evocau adolescența în jurul începutului de mileniu. Parcă mă transportau cumva în acea aparentă simplitate a unui popor care se dezmorțește după comunism și descoperă un nou univers.
Per total, o experiență plăcută care, deși nu mi-a oferit finalizare, sau poate chiar din cauza asta, m-a lăsat tânjind după mai mult.
November 1, 2018
O colecție de povestiri scurte, unele extrem de amuzante, altele absurde, altele cu final abrupt. E cu pulă și muie, exact cât trebuie, fără excese.
---
Am adus berile din frigider. Una i-am dat-o lui, pe cealaltă Roxanei. Dumnezeu se uită curios la sticlă.
- E cu twist, am zis, trebuie să învârtiți capacul.
- A, a spus, mișto.
Și-a deschis berea și a ciocnit cu Roxana. Eu mi-am aprins o țigară.
- Mda, am zis, deci...
Dumnezeu și-a dres vocea.
- Probabil vă întrebați de ce sunt aici, a zis.
- Da, am spus.
- Păi, a zis el, iată despre ce este vorba... Cum să spun, mi-a dispărut pisica.
- O, a zis Roxana mirată.
- Da, știu, a zis Dumnezeu.
- E ciudat, am spus, pentru că, mă rog, sunteți atotputernic și atoateștiutor, și...
- Da, e ciudat, a recunoscut Dumnezeu, dar ce să fac, așa e cu pisicile...
---
Am adus berile din frigider. Una i-am dat-o lui, pe cealaltă Roxanei. Dumnezeu se uită curios la sticlă.
- E cu twist, am zis, trebuie să învârtiți capacul.
- A, a spus, mișto.
Și-a deschis berea și a ciocnit cu Roxana. Eu mi-am aprins o țigară.
- Mda, am zis, deci...
Dumnezeu și-a dres vocea.
- Probabil vă întrebați de ce sunt aici, a zis.
- Da, am spus.
- Păi, a zis el, iată despre ce este vorba... Cum să spun, mi-a dispărut pisica.
- O, a zis Roxana mirată.
- Da, știu, a zis Dumnezeu.
- E ciudat, am spus, pentru că, mă rog, sunteți atotputernic și atoateștiutor, și...
- Da, e ciudat, a recunoscut Dumnezeu, dar ce să fac, așa e cu pisicile...
November 22, 2020
Cel mai interesant aspect din cartea asta mi s-a părut selecția muzicală. Chiar am căutat să ascult majoritatea pieselor recomandate în timp ce lecturam povestirile. Uneori mai ridicau un pic nivelul lecturii. Adeseori însă, erau doar niște piese mișto care aveau prea puțină treabă cu textul și atmosfera din carte.
Chiar și fără ultima povestire înțelesesem unde bate autorul “pisică”. Autor care, în spiritul pisicesc, a scris ce a avut chef, când a avut chef, fără să se preocupe dacă e interesant sau nu. Replicând oarecum modul de a acționa al pisicilor. Daar, diferența e că pisicile rămân totuși adorabile, mângâiabile, geniale și simpatice. Ceea ce autorului cărții nu prea-i iese (exceptând vreo 2-3 povestiri).
Chiar și fără ultima povestire înțelesesem unde bate autorul “pisică”. Autor care, în spiritul pisicesc, a scris ce a avut chef, când a avut chef, fără să se preocupe dacă e interesant sau nu. Replicând oarecum modul de a acționa al pisicilor. Daar, diferența e că pisicile rămân totuși adorabile, mângâiabile, geniale și simpatice. Ceea ce autorului cărții nu prea-i iese (exceptând vreo 2-3 povestiri).
July 28, 2024
Prima carte de vacanță în vara asta! E savuroasa, îți pune pauza la gânduri și te surprinde cu fiecare pagina. Da, e vulgara pe alocuri și stângace, dar am trecut ușor peste. Foarte creativa, fiecare povestire este despre altceva, și, culmea, in câteva pagini îți descrie perfect un colt de viață, reală sau nu. Mi-a plăcut mult că la fiecare capitol are un fel de 'soundtrack', trecut la începutul. Am ascultat toate piesele in timp ce citeam. Cel mai mult mi-a plăcut 'Vreme misto', cu realizatorul TV și vrăbiile, unde am înțeles cât de inutile sunt grijile noastre uneori și cat de bine e sa nu te iei prea in serios, cum fac vrăbiile Suleiman și Paraschiv. Lovely! Recomand!
June 24, 2017
Cartea pare mai lungă pentru că după fiecare text te oprești să-ți amintești aceleași povești din trecutul tău. Povești-clișeu despre care nu știai că sunt banale până îți dai seama că și tu te masturbai la 14 ani gândindu-te la Andreea, aia cu țâțe pe bune, garantate de Cristache care a mamelit-o temeinic la ziua lu' Pix când s-a îmbătat ea pentru prima oară cu cremă de whisky ieftină. Tocilescu nu și-a petrecut adolescența în România, dar o recreează aici.
August 9, 2024
Am lecturat-o chiar la 2 mai, pe plajă - îmi pare locația perfectă pentru povestiri scurte. Un pic azi, un pic mâine. M-am trezit că rămâneam cu unele idei peste noapte, ceea ce, de obicei, e un semn bun.
Mi-au plăcut Scufița roșie, Diapozitiv și O seară cu Eduard și Polonia. Deși volumul "conține" multe pisici, se pare că mie mi-au plăcut mai mult povestirile fără ele.
Povestirile se termină brusc, ca un elefant fără coadă, dar cred că asta-i esența cărțuliei. E creativă, neașteptată și te scoate din așteptări. E tare.
Mi-au plăcut Scufița roșie, Diapozitiv și O seară cu Eduard și Polonia. Deși volumul "conține" multe pisici, se pare că mie mi-au plăcut mai mult povestirile fără ele.
Povestirile se termină brusc, ca un elefant fără coadă, dar cred că asta-i esența cărțuliei. E creativă, neașteptată și te scoate din așteptări. E tare.
June 10, 2017
Nu-i ea prea mult despre pisici - e despre viață. Despre părțile alea de viață de care ”e mai bine” să nu vorbești - religie, sex, politică... chestii controversate.
Dar faza e că Tocilescu reușește să le facă haioase. La unele am râs cu hohote, le-am recomandat prietenilor (ăia care nu-s pudici) și le-am zis ”Bă, mi se pare mișto că un autor nu zice ~excremente~ în loc de ~căcat~.”
Dar faza e că Tocilescu reușește să le facă haioase. La unele am râs cu hohote, le-am recomandat prietenilor (ăia care nu-s pudici) și le-am zis ”Bă, mi se pare mișto că un autor nu zice ~excremente~ în loc de ~căcat~.”
July 16, 2017
O carte pe alocuri inconsistentă, pe alocuri obscenă, pe alocuri absolut genială, pe alocuri amuzantă, uneori tristă, mai mereu absurdă. Dar, hei, asta-i și viața. Recunosc că m-am distrat mai mult decât m-aș fi așteptat cu această carte. Are unele povestiri care rămân cu tine. Altele par balast, dar cum ziceam: inconsistentă (nu că e neapărat rău).
August 9, 2017
3.73 ... mult, tare mult. Acum pe bune. Subiectele sunt faine dar scriitura lasă de dorit, o povestire, două, trei, hai mai incerc una. Gata, bună de dat la dușmani. Cred ca oameni confundă scrisul pe FB cu literatura. ** pentru imaginația neconsumată printr-un scris decent.
December 28, 2017
Raw short stories on life of a young man (adolescent) from Romania. Cats are omnipresent and some of the stories have a SF/absurd twist with felines rulling over the universe at some point but deciding to return to lazy and give the Earth over to humans.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Displaying 1 - 30 of 48 reviews