Această carte te invită la reflecţii, la un scurt popas meditativ în fuga ta cotidiană. O poţi citi de la prima pagină spre ultima, de la ultima spre prima sau de la mijloc în orice direcţie doreşti. Unica recomandare e să nu o citeşti în grabă.
Dorian Furtună este etolog, doctor în biologie, din Chişinău. Domeniul său de cercetare este etologia socială – dezvăluirea fundamentelor biologice/instinctuale ale comportamentelor sociale umane. Interesul ştiinţific: conflictele identitare, instinctele sociale, agresivitatea, ierarhiile, psihologia dușmăniei, etnocentrismul și psihologia identității. Este preocupat de popularizarea ştiinţei, organizează cursuri de retorică ştiinţifică, publică articole în mai multe reviste, culegeri şi portaluri din Republica Moldova şi România.
„Să încercăm să contabilizăm timpul consumat aiurea; ne vom îngrozi să descoperim cât de risipitori suntem cu cea mai prețioasă și deficitară resursă a vieții noastre. (...) Timpul e sinonimul vieții. Îl irosim totuși atât de neinspirat, atât de târziu îi înțelegem valoarea și nici măcar atunci nu ne dumerim cum să-l trăim cu rost.”
Sfaturi faine, 61 de eseuri puse-n ordine alfabetică (uneori mă întrebam, oare domnul Furtună are o opinie despre orice?), o viziune interesantă asupra vieții (pe alocuri puțin hazardată), cu păcatele oricărui om care se confesează și cugetă: ori se ia prea în serios, ori îi scapă puțină prețiozitate acolo unde nu-și are locul, ori scapă didascalii și subiectivități. Per total, un volum plăcut, de citit fără înverșunare și fără rupere a contextului . Autorul, probabil una din tinerele speranțe ale intelighenției Republicii Moldova.
Îmi ziceam la începutul cărții că nu am reproșuri la cele scrise. Apoi ele au apărut (ceea ce e foarte bine), dar oricum. Îi dau nota 5, maximă.
Apropo de început, omul parcă a anticipat, și a intuit perfect vremurile actuale (trump și degringolada actuală).
Cartea nu e genială, sau amazing (aprecierea maximă Goodreads). Căci, să satirizez autorul cu propriile cuvinte, dacă am numi genială această carte, "atunci cum să numim opera lui Newton, Mozart, Darwin, Einstein?". Dar, raportată la "circumstanțe", adică la submediocritatea și deșertul intelectual caracteristic Republicii Moldova, cartea este clar extraordinară prin unicitatea gîndurilor tipărite.
Se observă influența, sau am simțit o asemănare puternică cu stilurile lui Cioran și Pleșu. Dar, partea pozitivă (mai ales raportat la Pleșu), e scrisă mai Vulgo (iarăși iau șiret peste picior), adică mai accesibilă muritorilor de rînd.
Mi-au plăcut cugetările împletite frumos în cele 61 de eseuri. Este o culegere de eseuri care descrie cu claritate precisă, precum sub razele de roentgen, prototipul poporului moldav. Toate grijile, dar și metehnele noastre, alături de bucuriile și calitățile noastre. M-am regăsit în multe dintre idei, aveam impresia că autorul îmi citește gândurile.
Câteva dintre tezele cu care am rezonat:
“Fă ceva bun în viața ta, nu doar pentru tine și cei apropiați, ci pentru lumea în care trăiești. Lasă o amprentă, o urmă a existenței tale, una cu care să se poată mândri copiii și nepoții tăi.”
“În loc să trăim acum, amânăm viață deplină pentru viitor. În loc să creăm noi realitatea pe care o dorim, așteptăm niște evenimente din exterior, care să vină peste noi și să ne dea sens existenței.”
“Joci în viață un rol propus de alții, gândești conform standardelor impuse, îmbraci o mască solicitată până și în fotografiile tale.”
“Fie că e vorba de politică, religie sau ideologie. Apartenența la un grup doctrinar radicalizează individul, îl face să deteste ideile străine, să dezumanizeze oponenții, să-i considere inferiori și imorali.”
“Să încercăm să fim empatici cu cei mai vârstnici decât noi, cu cei bătrâni și depășiți de vremuri, pentru că noi le vom lua în curând locul. Foarte curând.”
O radiografie a societății noastre scrisă într-un format succint și cu un limbaj accesibil. O culegere de cugetări care ne invită să reflectăm împreună cu Dorian Furtună despre adevăr, cunoaștere, destin, echilibru, vocație, fericire și alte subiecte fundamentale. Așa precum spune însuși autorul: La vârsta mea, mulți își închipuie că au deja răspunsurile, dar mie abia îmi apar întrebările. Cele fundamentale.
Nu am fost de acord absolut cu toate părerile autorului, însă așa precum scrie Dorian Furtună în una din paginile cărți: „Oamenii nu se pot înțelege uneori în privința culorilor și noi vrem să se înțeleagă în privința ideilor.”
Mi-ar plăcea mult ca atunci când vorbim cu membri ai familiei și prieteni să atingem în discuțiile noastre aspecte din carte. Cât de bine am cunoaște oamenii apropiați nouă și cât de valoroase discuții am putea avea astfel!
Ador această carte! Prezintă atât de bine portretul moldoveanului… Citind-o, am înțeles că doar o persoană care locuiește pe aceste meleaguri poate să descrie nu doar necazurile, dar și bucuriile, nu doar metehnele, dar și calitățile celor care trăiesc aici.
Cartea conține mai multe eseuri, la diverse subiecte, care ilustrează stările noastre, problemele cu care ne confruntăm și, deși nu vine cu soluții, de cele mai multe ori le găsești printre rânduri.
,,E adevărat că a fi autentic poate părea bizar, dacă felul tău de a fi este excentric în plan social. După cum zice o vorbă de duh:fii tu însuți o dată pe săptămână,iar în celelalte șase zile încearcă să-ți reabilitezi reputația. Totuși,dincolo de riscurile pe care le comportă cultivarea unei personalități originale și inedite, gândul că am trăit propria identitate, nu una falsă, stabilită social,ne va încălzi mai mult în finalul vieții.,,
Această carte trebuie citită. Am citit multe cărți minunate, dar asta e deosebită. Cugetările lui Dorian Furtună sunt atât de specifice prototipului moldovean, atât de bine descriu ceea ce trăim, modul în care gândim majoritatea dintre noi. Apreciez enorm această carte și o recomand cu încredere. Nu veți da greș dacă o veți face cuiva cadou!
Un insight plin de discernământ a conceptelor asupra cărora merită de reflectat. Plenitudinea intelectuală a autorului, paralela cu viziunea altor mari gânditori și stilul debordant în care sunt exprimate elegant cugetările transformă cartea într-un deliciu rafinat, astfel fiind în contradicție cu îndemnul de pe copertă - de a fi citită încet.