Cele mai frumoase reportaje

by Viorel Ilișoi

Există încă reporteri formidabili. Viorel Ilişoi, împlinit de trecerea anilor aceştia grei, s-a ridicat în inimile cititorilor săi, cu eleganţa şi discreţia pe care le cunosc, dintotdeauna, doar cei aleşi. Textele lui vor rămâne. Copiii bolnavi de cancer în ultimele lor lifturi, meşterii de la Săpânţa certându-se lângă cruci vesele, ţiganii şi caprele lor din satele de odinioară ale saşilor, pescarii de la marginile murdare ale Bucureştiului, gunoierii oneşti, obezii disperaţi, infirmii frumoşi, Viorel Ilişoi i-a mutat pe toţi într-o lume a lui, imperfectă, ca orice lume din litere. Toţi erau oameni şi toţi erau trecători. Viorel Ilişoi i-a nemurit în frazele lui scurte, sculptate lent, până aproape de desăvârşire. Veţi spune, poate, că este puţin, dar nu este.

Andrei Crăciun

http://www.viorelilisoi.ro/despre-mine/

Genres: Romanian Literature

416 pages, Paperback

First published January 1, 2017

Reviews

[Mihaela Alexandrescu · Rating 5 out of 5]

Am comandat Cele mai frumoase reportaje după ce am fost fascinată de Strălucitor și am prins gustul stilului de povestitor al lui Viorel Ilisoi. Reportajele au apărut, într-o formă sau alta, în diverse publicații din România, în trecut. Eu nu îmi amintesc să fi citit vreo unul (sora mea știa câteva din ele), dar tare m-am bucurat de ele acum. Câte unul sau două pe seară, în funcție de cât puteam duce cu inima să cuprind atâta realitate necruțătoare pe care o trăiesc oameni ca mine și ca tine în fiecare zi. Și cu toate astea, face domnul Ilisoi cumva din condei că, printre lacrimi, reușește să mai smulgă și câte un zâmbesc pe ici pe colo, de speranță și de admirație, firicele de bucurie care se ridică de printre nefericirile vieții.

[Gabriela Pistol · Rating 3 out of 5]

În mod clar, nu sunt publicul potrivit pentru reportajele lui Viorel Ilișoi - care sunt, de fapt, mai degrabă povestiri. Aș fi fost, probabil, în publicul ăla acum 20 de ani, cînd studiam Jurnalism și sufeream că trebuie să renunț la nuanțele literare ca să scriu așa cum voiau profesorii mei (și cum e normal, aș zice azi)- V.I. nu renunță la ele, apropo. Sau când nu se făceau destule reportaje sociale în presa românească - între timp s-au făcut cu miile și o fac excelent cei din echipa Teleleu (Cosmin Bumbuț - foto și Elena Stanciu - reporter, așa cum pe feature writing, indiferent de temă, stau foarte bine Scena9 și DOR). Sigur, există o nișă pentru fiecare și este evident, din notele de pe GR, că multora le place stilul ăsta, care mie îmi amintește mai mult de Creangă prin umor și de alt secol, în ansamblu. Și dacă tot citesc reportaje de jurnaliști români aproape zilnic, nu am cum să nu compar.
Nu temele mă deranjează (pînă la urmă, dramele individuale vor trezi mereu empatie), ci stilul ăsta excesiv de colocvial, excesiv de sentimental, de captatio benevolentiae pentru cititorul mediu (sau mai jos), echivalentul actorului care face grimase și clipește din ochi către public, să nu cumva să rateze spectatorii gluma (destul de evidentă, de altfel). Cam multe clișee, cam multe sentimentalisme ("și cum numai o școală o putea scăpa din strânsoarea seculară a fustelor colorate", "cum așa? adică și copii au cancer?", prezente chiar în titlu - "Salvezi un om, salavezi o lume", "Ingerii chilugi"), dar cu siguranță și multă poftă de scris și energie pentru a-și cunoaște subiectele & subiecții. Nu e nici reportaj clasic, a la scoala franceza (deși clar foarte aproape de ea), nu e nici feature writing-ul american, pe granița dintre jurnalism și literatură; sunt, cum ziceam la început, mai degrabă niște povestiri, cu un farmec puțin ofilit, mai ales dacă ești obișnuit să citești reportaj+ proză scurtă contemporană. Un 2,5, de fapt, e nota mea.

[Luminița Malanca · Rating 5 out of 5]

După cum bine spunea și autorul: Reportajul nu e pentru proști. Pentru proști e „Click aici!”
Recomand!

[Diana Antoneta Savin · Rating 5 out of 5]

O carte rascolitoare

Romania...Romania...Romania...si oameni. Despre asta este aceasta carte de reportaje. Expresia radiografie a societatii poate parea un sablon dar mi se pare ca se aplica perfect acestei carti.

[Pogacean Radu · Rating 5 out of 5]

Great book. Viorel Ilisoi is part of a dying species: the good journalist.

[Raluca · Rating 5 out of 5]

Scriitură, ochi, spirit de observație. Reportaje cum se cade.

[Viorel Ilisoi · Rating 5 out of 5]

Cartea poate fi cumpărată de la autor:
https://www.viorelilisoi.ro/cele-mai-...

There are still exceptional reporters out there. Viorel Ilişoi, fulfilled and matured by the hardships of his life, rose in the hearts of his readers with the elegance and discretion bestowed only upon the chosen few. His stories will live on. The cancer-stricken children ascending in their last elevators, the craftsmen from Săpânţa quarrelling next to their merry cemetery crosses, the gypsies and their goats from the old German villages of Transylvania, the fishermen from the filthy outskirts of Bucharest, the honest bin men, the desperate obese people, the beautiful invalids, Viorel Ilişoi gathered them all into a world of his own, as flawed as any other world of letters. They were all human and therefore prone to their own mortality. Viorel Ilişoi rendered them immortal in his short sentences, thoroughly chiselled to the utmost perfection. One might argue that this is a matter of slight importance, but I beg to differ.

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Pe domnul Ilișoi l-am cunoscut de la radio, unde venise cu niște povești delicioase despre bețivi. După care am răsfoit internetul cu numele său și mi-a devenit tot mai drag - site-ul e plin de povești frumoase și vizibil muncite din greu. Apreciez că nu a spoit realitatea în tușe mai roz decât ar fi cazul, a prezentat prin toate ce a scris, o Românie cât se poate de reală - dură, nemachiată, ciufulită, ca abia trezită din somn. Înfloriturile și culorile sunt doar in stilul scriiturii, nu în faptele relatate.
E prima carte pe care o citesc de-a dânsului, dar presimt că nu va fi ultima. Am să fac aici un pariu cu mine. Acord deja 5 stele deși am citit doar câteva pagini. Presimt că va fi o lectură irezistibilă, genul care nu se citește ci se ronțăie cu nesaț. Revin eu în caz de așteptări dezumflate, la final. Dar ceva-ceva îmi spune că nu va fi nevoie.
Edit la terminare : nu pot decât să spun că e și MAI BUNĂ decât mă așteptam. E intensă, te ia cu plâns, te ia cu râs isteric, te ia cu de toate, ca la carusel. E exact așa cum e și viața.

[Irina · Rating 5 out of 5]

O carte excelentă. Pentru a înțelege mai bine situația unor categorii de muncitori autorul intra in lumea lor și trăiește ca ei în unele cazuri. O muncă extraordinară pentru reportaje memorabile. Sper că vor urma și alte volume cu reportajele sale.

[Valeria Ghitoi · Rating 5 out of 5]

Directa si scrisa cu mult umor

[Silviu Reuț · Rating 4 out of 5]

„Cele mai frumoase reportaje“, de Viorel Ilișoi, o carte care te bucură, iar apoi te amărăște. Mai întâi te bucură din cauză că reportajele pe care le citești sunt fascinante, autorul este un povestitor natural, iar personajele pe care le descoperi te fac să-ți reconsideri unele dintre ideile preconcepute pe care le cărai în spate. https://silviureut.ro/2023/06/10/cele...

[Elena · Rating 5 out of 5]

"Există încă reporteri formidabili", după cum scria Andrei Crăciun. Vreo 20 de reportaje cu și despre România ultimului secol.

[Claudia · Rating 5 out of 5]

Realități sculptate cu mare pricepere. Întâmplări hazlii și tragice, povestite într-un stil inconfundabil.

[Alexandru Andronic · Rating 5 out of 5]

O carte care te trece prin toate emotiile, razi, plangi, esti nostalgic, frustrat, manios, anxios, trist. Fiecare reportaj iti arata o felie din Romania mai putin vazuta dar reala. Viorel Ilisoi e un maestru al descusutului de oameni.