Diatessaron

by Tatian the Assyrian

Scrierea cunoscuta sub denumirea de Diatessaron, redactata de Tatian catre 175 d.Hr., este cea mai renumita incercare de armonizare a celor patru Evanghelii. Ori de cate ori a fost realizat, un astfel de demers a presupus alcatuirea unei naratii unice, urmarindu-se in special eliminarea suprapunerilor si a afirmatiilor aparent contradictorii din cele patru Evanghelii. Astfel, in Diatessaron-ul lui Tatian, 56 de versete din Evangheliile canonice nu au fost preluate, printre acestea regasindu-se cele doua genealogii aparent ireconciliabile ale lui Iisus (una in Evanghelia lui Matei si alta in Evanghelia lui Luca), impreuna cu pericopa despre adulter (Ioan 7,53 - 8,11). Interventiile lui Tatian asupra textului propriu-zis au fost minime; in schimb, pentru a cuprinde intregul material canonic, Tatian a creat propria sa secventa narativa, indepartandu-se astfel de succesiunea si ordinea episoadelor din fiecare dintre cele patru Evanghelii.
In perioada de inceput a crestinismului, Diatessaron s-a bucurat de o larga apreciere. Theodoret a descoperit mai mult de doua sute de copii ale operei "pastrate cu respect in biserici", iar "Invatatura lui Addai" (o scriere aparuta la Edessa, in sec. II-III) pare sa identifice pur si simplu Diatessaron cu Noul Testament. Totusi tendinta generala a Bisericii a fost de a pastra separat in Canon cele patru Evanghelii si de a suprima orice incercare de alcatuire, pe baza lor, a unor texte evanghelice unificate.
Rezumand, putem afirma urmatoarele:
- in perioada crestinismului primar, Diatessaron a fost citit in mai toate bisericile siriene, fiind comentat de eruditi cu titlu de evanghelie;
- de-a lungul timpului a cazut sub condamnarea cel putin a unora dintre conducatorii Bisericii, care au facut eforturi deosebite pentru a-l elimina;
- un comentariu asupra lui a fost tradus in armeana (probabil in secolul al V-lea); intrucat a fost neincetat discutat de catre comentatori, s-a dorit ca un nou manuscris siriac al lui, realizat in secolul al IX-lea, sa fie folosit pentru a usura munca de reproducere in araba la inceputul secolului al XI-lea. Acest nou manuscris a continuat sa fie copiat pana la sfarsitul secolului al XII-lea, iar cel al editiei arabe pana in secolul al XIV-lea.
- Diatessaron a fost folosit in liturghia si in lectiunile Bisericii siriene pana la aparitia Bibliei siriace (Pesita). Sfantul Isaac Sirul a scris un amplu comentariu la aceasta carte.
Diatessaron deschide un camp de studiu foarte larg. In ce limba a fost scris? Avand in vedere opinia imbratisata de un numar din ce in ce mai mare de savanti ca a fost redactat in siriaca, se ridica intrebarea daca a fost o traducere sau doar o compilatie. Exista apoi o multitudine de chestiuni ce asteapta un raspuns: cum se raporteaza la data si la alcatuirea evangheliilor canonice; cum se explica faptul deosebit de a fi tinut atat de mult timp locul acestor evanghelii; cat de justificat este marele interes pe care i l-au aratat nu numai comentatorii crestini ci si teologii arabi? Toate acestea impreuna cu numeroase alte aspecte pot face din Diatessaron obiectul unor cercetari interesante.

Genres: Religion, Christianity

208 pages, Paperback

First published November 1, 2001

About the author

Tatian of Adiabene, or Tatian the Syrian or Tatian the Assyrian, (Latin: Tatianus; Ancient Greek: Τατιανός ο Σύρος; Classical Syriac: ܛܛܝܢܘܣ; c. 120 – c. 180 AD) was an Assyrian Christian writer and theologian of the 2nd century.
Tatian's most influential work is the Diatessaron, a Biblical paraphrase, or "harmony", of the four gospels that became the standard text of the four gospels in the Syriac-speaking churches until the 5th-century, after which it gave way to the four separate gospels in the Peshitta version.

Reviews

[Robert Tessmer · Rating 5 out of 5]

The Diatessaron (c 160–175) is the most prominent Gospel harmony created by Tatian, an early Christian apologist and ascetic.[1] The term "diatessaron" is from Middle English ("interval of a fourth") by way of Latin, diatessarōn ("made of four [ingredients]"), and ultimately Greek, διὰ τεσσάρων (dia tessarōn) ("out of four"; i.e., διά, dia, "at intervals of" and tessarōn [genitive of τέσσαρες, tessares], "four"). Tatian combined the four gospels—Matthew, Mark, Luke, and John—into a single narrative.

[Aaron Carlberg]

The Diatessaron is from middle English and means "interval of the fourth" or "out of four." In AD 150-160 (ish) Tatian took the four gospel accounts together into one single narrative. It was used by many in the early church.

[Etienne OMNES · Rating 3 out of 5]

Le diatessaron est une concaténation des quatres évangiles en un seul, attribuée à Tatien l'assyrien. Tous les passages particuliers des évangiles, moins les répétitions des évangiles synoptiques.

Ce livre n'est pas tant destiné à être lu qu'étudié en détail. La substance du livre se trouve dans les choix éditoriaux: quels livres ont été privilégiés (souvent Luc)? Quelle version d'un évènement a été retenue? Comment la chronologie de Jean a-t-elle été harmonisée avec celle des autres? Qu'est ce que cela dit de la réception des évangiles dans les premières églises?

Une ressource intéressante pour les étudiants du Nouveau Testament, surtout en comparaison avec d'autres tentatives dans l'histoire.

[Patrick · Rating 4 out of 5]

Happy to have read but I much prefer the gospels separate. Some choices struck me as odd (parts of Mt 16 happening right before the Ascension at the end), but aren't intolerable narratively.

[Megara]

Meh.