Lanţul de aur

by Andrei Cornea

Se poate construi o tramă polițistă în marginea ultimei şcoli filozofice din Atena, închisă de împăratul Iustinian în anul 529, şi a celor şapte reprezentanţi ai ei, în frunte cu Damaskios? Se poate, răspunde Andrei Cornea, făcând din ultimul episod al filozofiei eline o poveste plină de mistere şi de răsturnări spectaculoase care-l ţine pe cititor cu sufletul la gură. Prin fața noastră trec locuitori ai fictive Atlantida prinși într-un proiect de creștinare, prinți persani care botează ideile filozofiei în sângele ideologiei, episcopi care, în zorii creștinismului, fac ordine în panteonul grec, discipoli străluciți care apar travestiți ca în comediile lui Shakespeare, spectaculoase turniruri intelectuale în care se înfruntă adepții teoriei potrivit căreia lumea e făcută din Nimic cu cei convinși că ființa e eternă… Și un povestitor despre care aflăm abia la sfârșit cine este și cui anume îi deapănă fabuloasa poveste a vieții sale.

„Ei bine, am spus, noi, filozofii, formăm acest lanţ de aur, noi suntem legătura de nedesfăcut dintre cer şi pământ, noi suntem, cum s-a spus, «rasa divină»! Dar, atenţie, asta n-ar trebui să fie motiv de înfumurare deşartă, aşa cum vedem în multe cazuri, căci cinstea se cumpăneşte cu o mare datorie, pe care cu greu şi puţini dintre noi izbutim s-o plătim cumsecade. Şi sperăm să nu se rupă odată cu noi acest «lanţ de aur», ci să-l încredinţăm pe mai departe celor care vor veni după noi, din generaţie în generaţie, pentru ca să nu se piardă de pe lume amintirea a ceea ce-i adevărat, frumos şi măreţ.“ (ANDREI CORNEA)

Genres: Romanian Literature

290 pages, Paperback

First published May 1, 2017

About the author

ANDREI CORNEA s-a născut în 1952. Licenţă în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenţă în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1980). Doctorat în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1994). Muzeograf la Muzeul Naţional de Artă (1976–1987). Cercetător la Insti tutul de Istorie a Artei (1987–1990), iar între 1990 şi 2006, la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“. În prezent, profesor la Universitatea din Bucureşti.

Scrieri: De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii româneşti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1988); Scriere şi oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998); Platon. Filozofie şi cenzură (Humanitas, 1995); Maşina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Turnirul khazar (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2000; trad. fr. Les Presses de l'Université Laval, Canada); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); Poveşti impertinente şi apocrife (Humanitas, 2009), O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, 2010).
Traduceri: Platon (Republica, Philebos, Theaitetos), Aristotel (Metafizica, Despre generare şi nimicire), Plotin (Opere I-III).

Reviews

[Jovi Ene · Rating 5 out of 5]

Absolut remarcabil romanul lui Andrei Cornea.
Suntem undeva în anul 529, când ultimele rămășițe ale celebrei Școli filosofice de la Atena sunt aproape de a fi închise de împăratul Iustinian, parte a prigoanei dusă de creștinismul timpuriu împotriva păgânilor, așa cum erau considerați filosofii, care și gândeau, și credeau încă în zeii antici.
Pentru a exemplifica închiderea, Andrei Cornea a imaginat o dispută teologico-filosofică între Simplikios, ultimul mare filosof antic, și un reprezentant creștin, arbitrată de un Străin neutru, un hyperboreu.
Dar nu e vorba numai de filosofie în carte, ci și de iubire, de o intrigă polițistă plină de mister, de religie și societate, de zugrăvirea ultimilor ani înainte ca Grecia antică să dispară.
Foarte, foarte bun.

[❀ Diana ❀ · Rating 4 out of 5]

4 ✩
Nu se poate spune și nici gândi că ceea ce nu este este, ne spune Parmenide și dispare în Neant.

O poveste care împletește atât disputa dintre creștinism și filozofia „păgână” din timpul domniei împăratului Iustinian, iubirea, câteva lecții din sânul Școlii din Atena și ireproșabila idee de blind leading the blind prezentă de mii de ani în gena noastră umană.

[Alisu' · Rating 4 out of 5]

Maxima epicurienilor: "Trăieşte ascuns"

"[...] de vreme ce filozoful e căutătorul adevărului, iar 'adevăr' în limba noastră elină înseamnă etimologic 'neascundere', poate că filozoful e dator să urmărească nu numai ascunderea, ci şi neascundere sau ieşirea din ascundere. Iar dacă-i aşa, aş zice că maxima mai potrivită ar fi atunci, pentru el, nu 'a trăi ascuns', ci 'a trăi în adevăr'."

[laurentiu]

0

[Vladimir Ghinculov · Rating 4 out of 5]

Un alt roman istoric foarte bine scris de Andrei Cornea, care redă cu ușurință atmosfera apăsătoare a persecuției păgânilor și filozofilor de către creștinii în sfârșit majoritari. Umorul acestei răsturnări istorice de situație este îmbinat cu o poveste de iubire și una de spionaj. Dar accentul cărții cade pe dragostea de înțelepciune ca opus al ortodoxiei.

[Mircea Băduț · Rating 5 out of 5]

Destul de rar se întâmplã sã acord cinci stele unei cãrti, aici, pe GoodReads.
Însã, în această carte, Andrei Cornea a reusit sã scrie si foarte bine/convingãtor (o poveste speculativã grefatã cu realism într-o vreme dificilã pentru locuitorii si filosofii Atenei) si cu doza necesarã de lirism (necesarã unei cãrti fictionale, beletristice; mai ales dacã ne amintim cã Andrei Cornea este de fapt scriitor de filosofie).

[Tulbure Alexandru · Rating 5 out of 5]

<<“Cine isi cunoaste natura devine un zeu.” Ce va crede viitorimea despre asta, nu stiu, dar tare ma tem sa nu capete intr o zi convingerea ca Ratiunea si Dumnezeu sunt cum nu se poate mai instrainate - si intre ele, si ambele de oameni, Teodorus draga! >>

“...Dumnezeu, si legile, si oamenii cu judecata, atunci cand judeca greselile si pacatele, privesc la alegere si la intentie, fiindca acestea tin de noi insine...faptele brute n au in ele insele binele si raul, ci acesetea sunt generate de alegere si intentie, singurele care tine de noi insine...”