What do you think?
Rate this book
Downshifting
„Mihai Marinescu, de profesie copywriter şi de vocaţie cîrtitor, iese de sub tirania termenelor de predare şi se apucă de taximetrie. El face, altfel spus, un pas înapoi. O mişcare de downshifting, cum i se spune în branşă. Mihai are în bagaj un noian de nemulţumiri şi cîteva vise. Printre acestea din urmă, un cîştig la loto şi publicarea unui roman. Scăpat de brief-uri şi pitch-uri, fără să ştie că ele îl pîndesc la o cotitură a sorţii ca să-l reia în primire, omul îşi face timp să observe cît de trăşcălie e lumea în care se învîrte. De ce? Fiindcă în drumurile lui Mihai Marinescu dă peste autori de «literatură insuflată» (Căzut din accelerat, o carte cu un titlu, hm, personal şi cu un succes, nu-i aşa?, rapid) şi căpetenii interlope cu experienţe extracorporale, în plină transă mistică. Peste alţi downshifteri care ar vrea să picteze biserici, pentru ca pînă la urmă să orneze pereţii unei vile ţigăneşti cît un transatlantic. Peste editori care îşi tarifează prefeţele la cuvînt: cincisprezece euro cuvîntul ultraelogios, zece euro cel elogios şi cinci euro cel pozitiv-neutru. Peste conferinţe despre paranormal la care te umflă rîsul. Peste un weekend al porţilor deschise în comuna Buzescu, unde ţigodele rromilor devin obiect de interes mediatic planetar. Nu în ultimul rînd, peste amintirea lui Mircea Eliade, a cărui evocare provoacă mereu episoade şi reacţii imprevizibile.
În cîteva vorbe, asta e povestea din Downshifting. O poveste cu zvîc şi poantă. La prima lui carte, Alexandru Done dă impresia că scrie fără efort, din poignet, cu un control dezinvolt al acţiunii, al frazelor şi al efectelor speciale. Salut în el un talent care face explozie acum şi care e aşteptat, ca toţi debutanţii, să confirme la a doua apariţie.” (Radu Paraschivescu)
În cîteva vorbe, asta e povestea din Downshifting. O poveste cu zvîc şi poantă. La prima lui carte, Alexandru Done dă impresia că scrie fără efort, din poignet, cu un control dezinvolt al acţiunii, al frazelor şi al efectelor speciale. Salut în el un talent care face explozie acum şi care e aşteptat, ca toţi debutanţii, să confirme la a doua apariţie.” (Radu Paraschivescu)
- GenresRomanian Literature
280 pages, Paperback
First published May 1, 2017
1 person is currently reading
19 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
April 22, 2018
2,5☆
Well, contemporary romanian literature won't be, sadly, very high on my "to read" list. The reason? I don't see much of a gut-wrenching drama in these contemporary scenarios of ours, not so many complex, profound, confused and suffering idealists like we meet in Camil Petrescu's books for example. Maybe someone should die or kill themselves(sad but a bit needed) in a contemporary romanian author's work - for a moral/social/philosophical reason, I don't know - at least it would get a greater attention than these everyday whining of postmodern characters.
Well, contemporary romanian literature won't be, sadly, very high on my "to read" list. The reason? I don't see much of a gut-wrenching drama in these contemporary scenarios of ours, not so many complex, profound, confused and suffering idealists like we meet in Camil Petrescu's books for example. Maybe someone should die or kill themselves(sad but a bit needed) in a contemporary romanian author's work - for a moral/social/philosophical reason, I don't know - at least it would get a greater attention than these everyday whining of postmodern characters.
July 3, 2017
Câștigătorul anului acesta al premiului de debut al colecției Fiction LTD, “Downshifting”, este, surpriza!, nu literatura serioasă ci un roman escapist gen chick lit, dar scris de un tip.
Adica DudeLit. Pot și băieții autohtoni să scrie Chick Lit-ul lor: aventuri urbane, aspiraționale, vesele și cam trase se păr, care se termină cu un happy-end care ar face-o pe Sandra Brown să zâmbească, bine presărate din loc în loc cu aluzii literare înalte.
Dacă Downshifting ar fi fost scris de o femeie, cu acelasi personaj central transformat din bărbat (Mihai Marinescu) într-o femeie (Mihaela Marinescu) care lucrează în publicitate, și cu cele două persoane de interes romantic, avocata Bianca și bogătașa Irene, transformate în doi bărbați, respectiv un avocat ambițios și arivist și un bogătaș relaxat, între care ar fi oscilat sentimental Mihaela, am fi avut un roman chick lit stas, pe care editura l-ar fi publicat cu coperți roz pastel și l-ar fi recomandat ca cea mai buna carte de plaja a anului… Fiind scris de un bărbat, (Alexandru Done), romanul Downshifting a fost publicat cu o copertă alb negru non-chick lit, cât se poate de "cool"; în cazul lui satira a fost norocoasă și a primit respect literar.
Ce mi-a placut la acest debut: verva și ușurința stilului, personalitatea locvace și simpatică a naratorului, umorul care nu se ia în serios (de gen chick lit), descrierile ingenioase, cu zvâc și poantă, partea cu Noaptea Palatelor, și, nu în ultimul rând, propozițiile precise și exuberante.
Ce mi-a placut mai putin: 1. rețeta Hollywoodiană vizibilă sub spoiala intelectuală. Ar fi fost mai acceptabilă dacă îi dadea un mic twist. Până și titlul este o poză occidentală. 2. abundența de clișee vestice (eg: boy meets girl-loses girl-wins the girl; Pisica are evident nume Meta și se numeste Paradigma, costumația de Elvis, etc, etc-- adica chestii făcute și parafăcute care se presupune că dau bine la export), 3. clișeele românești (umbra lui Mircea Eliade mi-a amintit de umbra lui Bruckner în Urbancolia lui Sociu -- umbra marelui autor a devenit un procedeu literar pe care debutanții de azi îl folosesc din ce in ce mai amplu, ca pe un scripete literar pentru elevarea prin asociere a propriei valori) și 4. soluțiile escapiste, mai ales în partea a doua care se citește ca un serial TV simpatic plin de coincidente care mai de care mai grandioase (și improbabile) care il fac de serie B (eg: chestia cu Amazonul si New York Times-ul, care au aruncat rău romanul în aspirational cheap-lit).
Lipseste o dramă reală de fond, o furie sau nefericire autentică, ceva mai puternic care să îi mărească miza. În mod real, Mihai a fi fost oripilat, umilit, și în depresie adâncă să cadă atat de jos pe scara socială și financiară...cel putin un timp. Ar fi incercat un sentiment de eliberare, dar și unul de anxietate mult mai puternică legat de propriul viitor...Ce se intampla dacă iși pierdea casa că nu putea plati ratele și nu avea o amanta super bogată și frumoasă care sa îi ofere clipe de evadare din mizerie? Sau dacă amanta bogată era bătrînă și urâtă și clipele de evadare în lux ar fi fost plătite cu o părticică din sufletul însângerat? Ar fi fost mai real, dar și mai naspa. Până și acest downshifting al protagonistului este cam prea trendy, ca un derapaj controlat, dintr-o reclamă despre un corporatist temporar "rebelizat" (până își primește promovarea și îi creste salariul). In loc de "Zen și the Art of Motocycle Maintenance" avem un fel de "Zen and the Art of Taxi Driving..." dar un zen care nu m-a atins la nivel fundamental, ca celebrul roman american.
Dealtfel, Downshifting e plin de imagini pregnante, dar deja vue, tip reclama, cum ar fi amantul de condiție bună "who is slumming" pentru că așa vrea și care își ia iubita bogată să bea șampanie la o groapa de gunoi ca să o șocheze. (Momentul în sine ar putea fi o reclamă pentru șampanie ce ar vinde sentimentul de libertate pe care îl vor cei ce deja au banii să bea șampanie).
Se simte așadar că autorul lucrează în publicitate: multe episoade și paragrafe sunt povestite vizual în maniera unui brief publicitar, cu enumerari de imagini mock-up pentru a sublinia fiecare idee sau acțiune și a vinde un sentiment de rigoare care să te facă să vrei să cumperi.
Tot romanul e cam prea trendy pentru a fi cu adevarat literatură, presărat peste tot unde e nevoie dar mai ales UNDE NU E DELOC NEVOIE cu americanisme și imagini comericale de mare efect, ca cele din reclame. Chiar și atunci când coboară voit pe scara socială pentru a se elibera de convenții și responsabilități, autorul/narator simte nevoia să pozeze non-stop, exprimându-se numai în americanisme care dau bine.
Există și niste derapaje tehnice, poate scuzabile la un debut, dar care au trecut neobservate editorilor: patinaje ocazionale între timpii narațiunii, repetiții și inadvertenta astrologică din explicația greșelii făcute de marea astroloagă Adela în astrograma de cuplu făcută pt Mihai și Bianca. Saturnul retrograd (sau direct), este o progresie temporara dar NU este niciodată un indicator clasic al succesului (sau insuccesului) într-o astrograma de cuplu, sunt alte aspecte din harta natală, clasice pentru potrivirea și nepotrivirea de cuplu. Aici autorul a scris cu lene, omițând să își faca temele și să depună efortul de a veni cu o explicatie plauzibilă pentru încurcătura astrologică pe care a născocit-o pentru a trimite intriga în direcția dorită. Nu poti avea un personaj care este un astrolog de mare talie, dar care face niște confuzii de începător *cum suspectez că este autorul. Nici măcar în chick-lit!
O altă găselniță care mi s-a părut naiva și care denotă o lene de conceptie, a fost chestia cu cartea în engleză în care protagonistul își publica singur toate briefurile de publicitate și care devine un success mondial. E prea ușor și cam fumat in ziua de azi! Ar fi mers în anii 60 ai lui Andy Warhol. Plus este chestiunea cu problema mărcilor inregistrate care nu pot fi folosite fără aprobări speciale și contexte care să flateze marca. Poate că o carte de haikuri urbane din pozitia de corporatist decazut si taximestrist iluminat -cu exemple- ar fi fost mult mai plauzibilă să impuște un success accidental, spre deosebire de o colectie de texte de reclame pentru hartie igienică, doctorii și detergenți din branduri multi naționale.
Tema romanul pare a fi obsesia tragi-comică a bărbaților să se autodepășească, expusă de Irene către finalul cărții, (Irene, un personaj interesant dar care dispare neglijat, fără o rezolvare dramatica satisfăcătoare care se aștepta) cu sub-tema veche de când lumea cu femeile dificile pe care bărbații le preferă celor rezonabile-- atăt timp cât sunt mult mai tinere și foarte frumoase. Bianca mi s-a parut un personaj enervant și nu fascinant. Daca o dorea fascinantă, autorul trebuia să facă o calibrare mai fină a personajului. Așa cum este, nu am ințeles de ce protagonistul a mai placut-o la final -- prin asta a arătat că de fapt nu a existat nici o transformare reală in mintea și viața lui și că a ramas în continuare captiv superficialului.
În concluzie, Downshifting mi s-a parut un debut destul de bun, dar un exemplu de roman minor prezentat ca roman serios. Este o lectura placută, satirică, bună de luat la plaja în aceasta vara, care se poate citi ușor și repede. Una peste alta, cu rezervele de rigoare, o recomand!
Ca chick-lit este de 3.5 stele, ca literatura, de doua stele. De aceea am pus o medie de 2.5-3 stele.
Adica DudeLit. Pot și băieții autohtoni să scrie Chick Lit-ul lor: aventuri urbane, aspiraționale, vesele și cam trase se păr, care se termină cu un happy-end care ar face-o pe Sandra Brown să zâmbească, bine presărate din loc în loc cu aluzii literare înalte.
Dacă Downshifting ar fi fost scris de o femeie, cu acelasi personaj central transformat din bărbat (Mihai Marinescu) într-o femeie (Mihaela Marinescu) care lucrează în publicitate, și cu cele două persoane de interes romantic, avocata Bianca și bogătașa Irene, transformate în doi bărbați, respectiv un avocat ambițios și arivist și un bogătaș relaxat, între care ar fi oscilat sentimental Mihaela, am fi avut un roman chick lit stas, pe care editura l-ar fi publicat cu coperți roz pastel și l-ar fi recomandat ca cea mai buna carte de plaja a anului… Fiind scris de un bărbat, (Alexandru Done), romanul Downshifting a fost publicat cu o copertă alb negru non-chick lit, cât se poate de "cool"; în cazul lui satira a fost norocoasă și a primit respect literar.
Ce mi-a placut la acest debut: verva și ușurința stilului, personalitatea locvace și simpatică a naratorului, umorul care nu se ia în serios (de gen chick lit), descrierile ingenioase, cu zvâc și poantă, partea cu Noaptea Palatelor, și, nu în ultimul rând, propozițiile precise și exuberante.
Ce mi-a placut mai putin: 1. rețeta Hollywoodiană vizibilă sub spoiala intelectuală. Ar fi fost mai acceptabilă dacă îi dadea un mic twist. Până și titlul este o poză occidentală. 2. abundența de clișee vestice (eg: boy meets girl-loses girl-wins the girl; Pisica are evident nume Meta și se numeste Paradigma, costumația de Elvis, etc, etc-- adica chestii făcute și parafăcute care se presupune că dau bine la export), 3. clișeele românești (umbra lui Mircea Eliade mi-a amintit de umbra lui Bruckner în Urbancolia lui Sociu -- umbra marelui autor a devenit un procedeu literar pe care debutanții de azi îl folosesc din ce in ce mai amplu, ca pe un scripete literar pentru elevarea prin asociere a propriei valori) și 4. soluțiile escapiste, mai ales în partea a doua care se citește ca un serial TV simpatic plin de coincidente care mai de care mai grandioase (și improbabile) care il fac de serie B (eg: chestia cu Amazonul si New York Times-ul, care au aruncat rău romanul în aspirational cheap-lit).
Lipseste o dramă reală de fond, o furie sau nefericire autentică, ceva mai puternic care să îi mărească miza. În mod real, Mihai a fi fost oripilat, umilit, și în depresie adâncă să cadă atat de jos pe scara socială și financiară...cel putin un timp. Ar fi incercat un sentiment de eliberare, dar și unul de anxietate mult mai puternică legat de propriul viitor...Ce se intampla dacă iși pierdea casa că nu putea plati ratele și nu avea o amanta super bogată și frumoasă care sa îi ofere clipe de evadare din mizerie? Sau dacă amanta bogată era bătrînă și urâtă și clipele de evadare în lux ar fi fost plătite cu o părticică din sufletul însângerat? Ar fi fost mai real, dar și mai naspa. Până și acest downshifting al protagonistului este cam prea trendy, ca un derapaj controlat, dintr-o reclamă despre un corporatist temporar "rebelizat" (până își primește promovarea și îi creste salariul). In loc de "Zen și the Art of Motocycle Maintenance" avem un fel de "Zen and the Art of Taxi Driving..." dar un zen care nu m-a atins la nivel fundamental, ca celebrul roman american.
Dealtfel, Downshifting e plin de imagini pregnante, dar deja vue, tip reclama, cum ar fi amantul de condiție bună "who is slumming" pentru că așa vrea și care își ia iubita bogată să bea șampanie la o groapa de gunoi ca să o șocheze. (Momentul în sine ar putea fi o reclamă pentru șampanie ce ar vinde sentimentul de libertate pe care îl vor cei ce deja au banii să bea șampanie).
Se simte așadar că autorul lucrează în publicitate: multe episoade și paragrafe sunt povestite vizual în maniera unui brief publicitar, cu enumerari de imagini mock-up pentru a sublinia fiecare idee sau acțiune și a vinde un sentiment de rigoare care să te facă să vrei să cumperi.
Tot romanul e cam prea trendy pentru a fi cu adevarat literatură, presărat peste tot unde e nevoie dar mai ales UNDE NU E DELOC NEVOIE cu americanisme și imagini comericale de mare efect, ca cele din reclame. Chiar și atunci când coboară voit pe scara socială pentru a se elibera de convenții și responsabilități, autorul/narator simte nevoia să pozeze non-stop, exprimându-se numai în americanisme care dau bine.
Există și niste derapaje tehnice, poate scuzabile la un debut, dar care au trecut neobservate editorilor: patinaje ocazionale între timpii narațiunii, repetiții și inadvertenta astrologică din explicația greșelii făcute de marea astroloagă Adela în astrograma de cuplu făcută pt Mihai și Bianca. Saturnul retrograd (sau direct), este o progresie temporara dar NU este niciodată un indicator clasic al succesului (sau insuccesului) într-o astrograma de cuplu, sunt alte aspecte din harta natală, clasice pentru potrivirea și nepotrivirea de cuplu. Aici autorul a scris cu lene, omițând să își faca temele și să depună efortul de a veni cu o explicatie plauzibilă pentru încurcătura astrologică pe care a născocit-o pentru a trimite intriga în direcția dorită. Nu poti avea un personaj care este un astrolog de mare talie, dar care face niște confuzii de începător *cum suspectez că este autorul. Nici măcar în chick-lit!
O altă găselniță care mi s-a părut naiva și care denotă o lene de conceptie, a fost chestia cu cartea în engleză în care protagonistul își publica singur toate briefurile de publicitate și care devine un success mondial. E prea ușor și cam fumat in ziua de azi! Ar fi mers în anii 60 ai lui Andy Warhol. Plus este chestiunea cu problema mărcilor inregistrate care nu pot fi folosite fără aprobări speciale și contexte care să flateze marca. Poate că o carte de haikuri urbane din pozitia de corporatist decazut si taximestrist iluminat -cu exemple- ar fi fost mult mai plauzibilă să impuște un success accidental, spre deosebire de o colectie de texte de reclame pentru hartie igienică, doctorii și detergenți din branduri multi naționale.
Tema romanul pare a fi obsesia tragi-comică a bărbaților să se autodepășească, expusă de Irene către finalul cărții, (Irene, un personaj interesant dar care dispare neglijat, fără o rezolvare dramatica satisfăcătoare care se aștepta) cu sub-tema veche de când lumea cu femeile dificile pe care bărbații le preferă celor rezonabile-- atăt timp cât sunt mult mai tinere și foarte frumoase. Bianca mi s-a parut un personaj enervant și nu fascinant. Daca o dorea fascinantă, autorul trebuia să facă o calibrare mai fină a personajului. Așa cum este, nu am ințeles de ce protagonistul a mai placut-o la final -- prin asta a arătat că de fapt nu a existat nici o transformare reală in mintea și viața lui și că a ramas în continuare captiv superficialului.
În concluzie, Downshifting mi s-a parut un debut destul de bun, dar un exemplu de roman minor prezentat ca roman serios. Este o lectura placută, satirică, bună de luat la plaja în aceasta vara, care se poate citi ușor și repede. Una peste alta, cu rezervele de rigoare, o recomand!
Ca chick-lit este de 3.5 stele, ca literatura, de doua stele. De aceea am pus o medie de 2.5-3 stele.
September 1, 2023
It jumps from one point to another mid paragraph without logic. The book looks like it was written in a day with ideas spawning after every chapter. I got it for 10 lei and i wish I didn't.
July 2, 2022
Intriga e okish: ideea de a te descurca sub nivelul tău de confort. Dar descrie destul de succint perioada de tranziție. Nici măcar experiența de taximetrist nu are prea multe întâmplări. În schimb sunt pasaje unde se lălăie cu descrierile la nesfârșit și inutil, aglomerând niște clișee lingvistice. I-aș fi tăiat niște pasaje la greu; când dădeam pagina și nu vedeam niciun capăt de rând, nici o linie de dialog, îmi dădeam ochii peste cap.
Felul cum întâmplările conturate la început se închid ca într-un cerc la sfârșitul cărții e destul de forțat (mă și miram de ce insistă pe niște evenimente fără legătură unele cu altele).
Cu greu am reușit să termin ultimele 50 de pagini. Pagini întregi despre week-end-ul Porților Deschise la Buzești...
Finalul e în coadă de pește; deși îți lăsa impresia că toate personajele își găsesc rezolvarea problemelor, frământărilor, ce se întâmplă cu câștigul la loto? Dar cu relația cu Irene?
Recunosc totuși multă ironie în carte. Se vede omul de publicitate din spatele scriitorului. Cartea asta o pun alături de alte cărți scrise de oameni din domeniul mass-media (Îmi pare rău că am muncit - George Bonea).
Felul cum întâmplările conturate la început se închid ca într-un cerc la sfârșitul cărții e destul de forțat (mă și miram de ce insistă pe niște evenimente fără legătură unele cu altele).
Cu greu am reușit să termin ultimele 50 de pagini. Pagini întregi despre week-end-ul Porților Deschise la Buzești...
Finalul e în coadă de pește; deși îți lăsa impresia că toate personajele își găsesc rezolvarea problemelor, frământărilor, ce se întâmplă cu câștigul la loto? Dar cu relația cu Irene?
Recunosc totuși multă ironie în carte. Se vede omul de publicitate din spatele scriitorului. Cartea asta o pun alături de alte cărți scrise de oameni din domeniul mass-media (Îmi pare rău că am muncit - George Bonea).
January 4, 2020
Părerea mea în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din seria #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2018/10...
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
November 9, 2019
I wished to give it a higher rating, but I came across several things which prevented me to do so. Among them I will mention the lack of realism in conflicts resolution and too many stereotypes. But perhaps for others these will be considered strong points.
October 19, 2020
Mi-a plăcut. Un debut reușit.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews