Casa din Strada Sirenelor

by Octavian Soviany

Într-o seară de Sfântul Andrei, profesorul Faustin invită la o masă îmbelșugată în casa sa veche de pe Strada Sirenelor doisprezece cunoscuți. Firi contrastante, indivizi cu preocupări total diferite, aceștia încep să-și depene amintiri inexplicabile din trecutul lor, pornind de la articolul din presă al unuia dintre invitați, care aborda decizia Bisericii Ortodoxe de a refuza înmormântarea creștinească pentru cei ce aleg să fie incinerați. Urmează o noapte înțesată de istorisiri care îți dau fiori, pline de esoterism sau spiritism, la limita dintre mister și horror, vieți anterioare, prezențe spectrale, sindromul Lazăr și alte întâmplări ieșite din comun, în care ceva cu toul neașteptat se petrece cu unul dintre personaje, punând sub semnul întrebării întregul scop al serii, aparent obișnuite.

www.Hyperliteratura.ro/produs/Casa-di...

Genres: Romanian Literature, Horror, Fiction, Mystery, Romania, Contemporary, Book Club

224 pages, Paperback

First published May 1, 2017

About the author

A debutat editorial cu volumul de versuri Ucenicia batrinului alchimist (Dacia, 1983). De-a lungul anilor a colaborat la principalele reviste literare din Romania. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1995. A publicat poezie (Cartea lui Benedict – Vinea, 2002; Alte poeme de moda veche – Pontica, 2004; Scrisori din Arcadia – Paralela 45, 2005; Dilecta – Cartea Romaneasca, 2006; Marii oameni ai revolutiilor – editie samizdat, seria no name, 2009), romane (Textele de la Monte Negro – Pontica, 2003; Viata lui Kostas Venetis – Cartea Romaneasca, 2011), teatru (Cinci poeme dramatice – Palimpsest, 2005) si critica (Apocaliptica textului – Palimpsest, 2008; Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie romaneasca actuala – Casa de pariuri literare, 2011). Detine trei premii ale Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pentru poezie si critica (1994, 2000, 2008).
A fost tradus in franceza, engleza, spaniola, germana, italiana, maghiara, polona, slovena, bulgara.

Reviews

[Elena Papadopol · Rating 5 out of 5]

Mi-a trezit sentimentul pe care il aveam atunci cand, dupa o sesiune de "povesti de groaza", imi era prea teama sa mai plec singura spre casa, pe intuneric - copil fiind :D.
A avut exact ce imi doresc de la un astfel de roman - evenimente stranii, mister si personaje colorate, iar stilul de scriere se potriveste perfect!

[Ms. Smartarse · Rating 2 out of 5]

An unconventional ex-professor regularly holds dinner parties in his creepy mansion, where he invites unusual people. The current party, hosting twelve (+1) people, has the guests intent on impressing one another by means of horror/creepy stories... until things get out of hand.



I normally quite enjoy this setting, with several short stories as part of a longer overarching main story, especially when it comes to creepy tales. The execution however just didn't convince me, leaving me with the overall impression of a very dull and predictable set of events.

I was expecting a much better story from an author whose day job was that of a high school literature teacher with a (supposed) penchant for inspiring students to read more. The characters' interactions with one another felt rather unnatural. They were either talking over one another, or preventing someone from talking by simultaneously urging them to do so. Granted, that in itself could very easily have been an intentional plot device to show just how lot of people only care about listening to their own voice, but that would need me to wade more deeply into literary analysis aspects than I've ever cared to.



Even so, I feel like all the above could have turned into a negligible aspect for me, if only the stories being told during the evening had been... better. Instead all I was left with were a truckload of brief events (rumours at best) where one character was trying to convince another that the occult was not a matter to be trifled with... because reasons. To be fair, supernatural mysteries in writing tend to leave me unconvinced, but in here it felt like they weren't even trying.

Score: 2.3/5 stars

I don't normally look up an author's biography, so I'm doubly disappointed to see a high school literature teacher write such an unoriginal and dull story. At times it made me wonder if this novel was an exercise meant to illustrate an example of this type of story. A rather schematic example, where all the "unimportant" bits were glossed over, in favour of the basic "building blocks".

[Simona Cosma · Rating 4 out of 5]

Cine, măcar o dată în viaţă, nu a stat ghemuit cu genunchii la gură şi nu a ascultat poveşti de groază mai mult sau mai puţin închipuite, după care a adormit cu plapuma peste ochi nopţi la rând, scrutând încăperea, atent la orice umbră sau foşnet?
Cine nu a fost atras în mod straniu de poveştile bătrânilor, care au trăit sau auzit, la rândul lor, istorii terifiante?
Fie şi numai pentru faptul că se apropie noaptea Sfântului Andrei, e o idee bună să citeşti acum această carte.
Fără îndoială, Octavian Soviany este un excepţional narator. Povestirile celor doisprezece oaspeţi ai profesorului Faustin, pornind de la o dezbatere asupra refuzului canonic ortodox de a admite incinerarea morţilor sunt o micuţa comoară de istorioare stranii cu tema ocultă, de poveşti "în ramă" născute una din cealaltă ca în Decameronul lui Boccaccio, convingatoare si foarte bine documentate şi care îţi vor aminti mai mult de literatura fantastică a lui Edgar Allan Poe decât de realismul magic sofisticat al lui Eliade. Iar apoi, vei afla ce se întâmplă atunci când sosește al treisprezecelea oaspete la masă.

Obligatoriu de citit, mai ales atunci când simți că granița dintre lumea reala și lumea astrala devine, din când în când, din ce in ce mai incertă.

[Ildiko Szendrei · Rating 3 out of 5]

O poveste interesantă, concentrată într-o singură seară, în care profesorul Faustin organizează o serată la care invită 12 persoane: oameni înstăriți, foști sportivi, artiști, alți profesori. Cu toții încep să spună întâmplări inexplicabile din trecutul lor, care țin de paranormal.

Seara se sfârșește într-un mod tragic și greu de explicat, un final în ton cu tot ceea ce s-a povestit de către invitați.

Totuși, nu aș spune că a fost horror. Suspansul nu a fost suficient pentru a defini cartea ca fiind una de speriat. Mi-ar fi plăcut să se insiste mai mult pe final.

[Tania Moroi · Rating 4 out of 5]

O carte minunată, scrisă bine în care autorul îmbină misterul cu povestiri stranii și ne transpune pe tărâmul supranaturalului. În acest micro roman am cunoscut personaje ciudate, care relatează în noaptea de Sfântul Andrei povești sinistre despre moartea aparentă, sindromul lui Lazăr, spirite răzbunătoare, esoterism, metempsihoza și alte istorioare neverosimile, care sunt împletite cu umor fin.
Casa din strada Sirenelor a unit 13 persoane de o mare diversitate alese de către gazda profesorul Faustin, iar în timpul cinei la gura sobei în fața unei mese îmbelșugate cu bucate alese, când atmosfera este încinsă se produce o nenorocire.
M-a impresionat farmecul întâmplărilor vechi, personajele descrise excelent și finalul spectaculos.
Recomand celor pasionați de mister!
"Frumusețea unei istorii stă în partea ei de taină"
"Lucrurile care ne înconjoară conțin un uriaș potențial energetic, cu care nu te poți juca, nu-l poți provoca sau sfida, fără să-ți pui capul într-o mare primejdie."

[Andreea Chiuaru · Rating 3 out of 5]

Deși mi-e greu să pun degetul pe ce nu mi-a plăcut exact la Casa din Strada Sirenelor, pentru mine a fost mai degrabă o carte de trei stele decât o carte de cinci stele. De vină poate fi lipsa mea de entuziasm pentru supranatural sau povești cu spirite. Nu-mi plac și pace. Dă-mi un roman polițist cu un criminal nebun aflat într-o casă și m-ai cucerit. Dar o serie de povești narate de diferiți martori? Mm, not my cup of tea. Cum a zis și un preot simpatic care apar la un moment dat în romanul lui Soviany… da’ mortu’ unde-i tată? (Apropo, părintele chiar a fost personajul meu preferat din tot romanul)

De aceea eu am așteptat cu sufletul la gură o crimă. Puteți să mă credeți nebună, dar mie atmosfera mi s-a părut perfectă pentru un remake după Zece negri mititei, plasat pe plaiuri mioritice. Poveștile în sine m-au cam plictisit. Mi s-a părut că suspansul nu e dozat cum trebuie și pe la jumătate eram aproape să o abandonez.

Finalul, pe de altă parte, salvează destul de mult din roman și asta e mare lucru. Am citit destul de multe cărți „nu atât de interesante” cu finaluri proaste și am simțit că am pierdut timpul. Nu e deloc cazul cu romanul lui Soviany.

Mai multe am scris pe blog: https://blogdeidei.ro/casa-din-strada...

[Smaranda · Rating 2 out of 5]

O carte neverosimilă, nu atât prin natura subiectului său (întâmplări inexplicabile, uneori supranaturale), cât prin disonanța dintre ritmul prozei și conținut, precum și lipsa de naturalețe a dialogurilor. 12 persoane iau cina într-o casă veche din București, în anul 2013, deși ambianța este de cel mai târziu sec. XIX, și spun povești cu, să zicem, stafii. Mi-aș fi dorit ca nepotrivirile să se sfârșească aici, dar din păcate m-au agasat pe tot parcursul volumului. Una dintre remarce mi-a adus instantaneu în minte Hanul din Spessart al lui Hauff, iar cartea e construită cam la fel (povești spuse în cadrul unei povești mai mari, la fel ca Decameronul și atâtea altele). Nu m-ar deranja un tribut sau o trimiter, dar autorul nu mă lasă nici măcar o clipă să uit că citesc o carte: nu există suspension of disbelief, cel puțin nu în cazul meu. Din 170 de pagini cred că un sfert se ocupă cu descrierea atributelor fizice ale personajelor, care în loc să mă ajute să le rețin, nu fac decât să mi le aducă pe toate la același nivel nememorabil și plicticos. Un punct forte ar fi scurtimea (finalul este absolut previzibil, nu că mi-aș fi bătut prea tare capul cu ”misterul”)

[Andrei Ruse · Rating 4 out of 5]

Suspansul și poveștile personajelor, reale au ba, la limita dintre imaginația autorului și câteva istorii cunoscute ale unor întâmplări ciudate, nu îți permit să o lași din mână până la final.

Dar cel mai mult îmi place la Octavian că se reinventează cu fiecare „poveste”. Mă gândeam la Kostas, la Siegfried, la Năluca, și la câte măști a schimbat în toate aceste proiecte. Mie nu-mi plac deloc scriitorii care au găsit o „rețetă”, cheiță să-i zicem, și o lălăie la nesfârșit în același ton, cu aceleași angoase și aceleași întrebări, deși au terminat cam ce-aveau de spus cu prima lor carte. O fi o chestie de gust, nu știu, dar nu-mi plac nici dacă sunt pe lista scurtă de Nobel. Romanul, pentru mine, cere să te schimbi și să devii continuu altcineva. Iar în „Casa din Strada Sirenelor”, Octavian Soviany e un scriitor pe care cititorii îl pot descoperi „iar” pentru prima oară.

[Elena Druță · Rating 3 out of 5]

Un micro-roman tocmai potrivit pentru cititorii care vor să descopere un autor român contemporan.
Recenzia mea pentru acest roman, pe YT.

[Thomas Agud · Rating 5 out of 5]

O carte pe cât se poate de interesantă care te face să tot mai vrei să o continui chiar dacă citeşti doar primele pagini.
O carte în care scriitorul se bazează pe tot ce înseamnă real.
Un roman foarte impresionant pentru mine, eu fiind un mare cititor al cărțior horor care te las în suspans.
Totul are legătură cu lumea înfricoşătoare, întâmplări stranii şi altele.
Recomand cu mare drag această carte tuturor ce doresc să citească o carte horror.

[Teodor Hossu-Longin · Rating 3 out of 5]

Un roman cu povesti care amesteca foarte bine thriller-ul si esoterismul, peste care se asaza o boare de mister, ca intr-un roman politist. O carte "de vara" pe care am citit-o in doar cateva ore si am savurat-o ca pe un sprit rece si acidulat intr-o zi caniculara.

[Ioana · Rating 4 out of 5]

Soviany are un stil aproape impecabil, iar această carte a fost o lectură foarte bună.
De citit pentru cei ce vor să desopere și alte stiluri și alte povești, mai diferite.

[Ioana · Rating 5 out of 5]

Când am primit manuscrisul romanului, țin minte că în ziua respectivă îmi făcusem un program strict de lectură. Mă așteptam să termin de citit abia mult mai târziu, cum timpul nu-mi permite să mă pierd prea mult în reveriile induse de cărți. Numai că, după primele pagini, m-am trezit că las baltă orice altceva ce-mi propusesem să fac. N-am mai ieșit din casă, nu am mai lucrat, am uitat până să și mănânc.

Am savurat fără jumătăți de măsură cartea asta și, în același timp, fără să fac eforturi de a mă desprinde de lumescul imediat pentru a-i face față. Căci Casa din Strada Sirenelor este un deliciu pentru dependenții de epic, ca mine, pentru că tot ceea ce-ți cere e să o asculți în timp ce ea îți dezghioacă istorisirile ei cu iz tainic.

[Adrian Anghel · Rating 5 out of 5]

Prima mea întâlnire cu Soviany a avut loc abia acum. Nu am citit nimic înainte de la el, dar am auzit de talentul său de prozator din cercurile de la Litere.

Trebuia să mă conving și m-am convins.

Citește recenzia aici: http://adianghel.ro/casa-din-strada-s...

[Anasylvi · Rating 5 out of 5]

4.5*

[ALUZIVA Alina Greavu · Rating 5 out of 5]

Am devorat-o in doua zile. Mi-a adus aminte de vremea in care eram copil si auzeam povesti cu strigoi la mamaie acasa.

[Andreea Belgun · Rating 4 out of 5]

3.5 ✨️

[Hyperliteratura · Rating 5 out of 5]

În Casa din Strada Sirenelor, Octavian Soviany a trezit interesul pentru probleme criptice ca natura realităţii. Cu ajutorul imaginaţiei şi al raţiunii, personajele provoacă cititorul să înţeleagă lumea pornind de la întâmplări stranii. Ideile despre real şi fantastic se întrepătrund atât de bine, încât enigmaticul şi tainicul sunt aspectele care domină întreaga naraţiune.

Chiar dacă cititorul eşuează în a verifica stranietatea poveştilor, scopul autorului cred că este mai degrabă acela de a menţine posibilitatea şi întrebarea drept singurele lucruri despre care nu ne putem îndoi. Iar acest lucru face din romanul lui Soviany o lectură care provoacă şi care nu trebuie să explice, o lectură al cărei scop este să pună limitele raţiunii la încercare şi să modifice astfel limitele realităţii. 

Citește continuarea aici: https://hyperliteratura.ro/casa-din-s...

[Alina · Rating 5 out of 5]

Douăsprezece persoane se întâlnesc in casa de pe strada sirenelor, in noaptea de sfântul Andrei. Vremea e potrivită pentru povești de groază așa că fiecare invitat povestește câte o întâmplare stranie, sinistra, terifianta, auzită din bătrâni, sau trăită. Nu mă așteptam sa îmi placa atât de mult cartea, mi-a plăcut absolut tot, dar cel mai mult mi-a plăcut felul in care autorul și-a prezentat fiecare personaj in parte. Octavian Soviany este după umila mea părere, un narator excepțional.

[Roxana Ruscior · Rating 5 out of 5]

O poveste superbă, scrisă impecabil, cu atmosferă și personaje foarte bine realizate. Mi-ar fi plăcut ca epilogul să fie dezvoltat mai mult.

[Anibalector · Rating 4 out of 5]

Am citit-o cu febră (la propriu) și chiar m-a transportat într-o lume a poveștilor în ramă. Excelentă, la fel ca toate cărțile lui Soviany pe care le-am citit. Ce scriitor cameleonic este.

[Catalina D. · Rating 4 out of 5]

Cartea îmi amintește foarte mult de „Hanu Ancuței” a lui Mihail Sadoveanu, fiindcă și aici se adună mai multe personaje, fiecare având câte o poveste de împărtășit. În romanul de față, povestirile sunt mai întunecate: ezoterism, spirite și mister. Acestea nu mi s-au părut foarte ieșite din comun, dar au fost suficient de interesante încât să îmi amintesc de câteva în viitor.
Unele detalii sau descrieri au cam încetinit acțiunea pe alocuri, iar unele dialoguri nu mi s-au părut naturale. Noroc cu epilogul care a ajutat la păstrarea notei de suspans și a întrebărilor cu care trebuie să rămână cititorii, deoarece capitolul precedent încheie narațiunea principală mult prea brusc pentru gustul meu.

[Irina Mardar · Rating 1 out of 5]

Scrisă în grabă. A umplut de sânge o idee foarte bună, executând-o superficial. Pare că autorul are o hiperfixație asupra cuvântului “amfitrion” și jur că de-l mai găseam chiar și numai o singură dată aruncam cartea cât colo și scuteam timp prețios…

[Toth Anca · Rating 4 out of 5]

Mie cartea asta mi-a adus aminte de nopțile de vară petrecute afară, la țară, unde ne strângeam toti verișorii (vreo 15 eram mereu 3 luni pe an), când ăia mai marii ne speriau pe noi, ăia mai micii, cu tot felul de povești. Acu' ca să fiu sinceră, ei aveau povești mai înfricoșătoare decât cele de aici. Dar asta nu-nseamnă că nu m-au trecut niște fiori când am citit poveștile spuse în Casa din strada Sierenelor. M-a captivat (nu prea tare, dar suficient), mi-au plăcut toate simbolurile inserate în paginile ei, dar aș fi vrut poate mai mult suspans și un glas unic atribuit fiecărui personaj. Am rămas cu impresia că toate poveștile au fost spuse de un singur musafir, firul lor narativ fiind la fel pentru toate.

Daaaaar, pentru când vreți să citiți ceva rapid, puteți merge fără griji înspre Casa din Strada Sierenelor. Plus că nu e așa de speriat precum credeam. Poate fi citita și seara 😂

[Cris · Rating 4 out of 5]

Casa misterioasă își duce existența de sute de ani în cartierul Uranus, fără să fi fost confiscată de sovietici, tocmai din cauza poveștilor sinistre care se spun despre ea. Bucureștenii cred că este locuită de spirite rele care nu-și găsesc locul după moarte, în timp ce amfitrionul ei, profesorul Faustin crede că acele spirite sunt doar prietenoase.

Profesorul, în vârstă de 96 de ani, cu preocupările sale oculte și inteligența sa de neegalat, are obiceiul să invite la cină personaje diverse din elita bucureșteană. La aceste serate se spun vrute și nevrute, dar niciodată nu s-au spus povești de groază, ca în această seară de Sfântul Andrei. La finalul cărții, când deznodământul pare brusc și forțat, cititorul realizează că unii invitați ai acelei seri parcă au fost aleși ca martori la o crimă: un polițist, un gazetar, doi scriitori (unul fiind naratorul, Soviany); iar alții parcă să întrețină o atmosferă de groază: "un preot țicnit", "o spiritistă dusă cu pluta".

Invitații povestesc cu interes despre farmece, premoniții, superstiții sau coincidențe, legendele depănate având fie o patină a timpului, fie un caracter modern, iar cititorul simte că asistă la o piesă de teatru.

Această carticică mi-a adus aminte de Eliade și fantasticul din nuvelele lui, dar plusul a fost adus de caracterul misterios al crimei de la final

[Iulia · Rating 1 out of 5]

Pare un roman scris pe grabă. Personajele nu par reale, nu au o voce a lor. Nu poți face diferența între istorisirea unui personaj sau a altuia întrucât toți povestesc la fel. La un moment dat Maia Cantuniary relateaza o întâmplare veche de 400 de ani si descrie cu o minuțiozitate ciudată coapsele și vesmintele Barbarei, personajul principal al istorisirii. Sunt sigura ca după 400 de ani, toată lumea a uitat de coapsele Barbarei și de rochiile ei pompoase. Când oamenii spun o poveste nu se concentrează pe asemenea detalii. Să nu uitam ca personajele feminine din acest roman nu prea au personalitate. Sunt privite ca niște obiecte. Ne interesează doar cât de sexy sunt și cu câți bărbați s-au culcat. Sau dacă sunt nebune.

[Andreea · Rating 5 out of 5]

Nici nu știu de unde să încep. Cartea asta a fost o nebunie! Exact pe gustul meu! Sunt într-o perioadă aglomerată, însă am reușit să o citesc într-o zi. Într-adevăr, numărul de pagini este mic, dar totuși mi se pare mult să citesc 170 de pagini într-o zi în care s-ar presupune că am multe alte lucruri de făcut.

Cartea îmi amintește de momentele din copilărie când ne strângeam în grup în serile calde de vară și spuneam povești cu fantome, povești inexplicabile.

Mi-a plăcut cum autorul a pus în valoare folclorul românesc și a îmbinat elementele gotice.

Am simțit că sunt acolo cu personajele. Pot spune că am devorat cartea. Mă bucur că avem autori români contemporani așa buni.

*Edit*
Sper să nu visez la noapte urât 🥴

[Dan Chertes · Rating 3 out of 5]

Se citește repede, dar nu e neapărat un stil care place oricui (poate plictisi). Motiv pentru care am și dat doar 3 stele. Ca stil de punere în pagină e prea inghesuit formatul și te face să forțezi un pic cartea când o ții deschisă. Un format mai aerisit poate ar fi bun pentru alte cărți scoase de Hyperliteratura (nu e un reproș pentru autor, în mod evident).

[WhateverHime · Rating 5 out of 5]

Great atmosphere, read it by night, which made the whole experience ever more powerful!

[Andrei Jebelean · Rating 5 out of 5]

O carte unică, o poveste memorabilă, un stil de scriere special, niște personaje incredibile, o atmosferă grozavă, un scriitor cu idei extraordinare. O recomand cu mare drag!❤️
4,5 ✨