What do you think?
Rate this book
Am fost cândva femeie de onoare și alte povestiri
O plimbare pe întuneric, la cinci dimineaţa, printr-o pădure populată, zice-se, de mistreţi. O conferinţă internaţională cu două sute de femei şi un singur bărbat: interpretul. Un meniu franţuzesc într-un oraş populat de români, germani, maghiari şi sârbi. O idilă cu o actriţă pentru care rolul vieţii este scoaterea partenerului din minţi. O carte poştală despre una (sau doua) dintre casele vieţilor noastre şi o alta despre oraşul în care ne ducem zilele . O poveste despre un cântec în care bănuieşti fiori tantrici, pentru a conchide că e de fapt despre timp. O incursiune în lumea absurdului cazon şi a hazului fără voie. O restanţă studenţească şi stânjenitoarele ei consecinţe. O plecăciune în faţa unei voci şi a unei chitare. O păţanie cu scalde nocturne şi miliţieni cu instinct literar. În fine, relaţia subtilă dintre un meci de fotbal şi o coadă la carne. În total, treisprezece texte de aducere aminte. Cu stupori şi înveseliri. Cu exasperări şi jubilaţii. Cu arome vechi şi dulciuri noi. Cu foame de viaţă şi de poveşti. Am fost cândva femeie de onoare îl dezvăluie pe Radu Paraschivescu în ipostaza celui care se uită înapoi şi simte – uneori tandru, alteori năprasnic – nevoia confesării.
200 pages, Paperback
First published May 1, 2017
1 person is currently reading
197 people want to read
About the author
Radu Paraschivescu
141 books568 followersRadu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 18 of 18 reviews
September 24, 2017
3.5 - 4 stele.
O imagine grozavă a prozatorului Radu Paraschivescu, dar mai ales a biografiei din spatele copertei. Volum de proză scurtă, deseori biografică, astfel că intrăm din plin în ultimele decenii de dinainte de 90, alături de copilăria la bloc, derbiurile din ligile inferioare de fotbal, schimbul ilegal de plăci, primele iubiri și primele dificultăți legate de armată, regim politic sau facultate. Un portret grozav al României de atunci, mai ales că autorul are o memorie fantastică și o obsesie aproape bolnăvicioasă pentru detaliile mărunte și pline de farmec, umor și ironie.
O imagine grozavă a prozatorului Radu Paraschivescu, dar mai ales a biografiei din spatele copertei. Volum de proză scurtă, deseori biografică, astfel că intrăm din plin în ultimele decenii de dinainte de 90, alături de copilăria la bloc, derbiurile din ligile inferioare de fotbal, schimbul ilegal de plăci, primele iubiri și primele dificultăți legate de armată, regim politic sau facultate. Un portret grozav al României de atunci, mai ales că autorul are o memorie fantastică și o obsesie aproape bolnăvicioasă pentru detaliile mărunte și pline de farmec, umor și ironie.
November 13, 2020
(3.5*) Simpatică și relaxa(n)tă, se recomandă în pandemie, face bine la moral. Un amestec de Muzici și faze și orice non-ficțiune scrisă de Nick Hornby, alt mare pasionat de muzică și fotbal, cu care mi-ar plăcea odată să beau o cafea. Nu știu dacă e frumos să-i compari unui scriitor cărțile cu ale altora sau pe el, scriitorul, cu altul, dar se întîmplă. Acum mă întreb dacă Radu i-o fi tradus lui Nick vreo carte. Te pomenești c-or fi și prieteni și povestesc despre muzici și faze.
February 7, 2018
Savuros ar fi puțin spus; iar povestirea de final, „Maxine, Francine, Nadine, terrine”, c'est à se rouler par terre de rire!
Asta nu înseamnă că nu ar fi și aspecte de criticat, tovarăși. Majoritatea problemelor apar din pricina faptului că povestirile ce descriu întâmplări din anii '70-'80 nu au fost scrise atunci, ci, firește, ulterior. Asta face ca memoria autorului să îi mai joace feste. De asemenea, din nostalgie sau din alte motive, Radu Paraschivescu înșiră parcă prea ostentativ nume de interpreți și grupuri muzicale din epocă (fie dintre cele neagreate de regim, fie din cele care, dimpotrivă, spălau creierul poporului), nume de filme și seriale, de-astea.
Pe undeva e frustrant. Celor sub 45 de ani multe nume ar putea să nu le spună mare lucru, și în orice caz n-au cum să le trezească amintiri. Celorlalți ar putea să le reamintească dureros inegalitățile epocii și ale adolescenței lor, când unii reușeau să „facă rost” (de la sârbi, etc.), iar alții... scula.
Un alt defect al scriitorului român contemporan este că acesta pare să aibă orgasme atroce atunci când povestește „cât de prost eram eu pe atunci”. Am mai criticat asta și la alți români, dar cel puțin într-un caz, orgoliul autorului a dus la un conflict deschis pe Goodreads. Eu nu am nici o problemă cu cei cărora le place să se arate, mă scuzați, în pula goală pre când aceasta e intrată la apă și buboasă (vă dați seama că e un simbolism aici, nu o luați au pied de la lettre), dar fenomenul merită poate psihanalizat.
Volumul începe de-a dreptul prost, cu o povestire despre cât de bou a fost el încât să ajungă într-o anumită situație neplăcută de dragul unui meci de fotbal la televiziunea iugoslavă. Recunosc, mi-e imposibil să-i înțeleg pe microbiști (ba chiar mă minunez cu fiece ocazie când constat că nu sunt toți proști îngrămădiți), dar chiar dacă aș împărtăși cu autorul aceeași pasiune, tot aș găsi iresponsabilă decizia în speță.
Dincolo de fotbal, Radu-Cristian Paraschivescu (na, că am aflat că are prenume dublu, folosit de obicei ca traducător!) era mort după o anumită muzică. Nimic rău aici, dar asta va colora mai multe povestiri.
Doar că exact în „Fuga mea cu Mark”, glosează punând de la el aiurea. În toamna lui 1989 („Noiembrie, ultimul bal”, taman în preajma Congresului al XIV-lea, tovarășe, nu al XVI-lea, cum scrii tălică!), în vitrină la Muzica, nu se puteau găsi discuri cu Margareta Pâslaru, Acvilina Severin, Petre Geambașu, Roy Black, Aurelian Andreescu și Sincron. Primo, pentru că Margareta Pâslaru plecase din țară în 1983, și absolut tot ce produsese se găsea la index: după obiceul vremii, melodiile și filmele în care apăruse pur și simplu nu mai existau! De asemenea, Aquilina Severin se găsea sub interdicție din 1988, căci făcuse cerere de reîntregirea familiei cu soțul său, aflat în Germania, iar la data din povestire ea se găsea deja în Germania! Dar așa se întâmplă când românului îi place să „facă pe deșteptul”, fără a poseda rigoarea și memoria necesare!
„Ne pupam, să trăiți!” mi-a pus o problemă care încă mă roade. Da, știu cât de absurde și de cretine erau „organele”, dar nu pare că vreunul din împricinați i-ar fi obiectat locotenentului că dacă ar fi vrut să treacă frontiera, de ce și-ar fi lăsat pe mal absolut totul, inclusiv chiloții? (Dacă ar fi ridicat careva problema, reacția gradului ar fi apărut în text.) Apoi, vai, frate, au eliberat camerele înainte să se crape de ziuă, și și-au dat nume fictive la secție. De ca și cum în acele vremuri recepția oricărei cazări de stat nu ar fi notat într-un registru datele din buletinele celor cazați! Radu, tată, de ce vrei să pari mai prost acum decât atunci?
Două povestiri mai încolo, una pe care cu greu am parcurs-o. Se întâmpla în 1990, iar în text apar câteva duzini de nume de fotbaliști. Jesus Christ!
Drăguțe totuși poveștile lui de amor. Firește că era un bolovan, dar scrie cu șarm. La fel și pățaniile din armată. Nostalgiile din „Medelugoj” dau însă ocazia unor liste lungi de... diverse. Tristuță rău povestirea (iată că am îmbătrânit și eu).
Sironica. Boule. Cum ai fi putut crede că în re... dar să nu dezvălui prea mult.
Repet, noroc că „Maxine, Francine, Nadine, terrine” este plasată la urmă, ca să nu se încheie volumul cu cine știe ce parascovenie.
P.S. Am uitat să-l mai critic pe Radu Paraschivescu pentru crasa necunoaștere a fiziologiei masculine, deși el însuși este mascul. În „Găină și Curcan la Corbu” găsim, printre descrierile de personaje pitorești, următoarea aberație despre locotenentul-major Traian Țăranu: „într-o dimineață s-a trezit mai târziu decât trebuia (colac peste pupăză, și dintr-un vis erotic) ... a țâșnit din pat gol pușcă ... cu ditamai mădularul bârzoiat”.
Ei bine, erecția matinală („morning glory”, cum bine știe domnul traducător), este un fenomen normal al fazei de somn paradoxal, fără nici o legătură cu vreun stimul sexual ori cu vreun vis erotic, și apare de obicei spre dimineață sau dimineața de cel puțin 2-3 ori pe săptămână la toți bărbații apți de a avea o erecție (la bărbații sub o anumită vârstă ar trebui să apară zilnic).
Astfel, speculația potrivit căruia respectivul s-ar fi trezit dintr-un vis erotic este total nejustificată. Nu orice sculă erectă are o cauză erotică. Nu dimineața.
Asta nu înseamnă că nu ar fi și aspecte de criticat, tovarăși. Majoritatea problemelor apar din pricina faptului că povestirile ce descriu întâmplări din anii '70-'80 nu au fost scrise atunci, ci, firește, ulterior. Asta face ca memoria autorului să îi mai joace feste. De asemenea, din nostalgie sau din alte motive, Radu Paraschivescu înșiră parcă prea ostentativ nume de interpreți și grupuri muzicale din epocă (fie dintre cele neagreate de regim, fie din cele care, dimpotrivă, spălau creierul poporului), nume de filme și seriale, de-astea.
Pe undeva e frustrant. Celor sub 45 de ani multe nume ar putea să nu le spună mare lucru, și în orice caz n-au cum să le trezească amintiri. Celorlalți ar putea să le reamintească dureros inegalitățile epocii și ale adolescenței lor, când unii reușeau să „facă rost” (de la sârbi, etc.), iar alții... scula.
Un alt defect al scriitorului român contemporan este că acesta pare să aibă orgasme atroce atunci când povestește „cât de prost eram eu pe atunci”. Am mai criticat asta și la alți români, dar cel puțin într-un caz, orgoliul autorului a dus la un conflict deschis pe Goodreads. Eu nu am nici o problemă cu cei cărora le place să se arate, mă scuzați, în pula goală pre când aceasta e intrată la apă și buboasă (vă dați seama că e un simbolism aici, nu o luați au pied de la lettre), dar fenomenul merită poate psihanalizat.
Volumul începe de-a dreptul prost, cu o povestire despre cât de bou a fost el încât să ajungă într-o anumită situație neplăcută de dragul unui meci de fotbal la televiziunea iugoslavă. Recunosc, mi-e imposibil să-i înțeleg pe microbiști (ba chiar mă minunez cu fiece ocazie când constat că nu sunt toți proști îngrămădiți), dar chiar dacă aș împărtăși cu autorul aceeași pasiune, tot aș găsi iresponsabilă decizia în speță.
Dincolo de fotbal, Radu-Cristian Paraschivescu (na, că am aflat că are prenume dublu, folosit de obicei ca traducător!) era mort după o anumită muzică. Nimic rău aici, dar asta va colora mai multe povestiri.
Doar că exact în „Fuga mea cu Mark”, glosează punând de la el aiurea. În toamna lui 1989 („Noiembrie, ultimul bal”, taman în preajma Congresului al XIV-lea, tovarășe, nu al XVI-lea, cum scrii tălică!), în vitrină la Muzica, nu se puteau găsi discuri cu Margareta Pâslaru, Acvilina Severin, Petre Geambașu, Roy Black, Aurelian Andreescu și Sincron. Primo, pentru că Margareta Pâslaru plecase din țară în 1983, și absolut tot ce produsese se găsea la index: după obiceul vremii, melodiile și filmele în care apăruse pur și simplu nu mai existau! De asemenea, Aquilina Severin se găsea sub interdicție din 1988, căci făcuse cerere de reîntregirea familiei cu soțul său, aflat în Germania, iar la data din povestire ea se găsea deja în Germania! Dar așa se întâmplă când românului îi place să „facă pe deșteptul”, fără a poseda rigoarea și memoria necesare!
„Ne pupam, să trăiți!” mi-a pus o problemă care încă mă roade. Da, știu cât de absurde și de cretine erau „organele”, dar nu pare că vreunul din împricinați i-ar fi obiectat locotenentului că dacă ar fi vrut să treacă frontiera, de ce și-ar fi lăsat pe mal absolut totul, inclusiv chiloții? (Dacă ar fi ridicat careva problema, reacția gradului ar fi apărut în text.) Apoi, vai, frate, au eliberat camerele înainte să se crape de ziuă, și și-au dat nume fictive la secție. De ca și cum în acele vremuri recepția oricărei cazări de stat nu ar fi notat într-un registru datele din buletinele celor cazați! Radu, tată, de ce vrei să pari mai prost acum decât atunci?
Două povestiri mai încolo, una pe care cu greu am parcurs-o. Se întâmpla în 1990, iar în text apar câteva duzini de nume de fotbaliști. Jesus Christ!
Drăguțe totuși poveștile lui de amor. Firește că era un bolovan, dar scrie cu șarm. La fel și pățaniile din armată. Nostalgiile din „Medelugoj” dau însă ocazia unor liste lungi de... diverse. Tristuță rău povestirea (iată că am îmbătrânit și eu).
Sironica. Boule. Cum ai fi putut crede că în re... dar să nu dezvălui prea mult.
Repet, noroc că „Maxine, Francine, Nadine, terrine” este plasată la urmă, ca să nu se încheie volumul cu cine știe ce parascovenie.
P.S. Am uitat să-l mai critic pe Radu Paraschivescu pentru crasa necunoaștere a fiziologiei masculine, deși el însuși este mascul. În „Găină și Curcan la Corbu” găsim, printre descrierile de personaje pitorești, următoarea aberație despre locotenentul-major Traian Țăranu: „într-o dimineață s-a trezit mai târziu decât trebuia (colac peste pupăză, și dintr-un vis erotic) ... a țâșnit din pat gol pușcă ... cu ditamai mădularul bârzoiat”.
Ei bine, erecția matinală („morning glory”, cum bine știe domnul traducător), este un fenomen normal al fazei de somn paradoxal, fără nici o legătură cu vreun stimul sexual ori cu vreun vis erotic, și apare de obicei spre dimineață sau dimineața de cel puțin 2-3 ori pe săptămână la toți bărbații apți de a avea o erecție (la bărbații sub o anumită vârstă ar trebui să apară zilnic).
Astfel, speculația potrivit căruia respectivul s-ar fi trezit dintr-un vis erotic este total nejustificată. Nu orice sculă erectă are o cauză erotică. Nu dimineața.
July 8, 2017
Cartea de povestiri autobiografice a lui Radu Paraschivescu este perfectă pentru vacanță (așa cum, anul trecut, era Cu ochii în 3,14). Tonul este ironic și autoironic, amintirile sale din copilărie (nostalgice și pe alocuri triste) se împletesc perfect cu cele din armată, facultate și primii ani de profesorat, când memoria foarte bună iese la suprafață pentru a ne descrie cum erau ultimii ani ai comunismului.
Muzică bună, ceva fotbal, amuzament, primele iubiri, aventuri, o carte foarte faină.
Muzică bună, ceva fotbal, amuzament, primele iubiri, aventuri, o carte foarte faină.
October 31, 2020
3.5
Nu toate capitolele au reusit sa ma tina lipit de carte, insa cele care au reusit au fost intr-adevar captivante.
Merita citita, mai ales luand in considerare ca nu are un numar mare de pagini si ca fiecare poveste poate fi savurata individual.
Nu toate capitolele au reusit sa ma tina lipit de carte, insa cele care au reusit au fost intr-adevar captivante.
Merita citita, mai ales luand in considerare ca nu are un numar mare de pagini si ca fiecare poveste poate fi savurata individual.
January 19, 2019
O carte de citit in vacanta, sau atunci cand doresti sa te relaxezi. Pe mine m-a dus cu gandul inapoi in orasul natal, prin locurile copilariei mele. Cum am apucat sa fiu si eu profesoara inainte de '89, tot navetista, am cam empatizat toata "calatoria" acestei carti cu autorul. Si promit ca am sa incerc retetele.
January 17, 2018
O epopee umana a devenirii.
June 28, 2020
Excelentă colecție de povestiri amuzante, cu tentă autobiografică.
February 26, 2023
Cărțile lui Radu Paraschivescu reușesc întotdeauna să-mi aducă o stare de bine.
Fin, călduros, personal și al dracu de hazliu.
Cu aceste cuvinte rezum volumul de povestiri prezent.
Fin, călduros, personal și al dracu de hazliu.
Cu aceste cuvinte rezum volumul de povestiri prezent.
September 24, 2018
“Beati pauperes spiritu”
(fericiți cei săraci cu duhul).
La asta, pare-mi-se, am mai reflectat și eu doar că nu chiar în latină.
E reprezentativă pentru scrierea cărții în sens invers, duhul cuvântării grăiește frumos prin regionalisme și jargon-argou. Și desigur, istorisirile cu sare și piper.
Inițial, limbajul mi-a părut un pic prea pretențios (pentru tipul de narare), dar pe parcurs mi s-a schimbat părerea, cum ne cum, s-a așezat scrierea.
Și parcă-mi pare rău că abia l-am deschis, deși-mi stătea pe raft de ceva vreme.
În concluzie, Paraschivescu e un abil mânuitor al jocurilor de cuvinte, alunecărilor și gâdiliturilor sinaptice și de spirit.
R.P., la tine mă mai întorc.
(fericiți cei săraci cu duhul).
La asta, pare-mi-se, am mai reflectat și eu doar că nu chiar în latină.
E reprezentativă pentru scrierea cărții în sens invers, duhul cuvântării grăiește frumos prin regionalisme și jargon-argou. Și desigur, istorisirile cu sare și piper.
Inițial, limbajul mi-a părut un pic prea pretențios (pentru tipul de narare), dar pe parcurs mi s-a schimbat părerea, cum ne cum, s-a așezat scrierea.
Și parcă-mi pare rău că abia l-am deschis, deși-mi stătea pe raft de ceva vreme.
În concluzie, Paraschivescu e un abil mânuitor al jocurilor de cuvinte, alunecărilor și gâdiliturilor sinaptice și de spirit.
R.P., la tine mă mai întorc.
September 14, 2018
Primul contact cu textele scurte ale lui Paraschivescu. Intamplarile sunt presarate din plin cu informatii sportive, dar nu sunt prea sacaitoare, tonul este foarte jovial, fermecator, cald si abundent in comic de situatie, dar si limbaj. Povestirile se petrec cand in perioada dinainte de Revolutie, la facultate, Armata, vacante,etc. cand dupa, unde si apare explicatia pentru titlul asta mai caraghios, asa ca pot multumi orice carcotas.
Mi-a placut. Patru stele!
Mi-a placut. Patru stele!
February 9, 2021
Mi-aș fi dorit ca volumul să conțină mai multe povestiri. Radu Paraschivescu are un stil aparte, savuros, care îmi place foarte mult. Am citit cartea într-o perioadă foarte aglomerată, ea reprezentând o oază de relaxare. M-a ajutat să mă detașez și mi-a trezit un sentiment de melancolie față de propria mea copilărie. Cel mai probabil o sa mai recitesc povestirile.
October 14, 2020
I declare myself satisfied after my first encounter with Radu Paraschivescu, it was the right book at the right time.
His stories were smart, funny and they made me laugh more than once, so I’ll definitely try some more of his writings.
His stories were smart, funny and they made me laugh more than once, so I’ll definitely try some more of his writings.
November 24, 2020
In tonul autorului, cartea nu poate dezamagi.
Sunt povesti care te prind si altele peste care treci repede.
Sunt elemente care, daca esti din vremuri mai recente, este mai greu sa le prinzi.
Merita citita, ca orice productie literarara a dlui Paraschivescu.
Sunt povesti care te prind si altele peste care treci repede.
Sunt elemente care, daca esti din vremuri mai recente, este mai greu sa le prinzi.
Merita citita, ca orice productie literarara a dlui Paraschivescu.
October 21, 2025
Cred ca Radu Paraschivescu poate sa povestească despre orice și tot sa fie amuzant. Este greu sa nu te prindă forma scrierii lui. Mie imi vine la fix și sunt cât de poate de subiectiv când dau 5 stele.
January 3, 2018
Umor de buna calitate!
February 24, 2023
Poveștile trecute în aceste pagini descriu episoade din viața autorului, mai recente sau mai vechi. Sunt povestite cu umor.
October 6, 2024
Frumos scrisa și cu mult umor. Radu Paraschivescu are un talent în a crea imagini vii prin cuvinte.
Displaying 1 - 18 of 18 reviews