What do you think?
Rate this book
De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalismului românesc
De ce este România altfel? se întreba în 2013 Lucian Boia într-un bine-cunoscut eseu care a stîrnit o adevărată gîlceavă a intelectualilor. Astfel s-a născut ideea volumului coordonat de Vintilă Mihăilescu, mai întîi ca replică reflexivă la cartea lui Lucian Boia, dar care să meargă mai departe de polemicile mai mult sau mai puţin efemere. Rezultatul este că, motivaţi de o reticenţă principială şi strategică faţă de fenomenul public al excepţionalismului românesc, antropologi, sociologi, politologi, istorici, universitari şi cercetători încearcă să răspundă la întrebarea „De ce este România astfel?”.
„Oscilăm în continuare între nostalgii după leagănul matern al neamului şi megalomania dorinţei de autodepăşire. Se poate spune că am fost – şi am rămas – societatea confruntării dintre fraţii Grimm şi Darwin: fie cea a aşezării protectoare în mitologizarea originii, fie cea a tentaţiei riscante de a ne găsi locul în mitologizarea evoluţiei; între a fost odată ca niciodată şi va fi odată ca niciodată – dar fără asumarea unui este. În ambele cazuri, Istoria noastră a rămas, la nivel discursiv, Poveste.” (Vintilă Mihăilescu)
„Oscilăm în continuare între nostalgii după leagănul matern al neamului şi megalomania dorinţei de autodepăşire. Se poate spune că am fost – şi am rămas – societatea confruntării dintre fraţii Grimm şi Darwin: fie cea a aşezării protectoare în mitologizarea originii, fie cea a tentaţiei riscante de a ne găsi locul în mitologizarea evoluţiei; între a fost odată ca niciodată şi va fi odată ca niciodată – dar fără asumarea unui este. În ambele cazuri, Istoria noastră a rămas, la nivel discursiv, Poveste.” (Vintilă Mihăilescu)
312 pages, Paperback
First published May 1, 2017
20 people are currently reading
188 people want to read
About the author
Vintilă Mihăilescu
29 books54 followersVintilă Mihăilescu a fost profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Belgia, Austria şi Bulgaria. Din 2005 până în 2010 a fost director general al Muzeului Ţăranului Român.
În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. A desfăşurat o intensă activitate de cercetare la Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române. Între 1992 şi 2000 a fost membru al Societe des Europeanistes, fiind secretar pentru Europa de Est.
Între 1998 şi 2018 a fost colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde a deţinut rubrica „Socio-hai-hui”.
În 2006 a fost decorat de preşedintele României pentru serviciile aduse culturii române.
În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. A desfăşurat o intensă activitate de cercetare la Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române. Între 1992 şi 2000 a fost membru al Societe des Europeanistes, fiind secretar pentru Europa de Est.
Între 1998 şi 2018 a fost colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde a deţinut rubrica „Socio-hai-hui”.
În 2006 a fost decorat de preşedintele României pentru serviciile aduse culturii române.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
August 11, 2019
Colecția de articole-răspuns la eseul lui Lucian Boia "De ce este România altfel?" cuprinde mai multe opinii atent argumentate dintre care cel mai mult mi-a plăcut "La marginea imperiilor, la intersecția lumilor. Un excepționalism geopolitic românesc?" de Valentin Naumescu. Autorul explică foarte bine care sunt decalajele principale față de restul Uniunii Europene: de dezvoltare economică (tehnologie înapoiată), de dezvoltare socială (populație rurală încă majoritară în '89), de infrastructura, de dezvoltare a socitetatii civile și, nu în ultimul rând, corupția. De asemenea, acesta explică și cum aderarea la NATO a cântărit decisiv în favoarea intrării României în Uniune.
Și celelalte articole tratează subiecte interesante precum BOR și erodarea încrederii, eugenismul românesc sau demitizarea interbelicului.
Și celelalte articole tratează subiecte interesante precum BOR și erodarea încrederii, eugenismul românesc sau demitizarea interbelicului.
August 26, 2017
The pretentious writing style can deter readers from grasping the otherwise very good arguments authors make. A must read as a follow-up to Boia, but also as stand-alone essay collection.
November 12, 2017
You need patience, but If you have it, you will feel accomplished for going through some really solid arguments. This is not a book for everyone, but it should have been. And even though it is marketed as a reaction to Lucian Boia's book, it is much more than that. If fails to adress the average reader, who needs it the most, but it paints a powerful picture of Romania on its way to shift it's center of identity from the last to the future.
March 30, 2025
Un Review cu tenta de Rant sau un Rant cu tenta de review
Trebuie sa recunos ca intotdeauna am fost atras de subiectul exceptionalitatii la romani. Intotdeauna am dorit sa stiu de ce la lucrurile stau “la noi ca la romani”. M-am bucurat teribil cand am gasit cartea sperand sa fie o continuare a Schimbarea la față a Românieisi De ce este România altfel?. Am fost si mai entuziasmat cand am realizat ca articolele din cadrul carti isi propuneau sa combata cinicismul lui Cioran si angonsticismul lui Boia. Pana la urma daca crezi intr-o idee este bine sa citesti si contra argumentele ei.
Inceputuri
Am fost surprins sa vad in partea de debut a cartii articole recenzii la cartea lui Boia, atat din punct de vedere al incadrarii, m-as fi asteptat ca recenziile sa fie la final, cat si ca idei prezentate. Aflam asadar de la Paul Cernat ca idea de a juca la mai multe capete, atat de combatuta de Boia este un lucru bun si este oferit in acest sens ca exemplu politicile lui Gh Maurer (important membru al nomenclaturii comuniste romane). Mi se pare cel putin un exemplu prost daca nu usor insultator pt victimile comunismului romanesc. Daniel Daianu decide sa combata negativismul romanesc aducand in prim plan marile reusite romanesti ale anilor 2000, aderarea la NATO si UE. Imi permit sa cred ca aderarea s-ar fi facut cu si sau fara noi intrucat organismele euroatlantice erau in acea perioada in plina expansiune si in cautare de pietei noi de desfacere. Fostul ministru Ghinea este cireasa peste acest tort al recenzilor, pur si simplu dansul s-a enervat pentru ca domnul Boia a scris o carte catharsis si terapeutica pentru sine (am parafrazat) si nu ceva de substanta. Cat de egocentric sa fii sa ii impui unui autor ce sa scrie…?
Argumentare
Argumentarea este la fel de surprinzatoare precum debutul cartii. Argumentele desi construite atent si exprimate elegant tind (cel putin in parerea mea) sa se invarta in jurul cozii. Voi lasa cateva exemple mai jos.
“Toate fundamentalismele se asemenana intre ele, dar sunt atat de diferite…Asistam in cazul romanesc, ….”( pag 146) Deci este Romania altfel ? Pare-se ca da, doar ca nu, pt ca toate fundamentalismele sunt la fel…Deci cum?
“Cu toate acestea, nu se poate spune ca fundamentalismul este cea mai mare problema a ortodoxiei Romane in momentul acesta, care nici nu stim prea bine cum va evolua fenomenul”(pag 146). Iar ne lovim de aceea argumentare de tip este alba doar ca poate fi si neagra pe viitor.
Ni se promoveaza idea ca BOR sufera un decalaj exceptional fata de Occident. Absolut deacord dar nu se discuta daca acest decalaj este “altfel” la noi. Cum se comporta o alta biserica ortodoxa dintr-o tara cu valente vestice, de exemplu cea Greaca. Nu stim, nu se comenteaza si nu se aduce in fata acest tip de comparatie.
Articolul in cauza incheie pledoria cu “ dar toate acestea nu au nimic romanesc” (pag 148). De ce ? Nu stim si nici nu pare ca vom afla…
Cu privire la taranimea romaneasca, aflam ca si ea este ca restul taranimii din Europa, “primitivul inter al societatii” (pag 177) dar nu petrecem o secunda sa aflam raportarea taranului roman fata de raportarea altor tarani din Europa. Ne lovim asadar de alta comparatie “injumatatita” fara factor de comparatie.
Despre perioada interbelica aflam ca “ epocalismul interbelic insumeaza exceptionalismul romanesc”(pag 200). Deci pana la urma Romania a fost altfel? Poate de aici se trag talerele care ne bantuie azi… nu stim si nu aflam. Tot despre perioada interbelic si actorii ei politici aflam ca “ miscarea legionara va fi exponata unei forme de fascism, pseudoreligios endemic, al spatiului romanesc”(pag 219). Deci inca odata asistam la particularitati ale Romaniei, care nu fac Romania sa fie “altfel” (SIC!!!).
As merge mai departe cu sovietizarea Romaniei care a fost “altfel” la noi. Sigur rusii au aplicat aceiasi metode ca in alte state din Pactul de la Varsovia dar, spre deosebire de state precum Yugoslavia unde partidele comuniste aveau o reputatie (castigata mai ales prin lupta de rezistenta impotriva nazismului), PCR-ul romanesc avea in 46 putin peste 1000 de membrii si nici un lider charismatic, nu cel putin de magnetismul lui Tito.
In Epoca de aur, aflam ca “dacismul exagerbat” de care a dat dovada regimul il apropia mai degraba de legionari decat de alte curente marxiste acolo unde muncitorul transcenda granitelor si traditilor (pag 246). Inca un exemplu de “la noi ca la nimeni”, in umila mea parere.
In loc de concluzie
Admit ca Boia a scris o carte catharsis in care a cules episoade istorice pentru a-si argumenta punctul de vedere, dar De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalismului românesc face acelasi lucru in timp ce mai demonstreaza cateodata si punctul de vedere a lui Boia.
Cred ca autorii articolelor s-au simtit lezati de modul simplist al De ce este România altfel? si au optat sa scrie o carte de tip “ba pe a maica-tii “ la nivel de intelectual.
Trebuie sa recunos ca intotdeauna am fost atras de subiectul exceptionalitatii la romani. Intotdeauna am dorit sa stiu de ce la lucrurile stau “la noi ca la romani”. M-am bucurat teribil cand am gasit cartea sperand sa fie o continuare a Schimbarea la față a Românieisi De ce este România altfel?. Am fost si mai entuziasmat cand am realizat ca articolele din cadrul carti isi propuneau sa combata cinicismul lui Cioran si angonsticismul lui Boia. Pana la urma daca crezi intr-o idee este bine sa citesti si contra argumentele ei.
Inceputuri
Am fost surprins sa vad in partea de debut a cartii articole recenzii la cartea lui Boia, atat din punct de vedere al incadrarii, m-as fi asteptat ca recenziile sa fie la final, cat si ca idei prezentate. Aflam asadar de la Paul Cernat ca idea de a juca la mai multe capete, atat de combatuta de Boia este un lucru bun si este oferit in acest sens ca exemplu politicile lui Gh Maurer (important membru al nomenclaturii comuniste romane). Mi se pare cel putin un exemplu prost daca nu usor insultator pt victimile comunismului romanesc. Daniel Daianu decide sa combata negativismul romanesc aducand in prim plan marile reusite romanesti ale anilor 2000, aderarea la NATO si UE. Imi permit sa cred ca aderarea s-ar fi facut cu si sau fara noi intrucat organismele euroatlantice erau in acea perioada in plina expansiune si in cautare de pietei noi de desfacere. Fostul ministru Ghinea este cireasa peste acest tort al recenzilor, pur si simplu dansul s-a enervat pentru ca domnul Boia a scris o carte catharsis si terapeutica pentru sine (am parafrazat) si nu ceva de substanta. Cat de egocentric sa fii sa ii impui unui autor ce sa scrie…?
Argumentare
Argumentarea este la fel de surprinzatoare precum debutul cartii. Argumentele desi construite atent si exprimate elegant tind (cel putin in parerea mea) sa se invarta in jurul cozii. Voi lasa cateva exemple mai jos.
“Toate fundamentalismele se asemenana intre ele, dar sunt atat de diferite…Asistam in cazul romanesc, ….”( pag 146) Deci este Romania altfel ? Pare-se ca da, doar ca nu, pt ca toate fundamentalismele sunt la fel…Deci cum?
“Cu toate acestea, nu se poate spune ca fundamentalismul este cea mai mare problema a ortodoxiei Romane in momentul acesta, care nici nu stim prea bine cum va evolua fenomenul”(pag 146). Iar ne lovim de aceea argumentare de tip este alba doar ca poate fi si neagra pe viitor.
Ni se promoveaza idea ca BOR sufera un decalaj exceptional fata de Occident. Absolut deacord dar nu se discuta daca acest decalaj este “altfel” la noi. Cum se comporta o alta biserica ortodoxa dintr-o tara cu valente vestice, de exemplu cea Greaca. Nu stim, nu se comenteaza si nu se aduce in fata acest tip de comparatie.
Articolul in cauza incheie pledoria cu “ dar toate acestea nu au nimic romanesc” (pag 148). De ce ? Nu stim si nici nu pare ca vom afla…
Cu privire la taranimea romaneasca, aflam ca si ea este ca restul taranimii din Europa, “primitivul inter al societatii” (pag 177) dar nu petrecem o secunda sa aflam raportarea taranului roman fata de raportarea altor tarani din Europa. Ne lovim asadar de alta comparatie “injumatatita” fara factor de comparatie.
Despre perioada interbelica aflam ca “ epocalismul interbelic insumeaza exceptionalismul romanesc”(pag 200). Deci pana la urma Romania a fost altfel? Poate de aici se trag talerele care ne bantuie azi… nu stim si nu aflam. Tot despre perioada interbelic si actorii ei politici aflam ca “ miscarea legionara va fi exponata unei forme de fascism, pseudoreligios endemic, al spatiului romanesc”(pag 219). Deci inca odata asistam la particularitati ale Romaniei, care nu fac Romania sa fie “altfel” (SIC!!!).
As merge mai departe cu sovietizarea Romaniei care a fost “altfel” la noi. Sigur rusii au aplicat aceiasi metode ca in alte state din Pactul de la Varsovia dar, spre deosebire de state precum Yugoslavia unde partidele comuniste aveau o reputatie (castigata mai ales prin lupta de rezistenta impotriva nazismului), PCR-ul romanesc avea in 46 putin peste 1000 de membrii si nici un lider charismatic, nu cel putin de magnetismul lui Tito.
In Epoca de aur, aflam ca “dacismul exagerbat” de care a dat dovada regimul il apropia mai degraba de legionari decat de alte curente marxiste acolo unde muncitorul transcenda granitelor si traditilor (pag 246). Inca un exemplu de “la noi ca la nimeni”, in umila mea parere.
In loc de concluzie
Admit ca Boia a scris o carte catharsis in care a cules episoade istorice pentru a-si argumenta punctul de vedere, dar De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalismului românesc face acelasi lucru in timp ce mai demonstreaza cateodata si punctul de vedere a lui Boia.
Cred ca autorii articolelor s-au simtit lezati de modul simplist al De ce este România altfel? si au optat sa scrie o carte de tip “ba pe a maica-tii “ la nivel de intelectual.
November 2, 2019
Cartea de fata reprezinta un punct de plecare excelent in identificarea discursurilor existente pe la noi. Defineste tipurile de discursuri exceptionale, le leaga de context, pe cat posibil, si le prezinta in banalitatea si normalitatea lor. Cartea de fata nu propune concluzii, ceea ce o face cu atat mai valoaroasa. Iar varietatea subiectelor tratate in carte ne arata ca o viziune simplista asupra calitatilor unui popor, fie ele pozitive sau negative, nu aduc absolut nimic in plus
February 15, 2019
O colectie foarte interesanta de articole-raspuns la adresa lucrarii lui Lucian Boia. Pentru ca au fost autori diversi, au fost pe alocuri momente in care s-au contrazis in idei, nefiind ceva gresit neaparat, cel putin in acest caz.
January 2, 2022
Mi-au placut ideile prezentate in carte insa la un moment dat a devenit greoaie de citit.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews