What do you think?
Rate this book
Spovedania unui preot ateu
Spovedania unui preot ateu este o meditație provocatoare pe tema condiției umane, dar și o căutare a divinului, a credinței, dincolo de superstiții, dincolo de dogme, dincolo de orice religie instituționalizată. Născută dintr-o experiență directă de viață, tragică și tulburătoare, cartea refuză resmnarea și îndeamnă la încredere reînnoită în umanitate.
176 pages, Paperback
First published January 1, 2017
48 people are currently reading
1090 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 120 reviews
July 23, 2017
Când am cumpărat cartea nu știam nimic de aparentul scandal de care e înconjurată. Acum că am citit-o, înțeleg de ce media și BOR sunt ofticați.
Ca și bucată de literatură, aș spune că e maxim 4. Prima jumătate e foarte pitorească și ancorată în realitățile cotidiene. Partea de final - puțin cam pretențioasă, dar totuși relativ interesantă. Încheierea - crezul autorului - ar trebui citită de toată lumea.
Ca și mesaj, cartea e punct ochit punct lovit pentru mine. Mă așteptam la altceva din partea cărții - denunțuri și critici directe la adresa BOR. Ce am primit a fost mult mai uman și a rezonat foarte mult cu viziunea mea despre teologie și credință - sau lipsa ei, după caz.
Cred că societatea civilă din România are nevoie de mai mulți indivizi ca Ion Aion. Unele lucruri trebuie spuse exact cum sunt. Noi românii suntem foarte mândri de credința noastră, dar cam atât. Poate că e cazul să punem preț și pe rațiunea/educație și să trecem de la rugăciuni, la fapte.
Ca și bucată de literatură, aș spune că e maxim 4. Prima jumătate e foarte pitorească și ancorată în realitățile cotidiene. Partea de final - puțin cam pretențioasă, dar totuși relativ interesantă. Încheierea - crezul autorului - ar trebui citită de toată lumea.
Ca și mesaj, cartea e punct ochit punct lovit pentru mine. Mă așteptam la altceva din partea cărții - denunțuri și critici directe la adresa BOR. Ce am primit a fost mult mai uman și a rezonat foarte mult cu viziunea mea despre teologie și credință - sau lipsa ei, după caz.
Cred că societatea civilă din România are nevoie de mai mulți indivizi ca Ion Aion. Unele lucruri trebuie spuse exact cum sunt. Noi românii suntem foarte mândri de credința noastră, dar cam atât. Poate că e cazul să punem preț și pe rațiunea/educație și să trecem de la rugăciuni, la fapte.
July 26, 2017
Desi sunt un cinefil inrait si un cititor de beletristica fanatic, pot spune cu mana pe inima ca filmele si cartile romanesti (90% dintre ele) ma plictisesc de moarte.
Asta este si motivul pentru care ultima carte citita de mine a fost o surpriza spectaculoasa, ca o gura de aer proaspat intre operele scriitorilor romani contemporani, lipsiti de talent si de orice urma de dorinta de a deveni mai buni in arta "povestitului".
Probabil ca am dat acum de unul dintre putinii care stapanesc penita intr-un mod absurd aproape, atunci cand faci comparatia cu restul "plebei".
Cartea se numeste "Spovedania unui preot ateu" si este, pentru mine, una dintre putinele opere literare nascute dupa revolutie.
S-ar putea sa mi-o iau rau pentru ca spun asta - cartea este, se pare, extrem de controversata iar nota data pe siteurile de profil este cu mult redusa din cauza habotnicilor de pretutindeni. Recenziile sunt aproape despre orice, numai despre carte nu. :)
Dar daca ar fi sa dai la o parte religia si credinta - si sa o privesti strict ca pe o carte de beletristica (ceea ce si este, pana la urma), observi ca:
- are "story" (capitolul la care multe carti romanesti sufera pana la cotor; scriitorul este in esenta un storyteller incredibil care stapaneste twisturile incredibil de bine)
- are dialog de 5 stele (in sfarsit dau de cineva care sa manuiasca si cuvintele din gura personajelor)
- are un umor de te cracanezi (si cred ca este punctul forte al cartii, am ras trei sferturi din carte in hohote, indiferent unde o citeam)
- are mesaj in spatele povestii, metafore si teme abordate care sunt extrem de dificil de pus cerneala pe ele, dar care ne macina cosmarurile din cele mai vechi timpuri
- incepe fabulos, are finalul ceva mai greu de "digerat" (singurul minus), dar se incheie magistral si neasteptat
Daca nu poti sa treci peste faptul ca este o carte in care se vorbeste excesiv despre Dumnezeu, si nu in cei mai laudativi termeni (indiferent in care tabara de afli, in cea a credinciosilor sau cea a ateilor) - atunci nu este o carte pentru tine.
De asemenea, nu este o carte de tip "can can", "soc si groaza" sau cu "marturisiri socante" - asa cum a fost promovata din pacate (ca fiind opera unui preot care si-a dat demisia, inducandu-se sentimentul ca este o carte scrisa din razbunare).
Este o simpla carte de fictiune.
Si nu este buna.
Este incredibila, daca reusesti sa vezi dincolo de ceea ce spun altii despre ea (sau propria religie).
Probabil cea mai buna carte scrisa de un roman din ultimii zeci de ani, si o spun dupa multe multe cautari.
"In fata mea, Micu imi tot distragea gandurile cu mersul lui ba scalciat, ba instabil, ba cracanat, ca sa-si mentina centrul de greutate intre picioare, asa cum fac betivii titrati. Drept rezultat, balanganea crucea de pe umar prin tot vazduhul, incat Mantuitorul abia se mai tinea rastignit pe ea.
Pe ulita se impiedica intr-un bolovan, fu gata sa cada, o lua doi-trei pasi inainte cu sfanta cruce aplecata ca la turnir, se opri in frate-su ca intr-o lespede de granit, isi recapata stabilitatea, se intoarse spre bolovan, il injura scurt si dens, scuipa pe altul nevinovat, apoi se roti imprejur si isi continua marsul."
Asta este si motivul pentru care ultima carte citita de mine a fost o surpriza spectaculoasa, ca o gura de aer proaspat intre operele scriitorilor romani contemporani, lipsiti de talent si de orice urma de dorinta de a deveni mai buni in arta "povestitului".
Probabil ca am dat acum de unul dintre putinii care stapanesc penita intr-un mod absurd aproape, atunci cand faci comparatia cu restul "plebei".
Cartea se numeste "Spovedania unui preot ateu" si este, pentru mine, una dintre putinele opere literare nascute dupa revolutie.
S-ar putea sa mi-o iau rau pentru ca spun asta - cartea este, se pare, extrem de controversata iar nota data pe siteurile de profil este cu mult redusa din cauza habotnicilor de pretutindeni. Recenziile sunt aproape despre orice, numai despre carte nu. :)
Dar daca ar fi sa dai la o parte religia si credinta - si sa o privesti strict ca pe o carte de beletristica (ceea ce si este, pana la urma), observi ca:
- are "story" (capitolul la care multe carti romanesti sufera pana la cotor; scriitorul este in esenta un storyteller incredibil care stapaneste twisturile incredibil de bine)
- are dialog de 5 stele (in sfarsit dau de cineva care sa manuiasca si cuvintele din gura personajelor)
- are un umor de te cracanezi (si cred ca este punctul forte al cartii, am ras trei sferturi din carte in hohote, indiferent unde o citeam)
- are mesaj in spatele povestii, metafore si teme abordate care sunt extrem de dificil de pus cerneala pe ele, dar care ne macina cosmarurile din cele mai vechi timpuri
- incepe fabulos, are finalul ceva mai greu de "digerat" (singurul minus), dar se incheie magistral si neasteptat
Daca nu poti sa treci peste faptul ca este o carte in care se vorbeste excesiv despre Dumnezeu, si nu in cei mai laudativi termeni (indiferent in care tabara de afli, in cea a credinciosilor sau cea a ateilor) - atunci nu este o carte pentru tine.
De asemenea, nu este o carte de tip "can can", "soc si groaza" sau cu "marturisiri socante" - asa cum a fost promovata din pacate (ca fiind opera unui preot care si-a dat demisia, inducandu-se sentimentul ca este o carte scrisa din razbunare).
Este o simpla carte de fictiune.
Si nu este buna.
Este incredibila, daca reusesti sa vezi dincolo de ceea ce spun altii despre ea (sau propria religie).
Probabil cea mai buna carte scrisa de un roman din ultimii zeci de ani, si o spun dupa multe multe cautari.
"In fata mea, Micu imi tot distragea gandurile cu mersul lui ba scalciat, ba instabil, ba cracanat, ca sa-si mentina centrul de greutate intre picioare, asa cum fac betivii titrati. Drept rezultat, balanganea crucea de pe umar prin tot vazduhul, incat Mantuitorul abia se mai tinea rastignit pe ea.
Pe ulita se impiedica intr-un bolovan, fu gata sa cada, o lua doi-trei pasi inainte cu sfanta cruce aplecata ca la turnir, se opri in frate-su ca intr-o lespede de granit, isi recapata stabilitatea, se intoarse spre bolovan, il injura scurt si dens, scuipa pe altul nevinovat, apoi se roti imprejur si isi continua marsul."
November 12, 2018
Spovedania acestui preot ateu începe bine, cu umor acid, ironie și autoironie, dar pe la jumătate începe să devină, în mod iremediabil, prostească, pedantă, pedagogică, prozaică și plictisitoare.
Daca nu s-ar fi luat atat de in serios, ar fi putut fi o carte mult mai buna.
Daca nu s-ar fi luat atat de in serios, ar fi putut fi o carte mult mai buna.
July 26, 2017
Eu cred că cea mai intensă dezbinare a unei instituții sau dogme este cea din interior.
De aceea, cel puțin prima jumătate a ”spovedaniei” merge în contradicție cu dogmele publice și oficiale ale bisericii, lansând diferite teorii (de exemplu, diferența dintre religie și credință, foarte pertinentă), dar arătând și greutățile prin care trece un preot de țară, răutatea și alcoolismul oamenilor, dezgustul, lipsa de omenie etc. O radiografie dură, care ne poate determina (nu și pe cei habotnici, desigur) să înțelegem ideea ”ateismului” unui preot și dorința sa de a pleca din sânul bisericii.
A doua parte a cărții o ia pe panta SF-ului, neverosimilului, chiar a pasajelor motivaționale și, în afara unei oarecare imaginații interesante, nu merită a fi discutată și notată.
Spre deosebire de alții, eu cred că există preoți atei, așa cum există și oameni care sunt plictisiți sau sătui de un job la care s-au încumentat, inițial, cu mare entuziasm.
De aceea, cel puțin prima jumătate a ”spovedaniei” merge în contradicție cu dogmele publice și oficiale ale bisericii, lansând diferite teorii (de exemplu, diferența dintre religie și credință, foarte pertinentă), dar arătând și greutățile prin care trece un preot de țară, răutatea și alcoolismul oamenilor, dezgustul, lipsa de omenie etc. O radiografie dură, care ne poate determina (nu și pe cei habotnici, desigur) să înțelegem ideea ”ateismului” unui preot și dorința sa de a pleca din sânul bisericii.
A doua parte a cărții o ia pe panta SF-ului, neverosimilului, chiar a pasajelor motivaționale și, în afara unei oarecare imaginații interesante, nu merită a fi discutată și notată.
Spre deosebire de alții, eu cred că există preoți atei, așa cum există și oameni care sunt plictisiți sau sătui de un job la care s-au încumentat, inițial, cu mare entuziasm.
July 16, 2017
Textul este un melanj reusit intre umorul din Cimitirul (Adrian Telespan), drama din Prins (Petru Popescu), snoavele bisericesti ale lui Damian Stanoiu (Alegere de stareta) si un manifest pro-schimbare. Autorul este un jocheu al limbii romane, pe care o struneste cu maiestrie si o domoleste dupa bunul plac. O carte pe care am descoperit-o pur intamplator si pe care am facut-o deja (si o voi mai face-o) cadou.
August 1, 2017
"Fiecare are propriul sau adevar, oricat de fals ar fi. Trebuie doar sa invatam sa ne respectam."
Am aflat din totala intamplare de Ion Aion, preotul care dupa un deceniu de munca isi ia inima in dinti si isi paraseste meseria pentru ca nu se mai regaseste in ea.
Stii sentimentul ala de gol in stomac pe care il ai de obicei Duminica seara cand te gandesti la ziua de lucru care urmeaza?
Ei, el a decis sa faca ceva in privinta asta si sa-si asume riscul de a o lua de la 0, renuntand la un salariu bun, la prestanta si la intreaga viata pe care o cladise pana atunci ca sa poata continua lupta pentru un ideal: o lume mai buna si mai pasnica in care sa fim mai toleranti cu opiniile si credintele diferite pe care le au ceilalti (recunosc ca aici sunt partial biasat pentru ca stiu cat curaj trebuie sa ai pentru a o lua de la 0 din punct de vedere profesional).
El simte, la fel ca multi dintre cei care sunt credinciosi si mai ales cei care nu sunt, ca exista o diviziune prea puternica dintre credinta si institutia care o propovaduieste.
I-am cumparat cartea, "Spovedania unui preot Ateu", Vineri seara din Carturesti si pe Sambata seara terminam cele 174 de pagini.
O poveste atat de realista si de fain zisa incat cred ca merita citita nu doar de cei care sunt curiosi de subtilitatile meseriei de preot cat si de cei care vor sa vada omul din spatele sutanei.
Ion Aion e un scriitor care manuieste foarte bine limba romana, impletind excelent umorul, cinismul si dorinta de a crea ceva mai bun.
Vei trece printr-un carusel emotional presarat cu ris copios, empatie fata de cei suferinzi si identificare cu crize existentiale care te fac sa-ti pui intrebari la care trebuie sa fii brutal de sincer ca sa poti raspunde.
Cu alte cuvinte iti recomand cu caldura cartea!
Am aflat din totala intamplare de Ion Aion, preotul care dupa un deceniu de munca isi ia inima in dinti si isi paraseste meseria pentru ca nu se mai regaseste in ea.
Stii sentimentul ala de gol in stomac pe care il ai de obicei Duminica seara cand te gandesti la ziua de lucru care urmeaza?
Ei, el a decis sa faca ceva in privinta asta si sa-si asume riscul de a o lua de la 0, renuntand la un salariu bun, la prestanta si la intreaga viata pe care o cladise pana atunci ca sa poata continua lupta pentru un ideal: o lume mai buna si mai pasnica in care sa fim mai toleranti cu opiniile si credintele diferite pe care le au ceilalti (recunosc ca aici sunt partial biasat pentru ca stiu cat curaj trebuie sa ai pentru a o lua de la 0 din punct de vedere profesional).
El simte, la fel ca multi dintre cei care sunt credinciosi si mai ales cei care nu sunt, ca exista o diviziune prea puternica dintre credinta si institutia care o propovaduieste.
I-am cumparat cartea, "Spovedania unui preot Ateu", Vineri seara din Carturesti si pe Sambata seara terminam cele 174 de pagini.
O poveste atat de realista si de fain zisa incat cred ca merita citita nu doar de cei care sunt curiosi de subtilitatile meseriei de preot cat si de cei care vor sa vada omul din spatele sutanei.
Ion Aion e un scriitor care manuieste foarte bine limba romana, impletind excelent umorul, cinismul si dorinta de a crea ceva mai bun.
Vei trece printr-un carusel emotional presarat cu ris copios, empatie fata de cei suferinzi si identificare cu crize existentiale care te fac sa-ti pui intrebari la care trebuie sa fii brutal de sincer ca sa poti raspunde.
Cu alte cuvinte iti recomand cu caldura cartea!
December 23, 2017
Rar dau un rating atât de mic unei cărți, dar am făcut asta pentru că pur și simplu nu am mai găsit puterea să o termin. Nu prea ştiu ce-a vrut să facă autorul aici. Amuzant a fost prea puțin, spiritual deloc. Poate doar puțin (auto)ironic, dar nu suficient încât să facă din cartea asta una bună. M-a pierdut pe la jumătate, dar am zis să-I dau o şansă. Am renunțat la ea cu 30 de pagini înainte să o termin pentru că mi-am dat seama că nu are rost.
October 29, 2017
O carte care rezonează foarte bine cu gândurile mele. :) Si care m-a făcut să râd pe alocuri, datorită stilului atât de autentic. Poate nu aduce neapărat perspective noi, dar le transmite într-un mod simplu, ca de la om de rând la om de rând. Recomand ca o provocare a minții.
August 19, 2017
Cartea începe frust - un preot cu bucurii și supărări neobișnuit de..mirene, vulgare pe alocuri. Nu încearcă să se portretizeze nici mai bun, nici mai cinstit decât a fost ca preot.
Pe de-o parte am fost puțin dezamăgită de începutul cărții (povestioarele simpatice, dar prea înțepătoare), pe de alta mi-a plăcut onestitatea. Pe măsură ce am citit-o, în schimb, autorul s-a dezvăluit ca un om capabil de introspecție uneori brutală față de sine, dar la fel de onestă. Analizează din trei perspective nevoia umană de credință: ca teolog cu experiență academică, ca preot care are contact zilnic cu enoriașii, și, cel mai important, ca om gol în fața morții. Iar în definitiv, nu pare să fie atât de ateu pe cât se arată.
Poate e prea mult să dau 5 stele, dar 4 sunt cam puține. Și mă bucur că începem să avem astfel scriitori și scrieri. :)
Pe de-o parte am fost puțin dezamăgită de începutul cărții (povestioarele simpatice, dar prea înțepătoare), pe de alta mi-a plăcut onestitatea. Pe măsură ce am citit-o, în schimb, autorul s-a dezvăluit ca un om capabil de introspecție uneori brutală față de sine, dar la fel de onestă. Analizează din trei perspective nevoia umană de credință: ca teolog cu experiență academică, ca preot care are contact zilnic cu enoriașii, și, cel mai important, ca om gol în fața morții. Iar în definitiv, nu pare să fie atât de ateu pe cât se arată.
Poate e prea mult să dau 5 stele, dar 4 sunt cam puține. Și mă bucur că începem să avem astfel scriitori și scrieri. :)
October 8, 2017
Ca sa folosesc tonul autorului, cartea asta e un rahat. E genul de carte pe care credinciosii ar da-o ca exemplu "vezi, doar atat pot ateii". M-a facut sa rad de vreo trei ori, m-a cam chinuit in rest. Pacat. Ma asteptam la altceva - nu sunt sigur la ce, dar la altceva. Desi, daca a facut ceva bine cartea asta a fost sa mentina o autenticitate a vietii in povestile ei.
May 20, 2021
A fost o lectură apetisanta, foarte amuzanta, chiar dacă de tipul tragicomic.
Spre final am citit-o cu un nod în gat... Prea multe întrebări pe care ni le adresam și noi, prea multe puncte comune și păreri asemănătoare.
Dar per total, a fost foarte interesanta!
Spre final am citit-o cu un nod în gat... Prea multe întrebări pe care ni le adresam și noi, prea multe puncte comune și păreri asemănătoare.
Dar per total, a fost foarte interesanta!
November 26, 2017
Cred ca trebuie sa revizuiesc cateva carti carora le-am dat 5 stele in trecut. Mi-a redefinit conceptul de carte excelenta, care poate porni schimbarea in bine a unui om si care te face sa te gandesti la o tema care, desi omniprezenta, iti trece atat de rar prin cap atunci cand ei o decizie importanta, moartea.
Poate fi si un semn de maturizare a Romaniei. O carte cu curaj, profunzime si un umor care face atingerea unor teme sensibile, o joaca de copil. Poate un curaj asemanator cu cel al lui Godina, desi batalia acestuia s-a dus mai degraba in realitate decat intre paginile cartii (dar ambele au iscat un scandal media - o fi coincidenta?). Avem nevoie de oameni ca acestia, avem nevoie sa stim ca exista pentru a putea prelua modelul, noi, astia care nu am crescut cu un model de curaj in familie datorita unui regim care a ucis atat de mult din umanitatea noastra.
Vorbesc despre curajul de a spune lucrurilor pe nume. De a-ti asuma ceea ce crezi, traiesti si faci. In cazul autorului, dezvoltarea curajului a fost catalizat de ideea mortii, a unui timp limitat. Din pacate nu toti avem "norocul" de a trece printr-o situatie care sa ne schimbe atat de mult, atat de rapid. Dar ne putem pune noi in astfel de situatii, mai mici ca intensitate, dar mai des. Putem incepe cu a ne pune intrebarea: De ce fac ceea ce fac? Si sa schimb ceva atunci cand nu sunt multumit de raspuns. Pasi mici, cu curaj.
Intr-o nota personala, cartea m-a dus cu gandul la serialul Californication, aparent fara nici o legatura intre ele. Dar si aici si acolo, este un personaj principal, plin de curajul de a spune lucrurilor pe nume, si de a face ceea ce isi doreste in fiecare moment. Mai important, ambele povesti se incheie in aceeasi nota: "In final, e despre ea, intodeauna fost vorba despre ea" Hank Moody si “Te iubesc, fata mea!!!” Ioan Anion. Poate acesta a fost si sensul vietii lui Ioan Aion. Nu este, pana la urma, reproducerea, cel mai general sens al vietii acceptat de umanitate?
In concluzie o carte pe care din pacate o vor citi oamenii care sunt pregatiti sa faca o schimbare, sau deja o fac, prea putin va ajunge la cei care au cea mai mare nevoie de ea, ignorantii.
Na ca m-a facut sa scriu si un review, atat de mult mi-a placut.
Poate fi si un semn de maturizare a Romaniei. O carte cu curaj, profunzime si un umor care face atingerea unor teme sensibile, o joaca de copil. Poate un curaj asemanator cu cel al lui Godina, desi batalia acestuia s-a dus mai degraba in realitate decat intre paginile cartii (dar ambele au iscat un scandal media - o fi coincidenta?). Avem nevoie de oameni ca acestia, avem nevoie sa stim ca exista pentru a putea prelua modelul, noi, astia care nu am crescut cu un model de curaj in familie datorita unui regim care a ucis atat de mult din umanitatea noastra.
Vorbesc despre curajul de a spune lucrurilor pe nume. De a-ti asuma ceea ce crezi, traiesti si faci. In cazul autorului, dezvoltarea curajului a fost catalizat de ideea mortii, a unui timp limitat. Din pacate nu toti avem "norocul" de a trece printr-o situatie care sa ne schimbe atat de mult, atat de rapid. Dar ne putem pune noi in astfel de situatii, mai mici ca intensitate, dar mai des. Putem incepe cu a ne pune intrebarea: De ce fac ceea ce fac? Si sa schimb ceva atunci cand nu sunt multumit de raspuns. Pasi mici, cu curaj.
Intr-o nota personala, cartea m-a dus cu gandul la serialul Californication, aparent fara nici o legatura intre ele. Dar si aici si acolo, este un personaj principal, plin de curajul de a spune lucrurilor pe nume, si de a face ceea ce isi doreste in fiecare moment. Mai important, ambele povesti se incheie in aceeasi nota: "In final, e despre ea, intodeauna fost vorba despre ea" Hank Moody si “Te iubesc, fata mea!!!” Ioan Anion. Poate acesta a fost si sensul vietii lui Ioan Aion. Nu este, pana la urma, reproducerea, cel mai general sens al vietii acceptat de umanitate?
In concluzie o carte pe care din pacate o vor citi oamenii care sunt pregatiti sa faca o schimbare, sau deja o fac, prea putin va ajunge la cei care au cea mai mare nevoie de ea, ignorantii.
Na ca m-a facut sa scriu si un review, atat de mult mi-a placut.
September 21, 2019
Mi-a plăcut foarte mult ideea din spatele acestei cărți/subiect, în ansamblu. În continuare, îmi place cum și-a expus părerea autorul, în realitate, Ilie Toader, despre tot ce a înțeles el despre religie și societatea în care trăim timp de 11 ani în care a slujit și predicat prin diferite biserici. Am admirat curajul și sinceritatea lui la maxim.
Rezonez sută la sută cu ceea ce zice: "așa am fost educat să cred fără să cercetez, să fac exact ce face toată lumea pentru că așa trebuie."
Am înțeles mesajul lui și sunt de acord că nu e bine să fii îndoctrinat, trăim în vremuri care îți poți pune zeci de întrebări, să te gândești dacă te simți confortabil cu ceea ce îți "predică" societatea și, în special, dacă nu am rămas cumva captivi în paradigme și mecanisme prea învechite pentru vremurilor noastre.
La început cartea se citește ușor, e amuzantă, poate prea directă pe alocuri, după jumătate devine ciudățică și simbolistică. Subtilitățile și ideile spre care tinde autorul sunt clare după ce citești interviul (monolog) cu el.
Mie mi-a plăcut. Încercați și voi.
Rezonez sută la sută cu ceea ce zice: "așa am fost educat să cred fără să cercetez, să fac exact ce face toată lumea pentru că așa trebuie."
Am înțeles mesajul lui și sunt de acord că nu e bine să fii îndoctrinat, trăim în vremuri care îți poți pune zeci de întrebări, să te gândești dacă te simți confortabil cu ceea ce îți "predică" societatea și, în special, dacă nu am rămas cumva captivi în paradigme și mecanisme prea învechite pentru vremurilor noastre.
La început cartea se citește ușor, e amuzantă, poate prea directă pe alocuri, după jumătate devine ciudățică și simbolistică. Subtilitățile și ideile spre care tinde autorul sunt clare după ce citești interviul (monolog) cu el.
Mie mi-a plăcut. Încercați și voi.
November 25, 2019
Cartea care te face să râzi în hohote ( prima jumătate) după care să simți un fior rece la cât de sumbră și ciudată devine.
Un citat care mi-a plăcut: "Omul e şi în privința asta sub regnul animal, care mai are bunul obicei să împartă după ce se satură. Nu o să vezi niciodată într-un mușuroi de furnici unele ghiftuite care să se distreze aruncând mâncarea, cum facem noi în fiestele de la Pamplona și prin tot Occidentul, iar altele agonizând de malnutriție."
Un citat care mi-a plăcut: "Omul e şi în privința asta sub regnul animal, care mai are bunul obicei să împartă după ce se satură. Nu o să vezi niciodată într-un mușuroi de furnici unele ghiftuite care să se distreze aruncând mâncarea, cum facem noi în fiestele de la Pamplona și prin tot Occidentul, iar altele agonizând de malnutriție."
August 27, 2017
Tratată pur şi simplu ca literatură, făcând abstracție de tematica abordată, cartea se prezintă într-o haină împodobită frumos cu cuvinte bine alese. Te trece printr-o paletă întreagă de stări spirituale, într-un mod destul de brutal, prin viteza de tranziție, dar plăcut în acelaşi timp prin reînvierea unor emoții ascunse în propria persoană.
Tratând subiectul ca pe o dogmă implantată, fară a trece prin ciurul sistemului de valori personale, al conştiinței şi cunoştințelor personale, este o contrazicere e propriilor convingeri ale autorului la momentul asumării poziției de dinaintea scrierii acestei cărți, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că, în ciuda cunoştințelor dobăndite şi înainte şi după renunțarea la "moştenirea" pe care a jurat să o păzească şi să o valorifice, autorul nu are o țintă ancorată în propria-i persoană ci variază în funcție de confortul propriu, transformându-se, în felul cum îl percep eu, într-o persoană instabilă din mai multe puncte de vedere.
Citiți dar şi gândiți!
Cu stimă!
Tratând subiectul ca pe o dogmă implantată, fară a trece prin ciurul sistemului de valori personale, al conştiinței şi cunoştințelor personale, este o contrazicere e propriilor convingeri ale autorului la momentul asumării poziției de dinaintea scrierii acestei cărți, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că, în ciuda cunoştințelor dobăndite şi înainte şi după renunțarea la "moştenirea" pe care a jurat să o păzească şi să o valorifice, autorul nu are o țintă ancorată în propria-i persoană ci variază în funcție de confortul propriu, transformându-se, în felul cum îl percep eu, într-o persoană instabilă din mai multe puncte de vedere.
Citiți dar şi gândiți!
Cu stimă!
June 11, 2017
În „Iubirea nebună a lui Dumnezeu”, teologul Paul Evdokimov lansa o idee pe cât de imposibilă, pe atât de interesantă: de a înființa catedre de ateism în cadrul instituțiilor teologice de învățământ. Asta, pentru că „...i-ar putea face pe teologi mai puțin gratuiți în afirmațiile lor superficiale, mai sensibili față de omul concret care suferă și al cărui drum spre Hristos este atât de adesea obstrucționat de ansamblul unor speculații confuze [lansate și susținute de către cler, n.m – mea culpa de generalizare]”.
----------
Ortodoxia s-a formalizat și, nu va mai fi niciodată la fel. Poate, doar dacă, ar exista un cutremur pe intern, care să gâdile puțin tălpile și inimile celor care L-au patentat pe Hristos, L-au închis în biserici și L-au declarat proprietate privată.
----------
Ion Aion [alias pr. Ilie Toader] aduce o mică zgâlțâitură în acest sens. O carte faină, care descrie viața de parohie [a unora, nu a tuturor] fără fard, doar așa cum este ea.
----------
Ortodoxia s-a formalizat și, nu va mai fi niciodată la fel. Poate, doar dacă, ar exista un cutremur pe intern, care să gâdile puțin tălpile și inimile celor care L-au patentat pe Hristos, L-au închis în biserici și L-au declarat proprietate privată.
----------
Ion Aion [alias pr. Ilie Toader] aduce o mică zgâlțâitură în acest sens. O carte faină, care descrie viața de parohie [a unora, nu a tuturor] fără fard, doar așa cum este ea.
December 8, 2017
Pentru mine preot adevărat este cel care este atent la nevoile celor din comunitatea sa. Nu suport hainele aurite, BOR – mașinile de firmă, catedralele uriașe și clopotele de sute de mii de euro. Iubesc bisericuțele acelea care au nevoie de o mână de pictură, de încălzire și în care vocea preotului reverberează în pereți și în suflet. Pentru mine toate religiile lumii sunt sub aceeași cupolă. Credința – asta ne unește pe toți.
https://ancasicartile.wordpress.com/2...
August 6, 2019
Undeva intre "mi-a placut" si "mi-a placut mult". Cartea... e in multe feluri, dupa cum s-a spus si in alte review-uri. Incepe cumva, continua... altfel si se termina... diferit. Nu mi s-a parut chiar asa solida la capitolul revelatii si meditatii (nu ca acuz vreo lipsa de validitate sau de merit a ideilor, insa sunt pastrate toate la un nivel destul de rudimentar) si in acest sens, mi-ar fi placut si mie mai mult daca continua cu genul de naratiune cu care incepe. Inteleg ca nu aia a fost cartea pe care a dorit autorul sa o scrie. Are parti foarte bune insa, si ma bucur ca ea exista si ca e scrisa de un roman si ca am citit-o.
March 13, 2018
O carte necesara! In Romania, marea majoritate a populatiei se declara credincioasa: sondajele estimeaza ca un procent mai mare de 85 la suta din populatie isi declara credinta in divinitate. In orice caz, credinta poporului roman este o credinta de suprafata deoarece marea majoritatea a credinciosilor nu au citit nici un capitol din Biblie (nu mai vorbesc de carti de teologie sau filosofie a religiei). Demersul preotului care semneaza cu pseudonim este de aceea laudabil. Din pacate, cartea este scrisa din perspectiva unui preot de tara. In Romania , preotii de tara au de-a face cu enoriasi inculti si care cred o droaie de baliverne (de pilda ca dracii le-ar da roata prin aer). Cartea nu demoleaza crestinismul in stilul noul ateism, adica argumentativ, aratand cum povestile din Biblie si dogmele bisericii sunt incompatibile cu cunoasterea actuala. Ganditorii noului ateism sunt experti in diverse domenii ale cunoasterii umane (Richard Dawkins in biologie, Sam Harris in neurostiinte, Dan Barker este un fost pastor, bun cunoscator al Bibliei etc...). Ion Anion este si el un cunoscator al Bibliei si al traditiei bisericii ortodoxe (de pilda ii cunoaste foarte bine pe sfintii parinti din care a tradus in limba romana) insa, desi ar putea, nu le analizeaza scrierile pentru a arata unde gresesc. Ion Anion scrie o confesiune care combina elemente fantastice cu fapte reale din dorinta de a ramane anonim. Dorinta de a ramane anonim ar fi laudabila intr-o tara islamica, insa in Romania nu mi se pare justificata. In fine, este o carte de citit, insa ma asteptam mai mult de la autor avand in vedere vasta literatura polemica care exista in limba engleza. Nu tot crestinismul trebuie aruncat la gunoi, ci numai superstitiile legate de el. Exista in Sfintii Parinti pagini de o mare frumusete: despre iubire, despre iertare, despre frumusete. Ei au preluat mult din vechii filosofi greci, din Platon, Plotin sau Seneca, si au adaugat idei originale pe care cei de astazi ar trebui sa le cunoasca.
August 15, 2018
Meh.
Să detaliez. A pornit cu zero așteptări, am văzut-o pe raft și m-a atras titlul. Auzisem ceva-ceva prin presă despre autor. Era pe felia mea.
Cartea a pornit promițător. Am citit prima jumătate pe mașină, devorând-o. Umorul e genial, nu mă puteam abține să nu pufnesc în râs la fiecare frază. Mi-am spus, „uite un om care spune ce gândește. Uite autenticitate.”. Pentru că, sunt absolut convinsă de asta, mulți, dacă nu majoritatea preoților gândesc așa. Cunosc și eu câțiva care nu se sfiesc să povestească dedesubturile, mai ales după un păhărel.
Daaaar... de la jumătate încolo, cartea ia o turnură ciudată. Se leapădă de tot ce începuse să fie și devine de necitit. Înțeleg că omul a vrut să-și expună motivația, să ne facă să înțelegem de ce-ul, dar nu era nevoie de toată această bâjbâire, de abrambureala de idei din ultimele 2-3 capitole. Înțelesesem deja din primele pagini. Dacă ar fi continuat la fel cum începuse, ar fi fost o carte de 4*.
Problema e că nici măcar nu rămâi cu nimic în afară de o iritare superficială. Păcat de potențialul pe care îl avea.
Să detaliez. A pornit cu zero așteptări, am văzut-o pe raft și m-a atras titlul. Auzisem ceva-ceva prin presă despre autor. Era pe felia mea.
Cartea a pornit promițător. Am citit prima jumătate pe mașină, devorând-o. Umorul e genial, nu mă puteam abține să nu pufnesc în râs la fiecare frază. Mi-am spus, „uite un om care spune ce gândește. Uite autenticitate.”. Pentru că, sunt absolut convinsă de asta, mulți, dacă nu majoritatea preoților gândesc așa. Cunosc și eu câțiva care nu se sfiesc să povestească dedesubturile, mai ales după un păhărel.
Daaaar... de la jumătate încolo, cartea ia o turnură ciudată. Se leapădă de tot ce începuse să fie și devine de necitit. Înțeleg că omul a vrut să-și expună motivația, să ne facă să înțelegem de ce-ul, dar nu era nevoie de toată această bâjbâire, de abrambureala de idei din ultimele 2-3 capitole. Înțelesesem deja din primele pagini. Dacă ar fi continuat la fel cum începuse, ar fi fost o carte de 4*.
Problema e că nici măcar nu rămâi cu nimic în afară de o iritare superficială. Păcat de potențialul pe care îl avea.
March 26, 2018
O carte extrem de controversată din punctul meu de vedere, în care autopersiflarea e la ea acasă.
Dacă la început m-am scăldat în hohote de râs, dureros de amuzante, mai apoi ineluctabil să mă prăbuşesc în abisul unui tumult, al unei boli ce-i macină corpul şi sufletul unui preot, în idei şi gânduri filozofice ce ies din dogmele tiparului vieții sale.
Tipul ăsta de carte ori ți se pare o adevărată erezie, o divagație plină de blasfemii, ori un discurs îndrăzneț ce sparge tiparele unui om încorsetat şi limitat de regulile propriei meserii, captiv propriilor sale decizii. Cert e că el işi exprimă opiniile în mod asumat, dezinhibat, invitându-ne la speranță şi depăşirea condiției. Citim şi ne dăm seama că rolurile s-au inversat: noi suntem cei ce ascultă de data aceasta o spovedanie ce te cruceşte. Îl judecăm sau nu pe enoriaşul preot?
Dacă la început m-am scăldat în hohote de râs, dureros de amuzante, mai apoi ineluctabil să mă prăbuşesc în abisul unui tumult, al unei boli ce-i macină corpul şi sufletul unui preot, în idei şi gânduri filozofice ce ies din dogmele tiparului vieții sale.
Tipul ăsta de carte ori ți se pare o adevărată erezie, o divagație plină de blasfemii, ori un discurs îndrăzneț ce sparge tiparele unui om încorsetat şi limitat de regulile propriei meserii, captiv propriilor sale decizii. Cert e că el işi exprimă opiniile în mod asumat, dezinhibat, invitându-ne la speranță şi depăşirea condiției. Citim şi ne dăm seama că rolurile s-au inversat: noi suntem cei ce ascultă de data aceasta o spovedanie ce te cruceşte. Îl judecăm sau nu pe enoriaşul preot?
Read
December 17, 2022Cartea lui Ion Aion este pentru mine o lecție de renunțare la lucrurile în care nu mai credem.
https://asasunt.eu/spovedania-unui-pr...
https://asasunt.eu/spovedania-unui-pr...
April 28, 2022
Am inceput cartea asta convins ca o sa citesc o experienta biografica. Am avut dreptate doar pe jumatate. Experientele relatate sunt partial adevarate, partial fictiune, chiar SF.
Este o carte brutal de sincera, cu un limbaj si o abordare dura, cruda pentru multi. In acelasi timp, e un text inteligent, coerent, amuzant si fermecator prin autenticitatea si sinceritatea aproape bolnavicioasa.
Multe din argumentele autorului imi sunt cunoscute si le impartasesc si apreciez, discursul primei jumatati ramane unul rational si bine inchegat, chiar daca multi pot respinge ideea ca un "slujitor al Domnului" poate fi atat de franc in gandire.
N-am inteles insa de ca a ales sa mearga cu povestea in SF in a doua jumatate, cu un final care aproape contrazice tezele lucide din prima jumatate si rupe firul narativ fara justificare. As fi ramas cu o impresie mult mai buna daca ar fi ales s-o faca in intregime biografica, dar chiar si asa am sa urmaresc ce mai scrie s-am sa-l mai citesc.
Este o carte brutal de sincera, cu un limbaj si o abordare dura, cruda pentru multi. In acelasi timp, e un text inteligent, coerent, amuzant si fermecator prin autenticitatea si sinceritatea aproape bolnavicioasa.
Multe din argumentele autorului imi sunt cunoscute si le impartasesc si apreciez, discursul primei jumatati ramane unul rational si bine inchegat, chiar daca multi pot respinge ideea ca un "slujitor al Domnului" poate fi atat de franc in gandire.
N-am inteles insa de ca a ales sa mearga cu povestea in SF in a doua jumatate, cu un final care aproape contrazice tezele lucide din prima jumatate si rupe firul narativ fara justificare. As fi ramas cu o impresie mult mai buna daca ar fi ales s-o faca in intregime biografica, dar chiar si asa am sa urmaresc ce mai scrie s-am sa-l mai citesc.
October 4, 2018
De o sinceritate incredibila. Pe gustul meu, inteligent scrisa, mai cu seamă până pe la capitolul 6. Apoi o ia pe aratura spre final, scenele par luate dintr-un film american stupid, cu iz de horror. Se redreseaza în postfață. M-am regăsit printre randuri: hello, darkness my old friend!
January 20, 2024
O care scrisă cu umor, dar până la un anumit punct. Vedem o introspectivă în declinul vieții personajului principal. Diagnosticat cu o boală incurabilă, el ia decizii despre cum își va aștepta moartea.
Spre final despre asta vrea să ne învețe personajul: viața e despre deciziile pe care le luăm, despre puterea noastră de a face orice ne dorim cu adevărat, despre cum să nu ne lamentăm, dar să fim învingători, cu umor, cu recunoștință față de viața pe care o avem pentru acest timp limitat pe pământ.
Spre final despre asta vrea să ne învețe personajul: viața e despre deciziile pe care le luăm, despre puterea noastră de a face orice ne dorim cu adevărat, despre cum să nu ne lamentăm, dar să fim învingători, cu umor, cu recunoștință față de viața pe care o avem pentru acest timp limitat pe pământ.
September 3, 2023
Confesiunea unui fost preot. Cartea contine multe fragmente ironice, care nu au fost pe gustul meu. Am vizionat si videoclipul celor de la recorder si recomand sa fie vizionat pentru a intelege mult mai bine lectura.
April 1, 2020
Talent narativ excepțional.
O parodie cu enoriași.
O căutare a sensului vieții și morții.
Totuși, în multe idei, nu m-am regăsit, mai ales în ultima parte a cărții.
Poate e cum spunea Ion Aion: ".... Cartea asta nu ți se adresează".
Dar, cu siguranță merită citită.
O parodie cu enoriași.
O căutare a sensului vieții și morții.
Totuși, în multe idei, nu m-am regăsit, mai ales în ultima parte a cărții.
Poate e cum spunea Ion Aion: ".... Cartea asta nu ți se adresează".
Dar, cu siguranță merită citită.
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 23, 2017
Da-ți pe google "Ion Aion - Spovedania unui preot ateu" și veți găsi toate detaliile conținutului acestei cărți, ce a vrut să spună autorul. Chiar mai mult, aflați și cine este preotul demisionar, motivele care l-au determinat să renunțe la preoție și reprecursiunile deciziei sale în planul vieții de familie (tradițională, firește). Este un sentiment dătător de speranță să vezi că se găsesc în rândurile clericilor și oameni care gândesc. Care se întreabă, care caută răspunsuri prin propriile lor judecăți.
Or fi mai mulți, doar că acesta a avut curajul de a-și înfrunta viața. Public.
Despre problema religiei și mizeria pe care a aceasta a lăsat-o omenirii s-a scris mult. Se scrie foarte mult chiar în aceste momente. Este semnalul sfârșitului religiilor. Cel puțin al formei pe care o cunoaștem azi și care nu s-a schimbat foarte mult în ultimii două mii și ceva de ani. Indiferent de religia despre care vorbim. Iar două mii de ani sunt o infimă părticică din trecutul speciei noastre.
Preotul Ion Aion sare din corabie la momentul potrivit. Puseele de religionzitate exacerbată pe care le trăim în acești ani, amestecate cu mocirlă de naționalism sunt ultimele suflări ale unor instituții care au căpușat liberul cuget al omenirii, condamnând și ucigând orice formă de gândire.
Despre asta este vorba în Spovedania unui preot ateu.
Am dezvoltat și o teorie pe seama acestei cărți. Eu cred că lui Ion Aion i-a venit ideea acestei scriei eliberatoare după ce a citit Cimitirul lui Teleșpan. Cumva, le găsesc scrise în același registru al autopersiflării, cu teme filosofice lejere și limbaj la limita suburbanului.
Or fi mai mulți, doar că acesta a avut curajul de a-și înfrunta viața. Public.
Despre problema religiei și mizeria pe care a aceasta a lăsat-o omenirii s-a scris mult. Se scrie foarte mult chiar în aceste momente. Este semnalul sfârșitului religiilor. Cel puțin al formei pe care o cunoaștem azi și care nu s-a schimbat foarte mult în ultimii două mii și ceva de ani. Indiferent de religia despre care vorbim. Iar două mii de ani sunt o infimă părticică din trecutul speciei noastre.
Preotul Ion Aion sare din corabie la momentul potrivit. Puseele de religionzitate exacerbată pe care le trăim în acești ani, amestecate cu mocirlă de naționalism sunt ultimele suflări ale unor instituții care au căpușat liberul cuget al omenirii, condamnând și ucigând orice formă de gândire.
Despre asta este vorba în Spovedania unui preot ateu.
Am dezvoltat și o teorie pe seama acestei cărți. Eu cred că lui Ion Aion i-a venit ideea acestei scriei eliberatoare după ce a citit Cimitirul lui Teleșpan. Cumva, le găsesc scrise în același registru al autopersiflării, cu teme filosofice lejere și limbaj la limita suburbanului.
October 25, 2017
M-a frapat să descopăr că lumea preoților este cu totul și cu totul diferită decât mi-am imaginat. Și ei se confruntă cu aceleași întrebări fundamentale la care nu au găsit răspuns. Am savurat relatările din viața autorului de preot.. relatări crude, similare cu cele ale unei minți laice. Nu credeam că un preot poate să gândească așa dar este totuși vorba de o spovedanie.
Ce nu mi-a plăcut este încercarea de a face literatură care cred că a fost mai puțin reușită chiar dacă am înteles din disclamer să am așteptări joase dar apreciez efortul.
Voiam totuși mai multe argumente la adresa gestului său de a părăsi religia chiar dacă autorul a zis că nu a vrut să facă asta. Problema a fost că filmulețul promoțional de pe youtube lăsa să se înțeleagă că despre asta o să fie vorba în carte.
În schimb, tonul încheierii e destul de periculos pentru că încercă să convingă pe cititor să i se alăture cauzei deși este vorba de niște concepte la care ar adera oricine.
Ce nu mi-a plăcut este încercarea de a face literatură care cred că a fost mai puțin reușită chiar dacă am înteles din disclamer să am așteptări joase dar apreciez efortul.
Voiam totuși mai multe argumente la adresa gestului său de a părăsi religia chiar dacă autorul a zis că nu a vrut să facă asta. Problema a fost că filmulețul promoțional de pe youtube lăsa să se înțeleagă că despre asta o să fie vorba în carte.
În schimb, tonul încheierii e destul de periculos pentru că încercă să convingă pe cititor să i se alăture cauzei deși este vorba de niște concepte la care ar adera oricine.
May 30, 2017
Deşi iniţial am crezut că este un jurnal, până la final m-am convins că, de fapt, am de-a face cu o carte de ficţiune. Cu siguranţă autorul este preot, pentru că altfel nu ai cum să scrii atât de bine despre această meserie, cu atât de multe detalii. Cartea începe foarte bine şi se termină neverosimil. Mi-a adus aminte de Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş, naraţiunea are acelaşi parcurs: citeşti un început extrem de reuşit care te captivează şi apoi finalul se fâsâie într-o chestie care pare scrisă de altcineva.
Cartea nu e scumpă şi dacă aveţi curiozităţi legate de dedesubturile meseriei de preot, merită investiţia.
Cartea nu e scumpă şi dacă aveţi curiozităţi legate de dedesubturile meseriei de preot, merită investiţia.
Displaying 1 - 30 of 120 reviews