S-a luptat cu valurile

by monahia Porfiria

Acest roman, ce se bazeaza pe un caz real, infatiseaza lupta cu necazurile vietii si cu sine insasi a unei tinere femei. Dupa trei casatorii esuate, pierderea unui copil inca din pantece, o perioada de lupta cu alcoolismul si o alta petrecuta dupa gratiile inchisorii, Constantina Stefanou isi gaseste implinirea, cu ajutorul lui Dumnezeu, in daruirea de sine, dedicandu-se ajutorarii oamenilor sarmani si bolnavi din Africa. Mesajul ce strabate discret, dar ferm dintre randurile cartii este acela ca adevarata implinire si biruinta tuturor piedicilor poate fi aflata numai in Izvorul Vietii, Care este Hristos.

217 pages, Paperback

Published January 1, 2016

Reviews

[Ion · Rating 5 out of 5]

Aur

[Ela · Rating 5 out of 5]

-->"Conducea fara sa stie unde merge, pana cand, deodata, si-a dat seama ca oprise in fata spitalului. A deschis incet usa masinii privind cladirea cu tristete. A ezitat. A sovait. Nu stia ce sa faca. Sa urce in salon sa o vada sau sa plece? Dar cum sa dea ochii cu ea dupa tot raul ce i-l facuse? Aproape ca isi auzea gandurile:
Cum de am putu sa-ti pricinuiesc atata suferinta? Cum am putut sa-ti fac asta tie, care vindecai sufletele tuturor oamenilor raniti, care cu o vorba dulce de a ta raspandeai in jur optimismul...Si acum? Ce sa fac acum? Cine te va ingriji pe tine? Ranile tale, suferinta ta, cine le va vindeca? Si eu? Eu, Alexandru, cel plin de promisiuni pentru o convietuire fericita, eu te-am ranit in cel mai cumplit mod"

-->"In foarte rarele ocazii cand era lucida, ii era rusine de starea in care ajunsese. Era insa dincolo de puterea ei sa se elibereze de patima ce o cuprinsese. Cu cat suferinta, ce o apasa in fiecare zi, nu ceda, cu atat mai mult se refugia in bautura. Cu cat isi vedea autodistrugerea si aversiunea celor din jur fata de ea, pe atat era de tarata de patima. Totusi, nimeni nu-si dadea osteneala sa-i diagnosticheze rana din inima. Nimeni nu era dispus sa o ajute sa se vindece. Toti desteptii din jurul ei se multumeau sa comenteze doar, indiferenti in adancul lor, fara durere sau dragoste fata de tanara fata care nu putea indura povara nenorocirilor ce veneau una dupa alta : "Saraca, uite in ce hal a ajuns!". Vazand-o cum se impleticeste de betie si aiureaza, plangand, nimeni nu se gandea ca maine ar putea fi si ei in aceeasi situatie. "

--> "Sa stii ca, in orice clipa, pana si sinele tau poate sa te atace pe la spate. Nu mai fi asa naiva, aratand incredere fata de toti."

-->"Plansul, fie ca e de intristare, fie ca e de bucurie, este bine sa-i dam frau liber. Cu niciun chip nu trebuie sa ne temem sau sa ne rusinam sa plangem. Lacrimile usureaza si racoresc sufletul."

-->"Asa a inceput din nou sa traiasca, sa se intalneasca cu lumea, sa-si faca noi cunostinte, sa imprastie zambete si optimism, avand insa inima bine zavorata ca nu cumva sa ajunga iar pe cai gresite. Aceasta pana in nopatea cand l-a cunoscut pe irezistibilul Alexandru si s-au spart in mii de bucati zavoarele si lacatele inimii ei."

[Larisa Maria · Rating 5 out of 5]

O poveste de viață foarte interesanta care iti arata ca toate lucrurile pot fi depășite cu ajutorul lui Dumnezeu!

[Lenuta Ungureanu · Rating 5 out of 5]

Superba!!