What do you think?
Rate this book
2666
Composed in the last two years of Bolaño's life, 2666 has been greeted as his greatest achievement, surpassing even his previous work in its strangeness,beauty, and scope. Its throng of unforgettable characters include academics and convicts, an American sportswriter, an elusive German novelist, and a teenage student caring for her widowed, mentally unstable father. Their lives intersect in the desert sprawl of Santa Teresa--a fictional Juárez--on the US-Mexico border, where hundreds of young factory workers, in the novel as in life, have disappeared. Audacious, impassioned and profoundly inspired, 2666 is Roberto Bolaño’s masterwork.
- GenresFiction
430 pages, Paperback
Published January 1, 2016
About the author
Roberto Bolaño
133 books7,417 followersFor most of his early adulthood, Bolaño was a vagabond, living at one time or another in Chile, Mexico, El Salvador, France and Spain. Bolaño moved to Europe in 1977, and finally made his way to Spain, where he married and settled on the Mediterranean coast near Barcelona, working as a dishwasher, a campground custodian, bellhop and garbage collector — working during the day and writing at night.
He continued with his poetry, before shifting to fiction in his early forties. In an interview Bolaño stated that he made this decision because he felt responsible for the future financial well-being of his family, which he knew he could never secure from the earnings of a poet. This was confirmed by Jorge Herralde, who explained that Bolaño "abandoned his parsimonious beatnik existence" because the birth of his son in 1990 made him "decide that he was responsible for his family's future and that it would be easier to earn a living by writing fiction." However, he continued to think of himself primarily as a poet, and a collection of his verse, spanning 20 years, was published in 2000 under the title The Romantic Dogs.
Regarding his native country Chile, which he visited just once after going into voluntary exile, Bolaño had conflicted feelings. He was notorious in Chile for his fierce attacks on Isabel Allende and other members of the literary establishment.
In 2003, after a long period of declining health, Bolaño passed away. Bolaño was survived by his Spanish wife and their two children, whom he once called "my only motherland."
Although deep down he always felt like a poet, his reputation ultimately rests on his novels, novellas and short story collections. Although Bolaño espoused the lifestyle of a bohemian poet and literary enfant terrible for all his adult life, he only began to produce substantial works of fiction in the 1990s. He almost immediately became a highly regarded figure in Spanish and Latin American letters.
In rapid succession, he published a series of critically acclaimed works, the most important of which are the novel Los detectives salvajes (The Savage Detectives), the novella Nocturno de Chile (By Night In Chile), and, posthumously, the novel 2666. His two collections of short stories Llamadas telefónicas and Putas asesinas were awarded literary prizes.
In 2009 a number of unpublished novels were discovered among the author's papers.
He continued with his poetry, before shifting to fiction in his early forties. In an interview Bolaño stated that he made this decision because he felt responsible for the future financial well-being of his family, which he knew he could never secure from the earnings of a poet. This was confirmed by Jorge Herralde, who explained that Bolaño "abandoned his parsimonious beatnik existence" because the birth of his son in 1990 made him "decide that he was responsible for his family's future and that it would be easier to earn a living by writing fiction." However, he continued to think of himself primarily as a poet, and a collection of his verse, spanning 20 years, was published in 2000 under the title The Romantic Dogs.
Regarding his native country Chile, which he visited just once after going into voluntary exile, Bolaño had conflicted feelings. He was notorious in Chile for his fierce attacks on Isabel Allende and other members of the literary establishment.
In 2003, after a long period of declining health, Bolaño passed away. Bolaño was survived by his Spanish wife and their two children, whom he once called "my only motherland."
Although deep down he always felt like a poet, his reputation ultimately rests on his novels, novellas and short story collections. Although Bolaño espoused the lifestyle of a bohemian poet and literary enfant terrible for all his adult life, he only began to produce substantial works of fiction in the 1990s. He almost immediately became a highly regarded figure in Spanish and Latin American letters.
In rapid succession, he published a series of critically acclaimed works, the most important of which are the novel Los detectives salvajes (The Savage Detectives), the novella Nocturno de Chile (By Night In Chile), and, posthumously, the novel 2666. His two collections of short stories Llamadas telefónicas and Putas asesinas were awarded literary prizes.
In 2009 a number of unpublished novels were discovered among the author's papers.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
December 17, 2020
O carte ieșită din comun. Una dintre cele mai bune publicate în secolul XXI.
În această notă, mi-am propus să consemnez cîteva remarci introductive. Acest volum cuprinde primele 3 părți (din 5). Deși era convins că toate părțile sînt legate între ele, fiindcă relatează o căutare (4 personaje în căutarea unui autor), Bolaño s-a gîndit, în primăvara lui 2003, să publice părțile separat. Considera că drepturile de autor vor fi mai mari. În 2004, editorii au ales calea cea bună și au publicat totul într-un volum de 1000 de pagini.
Cînd cititorii au văzut titlul, au rămas nedumeriți. Nu sînt multe romane care să fie intitulate printr-un număr / o cifră, deși 2666 nu era cel dintîi text cu titlu numeric. Problema se încurca și mai mult, cînd căutau numărul / cifra în carte. Firește, 2666 nu apărea nicăieri. Puțini și-au dat seama că Roberto Bolaño urma un îndemn formulat de Umberto Eco în „Marginalii la Numele trandafirului”. Multă vreme, titlul oferea o cheie de lectură, spunea ceva despre conținutul cărții, exprima concis voința autorului. Umberto Eco era de părere că titlul se cuvine a fi deceptiv / amăgitor. Autorul nu are voie să-și dezvăluie intenția. Exegetul va trebui să se descurce singur.
În opinia mea, 2666 nu are nici o legătură cu acțiunea romanului, deși îi dă un nume (și e definitiv). Titlul e ironic cît cuprinde. Nici nu știm dacă desemnează un an (din trecut sau viitor, există și un 2666 î. de. Chr.), un număr de telefon, 2 de 666, 2 x 666, sau este forma aritmetiică a unui cuvînt ebraic inexistent. În ebraică, literele au valori numerice...
Unii critici au citat două pasaje din alte scrieri ale lui Bolaño, în speranța că aceste pasaje ar oferi o sugestie cu privire la înțelesul numărului 2666. Mă tem, totuși, că fragmentele transcrise de mine mai jos nu explică mare lucru (doar faptul că Bolaño se gîndea uneori la acest număr). Și acum pasajele:
a) „Dar Cesárea a vorbit despre timpurile ce urmau să vină și învățătoarea, ca să schimbe subiectul, a întrebat-o despre ce timpuri vorbea și cînd vor veni. Și Cesárea [Tinajero] i-a spus odată: prin anul 2600. Două mii șase sute și ceva” (Detectivii sălbatici, p.744).
b) „...și apoi am început să mergem pe bulevardul Guerrero, ei ceva mai încet decît înainte, eu ceva mai repede decît înainte, bulevardul Guerrero la acea oră semăna din toate punctele de vedere cu un cimitir, dar nu cu un cimitir din 1974, nici cu un cimitir din 1968, nici cu un cimitir din 1975, ci cu un cimitir din anul 2666, un cimitir uitat sub o pleoapă moartă sau nenăscută, cu lichidul apos lipsit de pasiune al unui ochi care vrînd să uite ceva a sfîrșit prin a uita tot” (Amuleta, p.63).
Despre roman am scris cîteva cuvinte aici .
(SDMPV, voi continua și poimîine...)
În această notă, mi-am propus să consemnez cîteva remarci introductive. Acest volum cuprinde primele 3 părți (din 5). Deși era convins că toate părțile sînt legate între ele, fiindcă relatează o căutare (4 personaje în căutarea unui autor), Bolaño s-a gîndit, în primăvara lui 2003, să publice părțile separat. Considera că drepturile de autor vor fi mai mari. În 2004, editorii au ales calea cea bună și au publicat totul într-un volum de 1000 de pagini.
Cînd cititorii au văzut titlul, au rămas nedumeriți. Nu sînt multe romane care să fie intitulate printr-un număr / o cifră, deși 2666 nu era cel dintîi text cu titlu numeric. Problema se încurca și mai mult, cînd căutau numărul / cifra în carte. Firește, 2666 nu apărea nicăieri. Puțini și-au dat seama că Roberto Bolaño urma un îndemn formulat de Umberto Eco în „Marginalii la Numele trandafirului”. Multă vreme, titlul oferea o cheie de lectură, spunea ceva despre conținutul cărții, exprima concis voința autorului. Umberto Eco era de părere că titlul se cuvine a fi deceptiv / amăgitor. Autorul nu are voie să-și dezvăluie intenția. Exegetul va trebui să se descurce singur.
În opinia mea, 2666 nu are nici o legătură cu acțiunea romanului, deși îi dă un nume (și e definitiv). Titlul e ironic cît cuprinde. Nici nu știm dacă desemnează un an (din trecut sau viitor, există și un 2666 î. de. Chr.), un număr de telefon, 2 de 666, 2 x 666, sau este forma aritmetiică a unui cuvînt ebraic inexistent. În ebraică, literele au valori numerice...
Unii critici au citat două pasaje din alte scrieri ale lui Bolaño, în speranța că aceste pasaje ar oferi o sugestie cu privire la înțelesul numărului 2666. Mă tem, totuși, că fragmentele transcrise de mine mai jos nu explică mare lucru (doar faptul că Bolaño se gîndea uneori la acest număr). Și acum pasajele:
a) „Dar Cesárea a vorbit despre timpurile ce urmau să vină și învățătoarea, ca să schimbe subiectul, a întrebat-o despre ce timpuri vorbea și cînd vor veni. Și Cesárea [Tinajero] i-a spus odată: prin anul 2600. Două mii șase sute și ceva” (Detectivii sălbatici, p.744).
b) „...și apoi am început să mergem pe bulevardul Guerrero, ei ceva mai încet decît înainte, eu ceva mai repede decît înainte, bulevardul Guerrero la acea oră semăna din toate punctele de vedere cu un cimitir, dar nu cu un cimitir din 1974, nici cu un cimitir din 1968, nici cu un cimitir din 1975, ci cu un cimitir din anul 2666, un cimitir uitat sub o pleoapă moartă sau nenăscută, cu lichidul apos lipsit de pasiune al unui ochi care vrînd să uite ceva a sfîrșit prin a uita tot” (Amuleta, p.63).
Despre roman am scris cîteva cuvinte aici .
(SDMPV, voi continua și poimîine...)
June 27, 2017
Se pare că Bolaño a păstrat glonțul de argint pentru final, investindu-și geniul în acest mega-roman pe care l-a scris în ultimii ani de viață. Să nu ne lăsăm prinși în alura detectivă (sau din contră, să ne lăsăm duși de val?) căci la fundul cufărului găsești metafore: metafizice, geometrice și literare.
February 24, 2026
Un roman în care am intrat tare greu, dar spre finalul primului volum nu-l mai puteam lăsa din mână. Sunt tare curios ce urmează.
March 18, 2020
Cred că mi-a plăcut mai mult decât al doilea pentru că e alcătuit din trei părți și asta cred că îl face mai usor de citit. În plus, finalul m-a facut să fiu nerăbdător să deschid al doilea volum.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews