Hipnoza în psihoterapie

by Irina Holdevici, Barbara Craciun

Procesul hipnotic este unul complex şi variat ca trăiri, care de-a lungul timpului şi-a dovedit eficienţa în psihoterapie. Volumul de faţă porneşte de la ideea că hipnoza reprezintă o metodă adjuvantă cu caracter dinamic în contextul terapeutic. Caracteristicile legate de identificarea unui anume nivel de sugestibilitate, alături de manifestările trăite în stare de transă vor avea ecou diferit, în funcţie de fiecare client, cât şi de situaţia pe care acesta o aduce în cadrul terapeutic.

Volumul "Hipnoza în psihoterapie" contribuie la literatura de specialitate cu rezultate ale unora dintre ultimele cercetări în domeniu, prezintă modele inedite de scenarii de inducţie hipnotică şi de adâncire a transei, precum şi studii de caz elocvente pentru o serie de tulburări şi de conjuncturi întâlnite în cabinet. Este structurat într-o parte teoretică şi o parte practică, având numeroase exemple ce atestă aplicabilitatea hipnozei în multiple afecţiuni. Ca noutate, lucrarea de faţă abordează hipnoza în situaţii precum naşterea, infertilitatea, dependenţele, stima de sine scăzută, afecţiuni oncologice, tulburări de stres postraumatic şi nu numai. Volumul se adresează în primul rând specialiştilor şi apoi publicului larg, cu intenţia de a-l familiariza cu acest instrument de lucru activ în psihoterapie, care a fost şi rămâne hipnoza.

Irina Holdevici este profesor universitar la Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti, psihoterapeut şi formator în domeniul psihoterapiei cognitiv-comportamentale şi hipnozei clinice, psiholog clinician şi psihoterapeut la clinica Eurosanity. A publicat peste 120 de studii şi 30 de cărţi de specialitate. În 2008 a fost distinsă cu premiul Academiei Române „Constantin Rădulescu Motru", pentru lucrarea "Consiliere şi psihoterapie în situaţii de criză".

Barbara Crăciun este lector universitar la Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti, psihoterapeut şi formator în domeniul psihoterapiei cognitiv-comportamentale şi hipnozei clinice. A publicat peste 40 de articole de specialitate în reviste naţionale şi internaţionale alături de cărţi de specialitate şi este redactor şef al revistei "Romanian Journal of Cognitive-Behavioral Therapy and Hypnosis".

384 pages, Paperback

Published January 1, 2017

About the author

Irina Holdevici este profesor universitar la Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti, psihoterapeut şi formator în domeniul psihoterapiei cognitiv comportamentale şi hipnozei clinice, psiholog clinician şi psihoterapeut la clinica Medas. A publicat peste 100 de studii şi 25 de cărţi de specialitate. În 2008 a fost distinsă cu premiul Academiei Române „Constantin Rădulescu Motru", pentru lucrarea Consiliere şi psihoterapie în situaţii de criză.

Reviews

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Hipnoza este o metodă care îndeplinește în cadrul psihoterapiei un rol obiectiv, pliat pe simptomatologia participanților la actul terapeutic. În societatea contemporană, într-o perioadă caracterizată de multiple și rapide schimbări ale situațiilor economico-sociale și culturale, intervențiile hipnotice din setul psihoterapeutic reprezintă un ansamblu viu al realităților umane, urmând o cale ce aparține prevenției și ameliorării sănătății populației.
Volumul de față a fost conceput în primul rând pentru a răspunde unor întrebări pe care atât profesioniștii, cât și publicul larg și le pun în legătură cu existența hipnozei și a modalităților de utilizare a acesteia în cabinetul psihologului. În al doilea rând, prin conținut, cartea are relevanță atât pentru psihologi, cât și pentru studenți, masteranzi și doctoranzi ai domeniului ce vor găsi aici o serie de resurse informaționale care au o utilizare directă atât în travaliul psihoterapeutic, cât și în cercetarea de specialitate. În acest sens autoarele au construit un expozeu care înregistrează, pe lângă posibilitățile curative ale hipnozei clinice, și limitele acesteia. Totodată, volumul cuprinde un segment teoretic ce are în compunerea sa o sumedenie de termeni care fac posibilă înțelegerea unui subiect de multe ori perceput mai degrabă ca fiind unul „misterios“. Din perspectivă istorică, fenomenele de tip hipnotic au fost descrise din cele mai vechi timpuri în toate culturile cunoscute (Wickramasekera, 2015). În majoritate, referirile la aceste fenomene conțineau legături cu magicul și supranaturalul.
Franz Anton Mesmer (1734–1815) a fost prima persoană care a vorbit despre hipnoză, fără a face apel la magie. Integrarea hipnozei în cadrul științific medical, în anul 1958, ca disciplină de studiu, urmată de recunoașterea ca strategie utilizabilă de psihologi în 1960 de către Asociația Psihologilor Americani, a permis rafinarea actului psihoterapeutic și a adus beneficii indiscutabile ulterioare pacienților. Vorbind despre natura hipnozei și despre existența transei ca fiind fenomene ce se petrec zilnic, în mod firesc, pentru nenumărate persoane, se poate spune că viața umană interioară este pe cât de bogată, pe atât de specific individualizată. În al doilea segment al volumului este descrisă pe larg multidimensionalitatea hipnoterapeutică aplicativă, autoarele evidențiind prin exemple de scenarii hipnotice și studii de caz modul în care se construiește o astfel de intervenție complexă.
Intervenția hipnoterapeutică aduce în tabloul instanțelor psihice, din perspectivă ericksoniană, lucrul cu acel inconștient pozitiv, ce are un dinamism propriu și oferă subiectului posibilitatea de a-și rezolva o problemă-simptom.