M-am născut la Constanța. Am copilărit pe Strada Mării. Prima mea dragoste, marea, prima mea durere, despărțirea de mare. Am căutat-o pe malurile Dunării, unde m-am refugiat la Brăila, în 1916, pe cheiurile Dîmboviței, unde m-am stabilit, în București. (Cella Serghi)
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice.
A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei.
— … L-am cunoscut… E un om calm şi foarte curajos şi dârz. Şi către ceilalţi: admiraţia lui Emil pentru tatăl său e perfect justificată.
Emil mă privea cu recunoştinţă. Dinu, cu bănuială.
— Seamănă cu tatăl lui ca două picături de apă şi-l cheamă tot Emil…
Dar copiii se îmbulzeau cu întrebări despre grote.
— Şi ce s-a mai descoperit?
— Şi cum sunt grotele?
— La început s-a crezut că este vorba de amenajări ale populaţiei neolitice de pe dealuri, dar apoi s-a văzut că nicio urmă materială, nici măcar un ciob, nu trădează folosirea grotelor de către aceştia. S-a constatat pe de altă parte că grotele sunt naturale, săpate de curenţii puternici ai fluviului în epoca revărsărilor. Şi totuşi, anumite praguri săpate în piatră, de o formă foarte regulată, au lăsat sub semnul întrebării satul lor. Ele nu au putut fi cercetate până la capăt, căci apele au crescut în urma ploilor şi au inundat grotele.
O poveste plina de suspans, cu descrieri minunate in stilul tipic Cellei Serghi si presarata pe alocuri cu elemente de geologie si arheologie foarte interesante. Se poate citi dintr-o rasuflare.