Dragoș Pătraru este, din punctul meu de vedere, un jurnalist bun. Urmăresc regulat, pe YouTube, în reluare, emisiunea Starea Nației.
Cred că cel mai de preț lucru la dumnealui este obiectivitatea. Nu a evitat niciodată să spună lucrurilor pe nume atât în ceea ce privește o tabără, cât și cealaltă. Cât despre linsul în fund al cuiva, cum întâlnim la (mulți) alții, nici nu poate fi vorba.
Cartea de față reprezintă o culegere de texte pe care, de-a lungul timpului, a avut prilejul să le expună și la emisiune. Dragoș e un om cult și merită citit. Dar nu asta e important, întrucât nu știu cât sunt eu în măsură să apreciez gradul de cultură al cuiva.
Este un om de bună-credință, chiar și atunci când o dă în gard foarte urât. Adică mai greșește. Am observat însă că, atunci când greșește și i se atrage atenția, revine și își rectifică critica.
În carte sunt multe texte frustrante, după cum sunt și în emisiunea lui. Frustrant nu înseamnă nașpa, pentru noi ca popor, pentru că, dacă o luăm așa, cam toate textele lui sunt nașpa. Nașpa înseamnă că omul o da, uneori, rău în gard.
De pildă, în ceea ce privește domeniul justiției penale, Dragoș ține mereu să aibă o opinie. O opinie adesea critică. O opinie adesea corespunzătoare adevărului. Dar nu mereu.
De ce durează unele procese cu anii, se întreabă retoric și frustrat Dragoș? Boss, a venit la Cafeneaua Nației jud. Roxana Dan și ți-a explicat pe îndelete cauzele care determina tergiversarea proceselor. Păreai că ai înțeles, dar de atunci tot cu treaba asta o ții. Cum dumnezeu să nu dureze procesele cu anii când tu nu ai nici magistrați, și nici săli de judecată câte trebuie? Cum să nu dureze atât când statul de drept se bazează pe anumite mecanisme care fac imperios necesară durata mai îndelungată a unui proces?! Preferi o judecată sumară, de 15 minute, urmată de o condamnare la moarte, ca în Coreea de Nord?! :) Știu, e o problema, dar hai să nu acuzăm magistrații, care nu sunt responsabili de asta.
Mai e apoi treaba cu infracțiunile. Dragoș vede infracțiuni și atunci când ele nu există. Adicătelea, nu că nu există faptic, că faptele există, dar ele nu corespund unui text de lege penal, ceea ce nu poate însemna decât excluderea lor din sfera ilicitului penal. Apoi, pentru treaba asta este responsabil legiuitorul, nu magistrații, întrucât magistratul nu este un om care trimite la zdup când vrea și cum vrea, ci este ținut de litera legii.
Și treaba cu opiniile. Dragoș e un spirit ultrademocratic. Ceea ce nu e rău, dar eu cred că și-a greșit nițel coordonatele spațio-temporale. Nu aici și nu acum, boss. Dragoș spune că ORICINE, dacă are o opinie, trebuie să o exprime, pentru că așa se poate face auzit. Spune asta cu referire problemele politice ale țării.
Boss, absolut oricine are o opinie. Problema e că cei ce și-o exprimă cu atâta înverșunare sunt conspiraționiștii marca Funar, adică ultimii tâmpiți care nu au nici măcar noțiuni elementare de gramatică, darmite nițică logică? E suficient să citești o știre pe net și să vezi rubrica de comentarii, să-ți dai seama în ce țară trăim și încotro ne îndreptăm. Spre nicăieri, adică. Apoi, nu trebuie uitat că libertatea asta de exprimare, chiar juridic, are limitele ei. Ea nu poate interfera cu minciuna (fie ea și neintenționată) și nici cu demnitatea celorlalți. Spun asta nu cu privire la Dragoș, ci cu privire la părelnicii de cursă lungă.