What do you think?
Rate this book
Zeppelin
Andrei Toma, literat, tînăr ziarist local şi artist amator, descoperă întîmplător un schelet de uriaş, pe malul apei, în timpul unei partide de pescuit. Încercarea de a rezolva misterul îl confruntă cu evenimente stranii, care îi schimbă radical cursul vieţii. Prietenia cu un prospector exotic, chemat să aducă la zi înfăţişarea Oraşului, ambiguizează şi mai mult lucrurile, cu reverberaţii foarte extinse în timp. Dincolo de variatele istorii pe care le spune toată lumea, în roman, marea necunoscută rămîne uriaşul ce a redimensionat un loc. Zeppelin. Stampe şi istorii apocrife surprinde evenimentele prin care trece oraşul de munte în intervalul 1910-1912. Circumscris geografic de repere identificabile pe harta României, el este proiectat epic ca un spaţiu reprezentativ pentru promiţătorul început de secol XX, cînd avansul raţiunii nu a înlăturat definitiv fantasmele de tot felul. Acest spaţiu reproduce, în mic, imprevizibilitatea uneori violentă a istoriei umane moderne. Amestec de istorii reale şi fantastice, povestea e, deopotrivă, evenimenţială şi vizuală, aventură mistery şi frescă Belle Époque. Cît e fundal de stampă vintage, cît divan al istoriilor împletite rămîne la decizia cititorilor.
220 pages, Paperback
First published July 1, 2017
48 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
April 8, 2022
Frumoasă surpriză a fost cartea asta. Povestea prinde de la prima frază, te poartă prin niște descrieri superbe ale Orașului, cunoști personaje și întâmplări insolite ca să concluzionezi într-un final total neașteptat. Romila conduce cu mână de maestru firele narative în care se-nâlnesc Hogaș,Wyatt Earp,polinezianul Queequeg(da, da cel din Moby Dick),un țadic,olandezul Van Helsing, Moș Gheorghe și-o pustnică, pe lângă americanul Aron Mureșanu. O poveste de la-nceputul secolului XX, în care spiritul novator se-ncontrează cu conservatorismul, noutățile tehnice cu miturile străvechi.
May 20, 2024
Ce surpriza placuta! 😊 Povestea m-a prins de la prima pagina pana la final.
,, Istoria imbraca adesea aspecte imorale si da subit peste tine, fara sa te-ntrebe daca ai chemat-o sau daca o meriti. Numai imblanzirea ei prin poveste o face asa de frumoasa, de fascinanta, de buna de transmis mai departe."
,, - Vedeti, domnule Toma, uneori adevarul e ascuns, apare si dispare, e aici si dincolo, simultan. Nu-i vorba de ratiune, adica si ratiunea poate constata ca e neputincioasa, in unele momente..."
,, Istoria imbraca adesea aspecte imorale si da subit peste tine, fara sa te-ntrebe daca ai chemat-o sau daca o meriti. Numai imblanzirea ei prin poveste o face asa de frumoasa, de fascinanta, de buna de transmis mai departe."
,, - Vedeti, domnule Toma, uneori adevarul e ascuns, apare si dispare, e aici si dincolo, simultan. Nu-i vorba de ratiune, adica si ratiunea poate constata ca e neputincioasa, in unele momente..."
June 2, 2023
Dacă după prima jumătate i-aș fi dat 5*, la final am rămas cu 3,5*
Rar am pățit să fiu atât de captivat de o lectură, ca mai apoi să mă simt abandonat.
O poveste de început de secol XX foarte refreshing care, din păcate, pe parcurs își pierde premisa. Iar destăinuirea finală mi-a pus capac, am intuit-o din prima treime (no spoilers) și dpmdv nu are mare relevanță în economia romanului.
Mă simt ca după o despărțire. Tocmai fiindcă e o carte bine scrisă.
Rar am pățit să fiu atât de captivat de o lectură, ca mai apoi să mă simt abandonat.
O poveste de început de secol XX foarte refreshing care, din păcate, pe parcurs își pierde premisa. Iar destăinuirea finală mi-a pus capac, am intuit-o din prima treime (no spoilers) și dpmdv nu are mare relevanță în economia romanului.
Mă simt ca după o despărțire. Tocmai fiindcă e o carte bine scrisă.
September 29, 2023
Adrian G. Romila ne poartă în această carte ca simpli vizionari ai lumii create de Andrei Toma, un tânăr dornic de a schimba lumea, de a-și lăsa amprenta asupra cititorilor și oamenilor care nu mai cred în legende.
Tânărul ziarist al revistei "Reformatorul" este un om simplu, provenit dintr-o familie destrămată. La începutul cărții avem povestea Elisabetei Toma, mama acestuia, cea care s-a îndrăgostit de un brașovean pe jumătate evreu care a călătorit în America și acolo a rămas. Andrei este crescut doar de ea, educația fiind potrivită pentru a deveni nu doar un simplu ziarist, dar și un călător ambițios și un scriitor desăvârșit. Acest spirit de călătorie îl dobândește încă din ziua în care, pe malul Bistriței, el găsește rămășițelor unui om uriaș.
Din acest moment, el simte că poate deveni celebru, însă în momentul în care cheamă reporterii și arheologii la fața locului, scheletul uriașului dispare într-un mod misterios. Totuși el își dorește să caute dovezile existenței uriașilor care o dată și o dată au trăit pe teritoriul românesc. De acum încolo viața lui se schimbă radical. Fiind un împătimit al creației, el reușește să fondeze propriul lui Oraș (botezat cu acest nume) și pornește în căutarea oamenilor potriviți pentru a-i oferi informații despre uriași. Pe acest drum el este sprijinit de mama lui și de către acest străin care i-a aflat cazul, Aron Mureșanu, un român situat în America și care nu este familiarizat cu tradițiile românești, cel puțin așa este considerat de oamenii care îl cunosc.
Destinația finală? Hangu, o comună din Neamț. Acolo este întâmpinat neprietenos de locatarii acestui loc pe care îl cunosc și îl judecă, considerând că nu cred în legende, indiferent de existența sau neexistența lor, scepticismul și frica predominând în preajma lor, cei care refuză adevărul sau mitul.
Anumite persoane, cum ar fi moș Gheorghe, un locatar al comunei, îi recunoaște acestuia existența acestor uriași, îi povestește despre acești uriași care nășteau băieți cărore le moșteneau gena, iar fetele erau oameni ca noi, cum tot ceea ce nu putem face noi, ca oameni simpli, aceștia reușeau să facă, povestioare care pe mine nu m-au captat, dar cartea mi-a atras atenția prin simplitatea ei și descrierea călătoriei lui Andrei Toma alături de Aron Brașoveanu, cel care și-a ținut în secret identitatea, dar după cum bine știm, orice secret se dezvăluie.
Călătorind cu "zeppelin-ul" deasupra orașului, acesta își dă seama că ceea ce a creat, un oraș ideal, în care predomină spiritualitatea care îi îndeamnă pe oameni în a crede in ei și în imposibil, este un vis indeplinit, dar totuși predomină dorința de a mai găsi rămășițele uriașilor care l-au tulburat atât de mult încât a uitat de propria lui identitate, a pierdut simțul acestor aspecte care l-au transformat într-un călător, iar apoi el se străduiește să recapete acest spirit de aventurier, fiind ajutat în mai mare măsură de Aron Mureșanu decât de mama acestuia.
Călătoria pe care o reîncepe alături de prietenul său mai în vârstă îi dă speranța că va găsi orice urmă de uriași, povești pe care nu oricine le poate considera reale. Trebuia ca cineva nu doar să creadă, ci să aibă și o legătură spirituală cu natura locului de unde provine.
Citind legende, noi nu doar trebuie să le citim, și să le trăim ca pe ceva care ne aparține nouă oamenilor deoarece nimic nu mai poate fi descoperit, nimic nu mai poate fi palpabil. Trecutul aparține de imaginar.
Și totul are un sfârșit...
Tânărul ziarist al revistei "Reformatorul" este un om simplu, provenit dintr-o familie destrămată. La începutul cărții avem povestea Elisabetei Toma, mama acestuia, cea care s-a îndrăgostit de un brașovean pe jumătate evreu care a călătorit în America și acolo a rămas. Andrei este crescut doar de ea, educația fiind potrivită pentru a deveni nu doar un simplu ziarist, dar și un călător ambițios și un scriitor desăvârșit. Acest spirit de călătorie îl dobândește încă din ziua în care, pe malul Bistriței, el găsește rămășițelor unui om uriaș.
Din acest moment, el simte că poate deveni celebru, însă în momentul în care cheamă reporterii și arheologii la fața locului, scheletul uriașului dispare într-un mod misterios. Totuși el își dorește să caute dovezile existenței uriașilor care o dată și o dată au trăit pe teritoriul românesc. De acum încolo viața lui se schimbă radical. Fiind un împătimit al creației, el reușește să fondeze propriul lui Oraș (botezat cu acest nume) și pornește în căutarea oamenilor potriviți pentru a-i oferi informații despre uriași. Pe acest drum el este sprijinit de mama lui și de către acest străin care i-a aflat cazul, Aron Mureșanu, un român situat în America și care nu este familiarizat cu tradițiile românești, cel puțin așa este considerat de oamenii care îl cunosc.
Destinația finală? Hangu, o comună din Neamț. Acolo este întâmpinat neprietenos de locatarii acestui loc pe care îl cunosc și îl judecă, considerând că nu cred în legende, indiferent de existența sau neexistența lor, scepticismul și frica predominând în preajma lor, cei care refuză adevărul sau mitul.
Anumite persoane, cum ar fi moș Gheorghe, un locatar al comunei, îi recunoaște acestuia existența acestor uriași, îi povestește despre acești uriași care nășteau băieți cărore le moșteneau gena, iar fetele erau oameni ca noi, cum tot ceea ce nu putem face noi, ca oameni simpli, aceștia reușeau să facă, povestioare care pe mine nu m-au captat, dar cartea mi-a atras atenția prin simplitatea ei și descrierea călătoriei lui Andrei Toma alături de Aron Brașoveanu, cel care și-a ținut în secret identitatea, dar după cum bine știm, orice secret se dezvăluie.
Călătorind cu "zeppelin-ul" deasupra orașului, acesta își dă seama că ceea ce a creat, un oraș ideal, în care predomină spiritualitatea care îi îndeamnă pe oameni în a crede in ei și în imposibil, este un vis indeplinit, dar totuși predomină dorința de a mai găsi rămășițele uriașilor care l-au tulburat atât de mult încât a uitat de propria lui identitate, a pierdut simțul acestor aspecte care l-au transformat într-un călător, iar apoi el se străduiește să recapete acest spirit de aventurier, fiind ajutat în mai mare măsură de Aron Mureșanu decât de mama acestuia.
Călătoria pe care o reîncepe alături de prietenul său mai în vârstă îi dă speranța că va găsi orice urmă de uriași, povești pe care nu oricine le poate considera reale. Trebuia ca cineva nu doar să creadă, ci să aibă și o legătură spirituală cu natura locului de unde provine.
Citind legende, noi nu doar trebuie să le citim, și să le trăim ca pe ceva care ne aparține nouă oamenilor deoarece nimic nu mai poate fi descoperit, nimic nu mai poate fi palpabil. Trecutul aparține de imaginar.
Și totul are un sfârșit...
May 12, 2023
L-am cunoscut pe Adrian Romila în 2016, la un festival de literatură, și mi-a lăsat o impresie foarte bună, de om care dacă ar scrie cărți ar face o treabă excelentă.
Ani mai târziu am ajuns în final la una dintre cărțile lui și, recunosc, din primele pagini nu am prea știut ce concluzii să trag. Dar până la final m-a convertit și mă declar fan.
Despre „Zeppelin” nu prea multe, are o premiză interesantă dar o cam abandonează aproape imediat ce e introdusă, însă nu despre asta e vorba, ci mai degrabă despre viețile oamenilor începutului de secol XX, cu toate ideile, superstițiile, speranțele de viitor, reușitele și eșecurile cu care vin la pachet.
Foarte faină proza - arhaică, dar nu desuetă, curge lin, ca un fir de apă care își face loc printre pietre mari.
Ani mai târziu am ajuns în final la una dintre cărțile lui și, recunosc, din primele pagini nu am prea știut ce concluzii să trag. Dar până la final m-a convertit și mă declar fan.
Despre „Zeppelin” nu prea multe, are o premiză interesantă dar o cam abandonează aproape imediat ce e introdusă, însă nu despre asta e vorba, ci mai degrabă despre viețile oamenilor începutului de secol XX, cu toate ideile, superstițiile, speranțele de viitor, reușitele și eșecurile cu care vin la pachet.
Foarte faină proza - arhaică, dar nu desuetă, curge lin, ca un fir de apă care își face loc printre pietre mari.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews