După ce a devenit rapid foarte popular la el în bloc, la frageda vârstă de patruzeci de ani, Silviu Iliuță, autorul blogului cronicipebune.ro, a găsit, în sfârșit, un titlu pentru cea de-a doua carte, parte a unei trilogii. Și dacă tot a găsit titlul, s-a gândit să scrie și ce e între coperți.
Ziarele prestigioase de afară nu au scris nimic despre această operă. Nu le pasă.
Criticii s-au declarat absolut, dar absolut neinteresați. Nici nu au citit-o.
Cititorii s-au îngrămădit, au dat năvală să o cumpere în prima zi. Sigur, poate pentru că a fost la promoție cu o tigaie. În sensul în care… dacă luai tigaia, îți dădeau cartea gratis.
Ca să nu te bulversăm, îți spunem că dacă nu ai citit „Toate titlurile bune au fost date“, nu e nicio problemă. Poți să citești mai întâi „Am găsit un titlu“, apoi să o iei și pe prima. E ca la „Războiul Stelelor“, chiar funcționează întoarcerea în timp.
În fine, citiți și vedeți voi cum stă treaba. Dacă nu se vinde singură, încercăm din nou promoția cu tigaia.
Autorul surprinde cu ușurință și umor toate întâmplările din viața unui om. Gândită așa ca o autobiografie dar care pare ruptă dintr-un stand-up de calitate, cartea te poate smulge din ghearele cotidianului și îți poate descreți fruntea. Mai citești, mai te minunezi de cât de mult seamănă rudele lui cu ale tale sau de cât ai tras și tu pe la nunta ta din localul ăla văruit cu roz bombon și cu inimioară din baloane prăfuite.
Extraordinară. Originală. Nu seamănă cu niciun alt autor român. Incredibilă introspecție în labirintul amintirilor copilăriei. Palpitantă până la ultima pagină. Bine că n-a avut mai mult de cele 3 volume, că m-ar fi scos complet de pe orbită. N-am dormit 3 nopți, am citit-o pe nerăsuflate. Volumul meu se numește Cronicile unui bărbat.
Am ras mult in anumite secvențe din carte, pe când altele mi-au făcut pielea de găina. Nu îmi place cum s-a terminat acțiunea in carte dar abia aștept sa aflu finalul trilogiei :)
Cartea „Am găsit un titlu” continuă poveștile începute în primul volum. Însă dacă în primul volum, am avut și momente mai emoționante sau chiar triste, în cel de-al doilea volum, autorul ne răsfață cu porții zdravene de râs. Comicul personajelor și al situațiilor atinge cote maxime în această carte – sau poate doar așa mi s-a părut, dar vă asigur că m-am distrat copios în timpul lecturării acestei cărți. https://randurileevei.wordpress.com/2...
De obicei, intr-o trilogie, prima carte e cea mai buna. Dar Silviu a reusit sa scrie si mai bine de data asta. Am ras, am plans, imi pare rau ca am terminat-o, dar abia astept sa o citesc pe ultima. Super scriitor!!!