What do you think?
Rate this book
Album de familie
Nuvele alese (1935-1965)
455 pages, Paperback
First published January 1, 1967
1 person is currently reading
12 people want to read
About the author
Lucia Demetrius
55 books4 followersLucia Demetrius (16 februarie 1910, Bucureşti - 29 iulie 1992, Bucureşti) este o prozatoare, poetă, autoare dramatică şi traducătoare. Este fiica Antigonei (născută Rabinovici) şi a lui Vasile Demetrius, scriitor. În 1928 termină cursurile Şcolii Centrale „Maria Brâncoveanu" din Bucureşti, în 1931 îşi ia licenţa în litere, iar în 1932 în filosofie. Concomitent, studiază şi la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, clasa Ion Manolescu (1928-1931). O perioadă scurtă de timp este actriţă la Compania dramatică „Treisprezece şi unu" din capitală şi la Teatrul Naţional din Cernăuţi.
În 1934 pleacă în Franţa şi studiază estetica la Paris. Întoarsă în ţară, va fi o vreme funcţionară, apoi profesoară la Conservatorul Muncitoresc (1944-1949) şi, din 1946 prim-secretar de presă la Ministerul Informaţiilor. Între 1950 şi 1952 este regizoare la Sibiu, Braşov şi Bacău.
Debutează cu poezii în revista „Universul literar" (1933). În 1936 îi apare romanul Tinereţe, iar prima ei piesă, Turneu în provincie, este jucată în stagiunea 1945-1946. Devine membră a Societăţii Scriitorilor Români în 1937. Colaborează la numeroase publicaţii: „Vremea", „Cuvântul liber", „Evenimentul", „Revista Fundaţiilor Regale", „Viaţa românească", „Rampa" (cu cronici dramatice), „Adevărul literar şi artistic", „Timpul", „Familia", „Muguri", „Cuvântul femeilor", „Scânteia", „Contemporanul" etc.
Citit mai întâi în cenaclul Sburătorul, romanul Tinereţe va prilejui lui E. Lovinescu o nouă încurajare a prozei feminine de analiză psihologică, tinerei autoare prezicându-i-se „un mare destin literar". Demetrius va publica în continuare numeroase volume de nuvele şi multe romane, o proză realistă de analiză modernă, între psihism şi erotism, scrieri elaborate ca nişte „albume de familie", cu „destine" omeneşti obişnuite şi medii diverse, într-un stil totdeauna supravegheat, cu coloraturi lirice şi tonalităţi confesive.
Aceeaşi atmosferă se află în nostalgicele sale versuri din volumele Intermezzo (1939) şi Flori de hârtie (1947). Dar reacţiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică, va ironiza „vaporozitatea" şi „lirismul" ca inadecvate analizei psihologice, considerând că aceasta sfârşeşte uneori în „trivialitate".
În fapt, proza scrisă de Demetrius este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a femeii, fiinţă aspirând la mai mult decât îi oferă mediul social citadin şi, uneori, ereditatea tulbure. Este o imagine ieşită din realitatea cotidiană cunoscută direct de autoare, comentată, interpretată cu noi modalităţi de investigaţie. Un fel de variante feminine ale eroilor lui Camil Petrescu, personajele trăiesc drame, nefericiri, căutând absolutul în iubire, imposibil de realizat în luptă cu adversităţile exterioare şi, mai ales, cu „laşitatea bărbaţilor".
Scriitoarea valorifică astfel o bogată experienţă de viaţă, câştigată prin mediile sociale pe care le frecventează ca ziaristă, actriţă, regizoare, prin călătorii în ţară şi străinătate. Un ambiţios ciclu romanesc, Primăvara pe Târnave (1960-1963), foloseşte „documentarea" din reportajele cuprinse în Cetatea de pe Târnave (1955). De altfel, autoarea înţelege să „rescrie", fără complexe estetice, întâmplări, relatări din ziare sau de la prieteni, ca „poveşti adevărate", preocupată să înfăţişeze, cu accent pe morală, realitatea, în evoluţia ei socială contradictorie, de la o epocă la alta, prin generaţii succesive.
După 1944, transformările social-politice bruşte şi dramatice o determină să revină la teatru, de data aceasta ca autoare extrem de prolifică. După piesa Turneu în provincie, inspirată din viaţa culiselor şi concentrată asupra psihologiei duble a actorilor, va trece în actualitatea imediată, ţintind, după cum va declara, să transpună dramatic „dezvo
În 1934 pleacă în Franţa şi studiază estetica la Paris. Întoarsă în ţară, va fi o vreme funcţionară, apoi profesoară la Conservatorul Muncitoresc (1944-1949) şi, din 1946 prim-secretar de presă la Ministerul Informaţiilor. Între 1950 şi 1952 este regizoare la Sibiu, Braşov şi Bacău.
Debutează cu poezii în revista „Universul literar" (1933). În 1936 îi apare romanul Tinereţe, iar prima ei piesă, Turneu în provincie, este jucată în stagiunea 1945-1946. Devine membră a Societăţii Scriitorilor Români în 1937. Colaborează la numeroase publicaţii: „Vremea", „Cuvântul liber", „Evenimentul", „Revista Fundaţiilor Regale", „Viaţa românească", „Rampa" (cu cronici dramatice), „Adevărul literar şi artistic", „Timpul", „Familia", „Muguri", „Cuvântul femeilor", „Scânteia", „Contemporanul" etc.
Citit mai întâi în cenaclul Sburătorul, romanul Tinereţe va prilejui lui E. Lovinescu o nouă încurajare a prozei feminine de analiză psihologică, tinerei autoare prezicându-i-se „un mare destin literar". Demetrius va publica în continuare numeroase volume de nuvele şi multe romane, o proză realistă de analiză modernă, între psihism şi erotism, scrieri elaborate ca nişte „albume de familie", cu „destine" omeneşti obişnuite şi medii diverse, într-un stil totdeauna supravegheat, cu coloraturi lirice şi tonalităţi confesive.
Aceeaşi atmosferă se află în nostalgicele sale versuri din volumele Intermezzo (1939) şi Flori de hârtie (1947). Dar reacţiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică, va ironiza „vaporozitatea" şi „lirismul" ca inadecvate analizei psihologice, considerând că aceasta sfârşeşte uneori în „trivialitate".
În fapt, proza scrisă de Demetrius este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a femeii, fiinţă aspirând la mai mult decât îi oferă mediul social citadin şi, uneori, ereditatea tulbure. Este o imagine ieşită din realitatea cotidiană cunoscută direct de autoare, comentată, interpretată cu noi modalităţi de investigaţie. Un fel de variante feminine ale eroilor lui Camil Petrescu, personajele trăiesc drame, nefericiri, căutând absolutul în iubire, imposibil de realizat în luptă cu adversităţile exterioare şi, mai ales, cu „laşitatea bărbaţilor".
Scriitoarea valorifică astfel o bogată experienţă de viaţă, câştigată prin mediile sociale pe care le frecventează ca ziaristă, actriţă, regizoare, prin călătorii în ţară şi străinătate. Un ambiţios ciclu romanesc, Primăvara pe Târnave (1960-1963), foloseşte „documentarea" din reportajele cuprinse în Cetatea de pe Târnave (1955). De altfel, autoarea înţelege să „rescrie", fără complexe estetice, întâmplări, relatări din ziare sau de la prieteni, ca „poveşti adevărate", preocupată să înfăţişeze, cu accent pe morală, realitatea, în evoluţia ei socială contradictorie, de la o epocă la alta, prin generaţii succesive.
După 1944, transformările social-politice bruşte şi dramatice o determină să revină la teatru, de data aceasta ca autoare extrem de prolifică. După piesa Turneu în provincie, inspirată din viaţa culiselor şi concentrată asupra psihologiei duble a actorilor, va trece în actualitatea imediată, ţintind, după cum va declara, să transpună dramatic „dezvo
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
July 24, 2025
Multe dintre nuvele mi-au testat răbdarea și nu m-au prins 😩 doar patru mi-au plăcut.
Am apreciat scriitura în toate textele, totuși. Majoritatea sunt profund introspective, cu o preocupare intensă pentru viața interioară a personajelor ei. Lucia Demetrius reușește foarte bine să creeze o atmosferă potrivită și să te atragă acolo, aș înclina să zic că sunt chiar cinematografice textele ei, poți vizualiza limpede mediul descris și atmosfera.
Mai multe detalii pe blog ✍️
#ROautoare din trecut
Am apreciat scriitura în toate textele, totuși. Majoritatea sunt profund introspective, cu o preocupare intensă pentru viața interioară a personajelor ei. Lucia Demetrius reușește foarte bine să creeze o atmosferă potrivită și să te atragă acolo, aș înclina să zic că sunt chiar cinematografice textele ei, poți vizualiza limpede mediul descris și atmosfera.
Mai multe detalii pe blog ✍️
#ROautoare din trecut
Displaying 1 of 1 review