Ultimul roman al trilogiei orientale, din care mai fac parte Istoria romanţată a unui safari şi Demonii vîntului, Omar cel orb ne poartă în lumea fascinantă a Iranului contemporan. O carte despre paradis şi infern, iubire, credinţă şi moarte, prin care Daniela Zeca afirmă răspicat că, în mileniul al treilea, subiectele, dar şi problemele lumii globale sînt ale tuturor şi nu le putem găsi o soluţie decît împărtăşindu-le.
„Într-o poveste de dragoste şi destine îmbucăţite precum oglinzile persane, Daniela Zeca ne invită să cunoaştem prin ochii eroului său Omar o ţară orientală enigmatică şi plină de contradicţii, dar să ne şi recunoaştem în povestea unui exil. Omar este povestitorul orb autoexilat din Iranul sofisticat al civilizaţiilor şi religiilor suprapuse într-o ţară est-europeană (România?) a instinctelor primare recent eliberate din chingile totalitarismului. Sensibilă, fină observatoare şi pe alocuri crudă, autoarea ne oferă descrierea unui alt Orient, necunoscut nouă, într-o carte ce nu poate fi lăsată din mînă.” (Alexandru Bălăşescu)
„Într-o lume care se lasă tot mai mult colonizată emoţional de clişeele occidentale, Daniela Zeca are curajul de a privi în direcţia opusă... Ea scrie un roman iniţiatic inspirat de un Orient căruia, dintr-o leneşă orbire, îi ignorăm oglinzile vitale.” (Matei Vişniec)
Daniela Zeca-Buzura este absolventa a Facultatii de Litere din Bucuresti, a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii si a unui masterat in stiintele comunicarii. Din anul 2001 este doctor in filologie al Universitatii din Bucuresti si lector la catedra de presa a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul aceleiasi universitati. La sfirsitul anului 2006 a primit distinctia „Personalitatea europeana a anului pentru Romania” - sectiunea televiziune, acordata de Fundatia Eurolink si Comisia Europeana. Din martie 2003 a fost redactor-sef al redactiei Literatura Arte, iar in perioada 2004-2012, directorul canalului de televiziune TVR Cultural. A mai publicat volumele: Orfeea (poezie, Viitorul Romanesc, 1994), Ingeri pe carosabil (proza, Coresi, 2000), Melonul domnului comisar (critica literara, Curtea Veche, 2005), Jurnalismul de televiziune (Polirom, 2005), Totul la vedere. Televiziunea dupa Big Brother (Polirom, 2007), Veridic. Virtual. Ludic. Efectul de real al televiziunii (Polirom, 2009; Premiul pentru eseu al Asociatiei Nationale a Profesionistilor de Televiziune din Romania), Istoria romantata a unui safari (roman, Polirom, 2009, 2011; Premiul revistei Convorbiri literare), Demonii vintului (roman, Polirom, 2010, 2013), Zece zile sub val / Ten Days Under the Veil (jurnal de calatorie, Litera, 2011) si Omar cel orb (roman, Polirom, 2012; Premiul Cea mai indragita carte a anului). In prezent este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, producator si moderator al mai multor emisiuni de pe canalul TVR2 al serviciului public de televiziune.
“Moartea ei îl făcu bărbat și apoi îl îmbătrâni peste noapte. Deși nu avea nouă ani, Omar deveni stăpânit, ca un luciu de apă cuprins între stăvilare. Nu i se mai zbătea inima. “
“Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici la a prietenului celui mai drag, care alesese să piară într-un război. Atunci plânse fără suspine, culcat, ca o plantă pe care plouă.”
“Orbirea lui era o îmblânzire a ceea ce fusese grăbit și o evadate din bătrânețe. Devenise un om fără timp, iar orbirea îi făcuse prieteni în liniștea unor vămi neștiute, dar pe care le trecea lămurit: cât suntem cu ochii deschiși, nu vedem niciodată pădurea, ci doar copacii, și, abia la sfârșit, zvonul ei profund și deplin ne vestește despre iluzii.”
un roman interesant o poveste actuala cu multe trimiteri in istoria Iranului si a uneia din cele mai vechi credinte religioase : credinta in zoroastru.
I appreciated the intention of setting half of the story in an Eastern country and inserting bits of the Iranian culture when recalling the past of the main character, or as Matei Visniec put it, the fact that “In a world that is increasingly colonised by Western clichés, Daniela Zeca has the courage to look in the opposite direction”.
However, the story and the writing style were quite redundant and boring. The various narrative threads don’t come together well and in the end they overshadow the eponymous character, leaving the reader with unanswered questions. The author is trying to include too many different themes in the same book – feminism, oppression, religion, cultural differences between Iran and Eastern Europe, romance, blindness.
Most figures of speech are forced, in particular the many similes and metaphors. Also, as a friend suggested, the omnipresence of the mysterious cat is reminiscent of Murakami, yet the cat adds little to nothing to the story.
Doua povesti diferite care se imbina destul de greu sub aceeasi coperta. Povestea ezoterica a lui Omar si incercarile lui de a se impaca cu trecutul, regasirea credintei si libertatatii si povestea contemporana a lui Ghazal si a identitatii feminine care merita un roman distinct.
Daniela Zeca scrie aici despre religia zoroastriană, despre panteonul acestei credinţe, despre rit şi modul în care practicarea lui a modelat subiecţii de-a lungul unei tradiţii de mii de ani. Dar tot aici vorbeşte despre cum se trăieşte în Iranul de acum, despre speranţele spulberate ale femeilor, despre limitările, nedreptăţile şi victoriile din vieţile lor. Pentru toate direcţiile astea, Omar cel Orb (editura Polirom) mi-a cîştigat interesul fără prea multe ezitări.
Am mai găsit tot aici o senzualitate difuză a descrierilor, o aplecare de peisagist care face vizibile scene şi interiorităţi, în acelaşi tablou. Însăşi construcţia romanului e proiectată pe modelul ăsta, iar locurile şi peisajele, ceea ce se vede e nu numai esenţial, dar profund definitoriu pentru personajele ei.
Protagonistul, Omar, este, în momentul în care îl cunoaştem, un inginer imigrant, pripăşit pe lîngă un afacerist dintr-o ţară din Estul Europei. Nu ştim, ci doar intuim, din contextul politic, care ar fi fost motivele pentru care Omar şi-a lăsat familia, a părăsit Iranul şi a ales exilul. Acest gol în economia cărţii se simte, oricît ar fi el de camuflat prin aproximări de ordin psihologic (sau politic) pe care cititorul le poate face din context. Acasă rămîn soţia, Ghazal, o avocată ambiţioasă şi fiul, Armin Carayan. Dar asta aflăm mai tîrziu. (cronică: http://bookaholic.ro/omar-cel-orb-de-...)
Al treilea volum din trilogia orientală a apărut în 2012 la Editura Polirom sub numele de „Omar cel orb”, ca parte a colecției „Ego. Proză”. Într-un „cuvânt înainte”, autoarea face o prezentare istorică și religioasă a personajelor sale, iranieni cu credința în Zoroastru –zartosht-i și ne deschide ușile spre o lume diferită de cea în care trăim noi.
Omar, deși căsătorit și tată, pleacă din orașul său, într-un fel de călătorie inițiatică. Sfârșește într-un aeroport, în zilele leneșe dintre Crăciun și Anul Nou, și e luat în mașină, apoi acasă, de Godun. Ușor, deși se fac numeroase glume pe seama persanului, cei doi pornesc o afacere, în așteptarea autostrăzii a cărei construcție se tot zvonea – Autostrada Soarelui, o imagine a dorințelor neîmplinite, amânate, pregătite și abandonate.
de la sursă: Omar cel orb – SemneBune http://semnebune.ro/2014/omar-cel-orb... Under Creative Commons License: Attribution Non-Commercial No Derivatives Follow us: @SemneBune on Twitter | 146207075393967 on Facebook